Somnul dinspre moarte

...
Unul dintre insurgenti scoate un AK47. Camera foto imi ingheata intre degete, inima imi ingheata in piept, iar rasuflare imi este bruscata de imbranceala unui soldat. Cad pe solul galben, dur, langa un tufis uscat, ma dau peste cap dintr-un instinct salutar si ma rezim de un zid de locuinta daramata. Soldatul sare intr-o parte, ramane pe burta si trage cateva focuri inspre cel ce nu mai era acolo. Fugise in cele doua-trei secunde, cate ii trebuisera salvatorului meu sa se aseze strategic.
Ii multumesc, imi zice sa fiu atent si ma trage in spatele lui spre un punc mai sigur. Imi vorbeste incet pentru a nu fi auzit de inamic. Ma trage inca. Si, deodata, imi da drumul intr-o mica smuncitura, cade in genunchi, iar din gat ii sare sange. Incearca in zadar sa opreasca hemoragia, eu ma apropii de el cu intentia de a-i acorda un minimum de ajutor, oricare ar fi putut fi acela in momentul respectiv. Sunt aruncat in spate. Nu-mi mai simt corpul de la piept in jos. Ma uit speriat si nu-mi vad picioarele! Uit de orice si incep sa urlu, de frica si apoi de durere. Toul este plin de sange in jurul meu. Ma uit la soldat si vad ca are in mana cuiul unei grenade. In agonia sa, cu intentia de a-si sfarsi treaba si de a-l omori pe cel care-l impuscase, a incercat sa-l elimine cu o grenada, dar puterea sa nu i-a permis-o; a scapat-o langa mine.
Ma uit debusolat in jur. Stiu ca mi-a sosit sfarsitul, lucru accentuat de aparitia insurgentului. Isi incarca agitat arma, ma priveste in ochi, apoi trage de doua ori in mine. Camera foto scapa in sfarsit din mainile mele, se izbeste de pamant, se rostogoleste si se opreste langa bocancii insurgentului.
Nu mai simt durerea deloc. Respiratia mi-e din ce in ce mai rapida. Sudoarea imi curge de pe frunte, pe nas, pe fata, pe gat; se amesteca cu sangele prafuit.
Inchid ochii si... ii deschid iarasi. Ma intorc pe o parte, ma uit nedumerit in jur, inchid televizorul, ma intorc pe cealalta parte si adorm la loc.

Sfaturi de urmat!

Traiesti in Romania si totul e o mare porcarie abominabila in toate domeniile?
Vrei sa mai vezi ceva in plus fata de ceea ce consideri tu in legatura cu mediul inconjurator?
Atunci citeste in continuare, noteaza si aplica!

Mergi cu automobilul, cu bicicleta sau pe jos, ca pieton, si dai inevitabil, la orice pas, de un taximetrist. Tu esti onest, nu incalci legea, il lasi sa iasa din parcare, astepti sa treaca peste trecerea de pietoni inaintea ta, dar el ce face apoi? Te injura cu capul lui gol scos pe geam, isi trimite precipitatiile verbale abject spre tine, aproape se da jos sa te bata! Ce faci tu? Taci, dai din cap, il lasi si pleci. Daca totusi nu faci asta, inarmeaza-te cu mult calm, cu puterea de a para un pumn si fa-ti un plan cat mai coerent de a-l da in judecata.

Aceleasi premise ca mai sus, dar dai de un politist. NU are rost sa te mai complici cu el: ori il lasi in pace, vorbind singur, luandu-te la intrebari "de ce nu mergi mai pe margine cu bicicleta" la ora 12.00 A.M. , cand traficul este infernal in caldura insuportabila, ori te opresti si incepi sa ii ceri legitimatii ca sa ai pe cine reclama (oricum fara un rezultat convenabil tie) pentru abuz in serviciu si altele.

Intri in magazin sa iti iei o inghetata de 1,6 RON si primesti doua gume fara ambalaj aruncate in sila de o vanzatoare la fel de infatuata ca politistul mai sus amintit. Ce faci? Incepi sa urli: de ce nu iti da restul in monede aferente, de ce daca "nu are" nu te intreaba daca nu te superi ca iti da gume in loc, de ce nu ti le da intr-un ambalaj sau macar intr-o amarata de hartie, de ce in definitiv nu iti vorbeste frumos cand tu ii spui "saru' mana/ multumesc mult/ buna ziua"; cu un ton putin mai jos, cu un aer mai rafinat si condescendent ii spui ca in urmatoarele 10 minutue chemi O.P.C.-ul (chiar daca nu o faci, iti garantez ca data viitoare nu va mai face aceeasi greseala!).

Te trezesti dimineata cu o ureche infundata, nu mai auzi cu ea si te doare enorm! Ajungi la spital si spui ca ai o urgenta, ca nu ai avut timp sa iti iei toate hartiile birocratiei de doi lei, ca te grabesti, ca nu mai rezisti, iti pocneste capul. Ce fac asistenta si doctorul chemat ulterior? Iti spun si mai ingamfati ca politistul ca nu se poate face nimic, mai mult, te indeparteaza usor pentru a face loc urmatorului pacient! Ce faci? Ignori durerea si incepi sa dai din maini, sa le spui ca banii pe care ii platesti la stat sunt rezervati in parte si pentru o minima ingrijire medicala in caz de urgenta. Nu se intampla nimic! NU faci altceva decat sa injuri usor, sa bolmojesti, sa pleci la un cabinet particular si sa nu mai dai doi bani pe statul roman si acolitii sai.

Mai sunt si altele! Mai sunt mult prea multe pentru a fi scrise si discutate. Insa ideea de baza e ca orice ai face, traiesti in Romania, esti nevoit sa te supui legilor umilitoare si tratamentelor asemenea din partea institutiilor publice sau nu. Tot ce faci de fapt este sa mori zi de zi, incetul cu incetul.

Blestem sistemul si oamenii sai sa ajunga ca mine, omul de rand, sa fie opriti de politisti, injurati sau batuti de taximetristi, ingrijiti in spitalele romane si sa-si cumpere paine de la magazinele celor pe care i-au educat atatia ani!