Imi afund mainile in sufletul tau ca intr-un miel injunghiat. Ma doare si-ti place. Ma faci sa ma simt vinovat si sa fiu liber in acelasi timp, ma faci sa le rad in fata zeilor si sa nu-mi pese de ei, de superioritatea lor si de existenta lor. In fond, ce e un dumnezeu care nu te poate atinge, care nu te poate mirosi si iubi ca mine? E un nimic. E puterea absoluta inchisa intr-un cer innorat. Ce sunt eu, acela care te vede si te admira zilnic, acela care-ti simte respiratia si-ti aude pulsul? Eu sunt adevaratul dumnezeu. Sunt liber sa te am, liber sa sufar si sa ma bucur ca existi, ca esti sau nu cu mine acum.
Sangele se razvrateste in mine, colcaie; trebuie sa il potolesc. Razele intunericului se scurg pe chipul meu, imi zgarie sufletul si-mi ascut nevoia de tine si iubirea ta. Iar tu pictezi. Arunci culori in jurul tau. Pensula scrasneste pe hartie. Lasa dare de cuvinte dulci si moi. Plutesc.
Noapte de noapte deschizi gura ca o rana in gura mea si ma intrebi “de ce?”. De ce tu? De ce eu? De ce noi? De ce ei? De ce aici? De ce ce? Nu-mi cere raspunsuri, nu-mi cere decat ce stii tu mai bine sa ceri… amor neconditionat; si ti-l voi oferi vesnic.
Trecatorii se uita la mine, se invart in jurul meu si al umbrei mele. Se feresc sa ma vada, se tem de mine. Vad un cersetor, un paria, un nimeni; dar am fost, sunt si voi fi un rege. Caci tu esti
Adorm cu tine si ma trezesc in centrul Universului. Uita-ma si ma voi spulbera ca praful fad dintre galaxii. Iubeste-ma si-ti promit sa tac, sa te privesc, sa-ti pretuiesc pentru infinit buzele, ochii si sufletul.
Fa-mi un desen, inchide-te in el, iar eu te voi purta mereu cu mine.
