Desi am mai jucat de multe ori pana acum, pokerul nu mi s-a parut o ocupatie care sa ma preocupe zilnic. Si totusi am cateva zile de cand incep sa constientizez faptul ca imi place: sa joc pe bete de chibrituri si sa pierd, sa joc pe cinci mii de lei mana si sa castig (aici se exclude pierdutul). Imi place sa cred ca, desi nu voi juca niciodata pe bani adevarati (intr-un cazino), pokerul o sa fie acea mica particica din viata care o sa ma distreze.
Norocul este excepţia, nu regula jocului. V. Ghica
luni, decembrie 04, 2006
sâmbătă, decembrie 02, 2006
Numai figuri
In orice bar, restaurant sau pub ai intra in zilele noastre gasesti fitze (cu "tz" ca asa inteleg si ei despre ce e vorba). Exista mici exceptii insa, care nu fac decat sa confirme regula. Inevitabil, cand te asezi la masa, cu un prieten si astepti cafeaua sau felul de mancare comandat, te uiti in jur si analizezi. Vezi chei de bemveuri aruncate pe masa, haine de mall alese cu prost gust, dar in primul rand scabrosul generat de limbajul si comportamentul jmekerilor de cartier; gesticulari neprevazute, urlete de bucurie tipice unui stadion de fotbal american, expresii triviale folosite la putere maxima (necontand faptul ca mai sunt si familii linistite care iau masa, sau pur si simplu oameni, in aceeasi locanta).
Sirul fatidic al ciumegilor este continuat si de generatia noua, copii de la 14 ani in sus, ai caror idoli se gasesc printre 3sud-est, animalx sau adi mutu&Co. Vorba unei prietene, "fug de acasa k sa vina sa stea la figuri cu un suc in fata toata noaptea".
Fumatul ucide...mai ales ala de la 10 ani!
Sirul fatidic al ciumegilor este continuat si de generatia noua, copii de la 14 ani in sus, ai caror idoli se gasesc printre 3sud-est, animalx sau adi mutu&Co. Vorba unei prietene, "fug de acasa k sa vina sa stea la figuri cu un suc in fata toata noaptea".
Fumatul ucide...mai ales ala de la 10 ani!
vineri, decembrie 01, 2006
Intai...
"Romania este cea mai buna idee care li s-a intamplat romanilor vreodata..."
La multi ani Romania!
La multi ani Romania!
luni, noiembrie 27, 2006
Soferul...
Un singur lucru vreau sa notez pe blog ca prima si marcanta impresie in urma unei vizite la bunici. Soferul autobuzului ce merge din Dorohoi in satul Pomirla, de la ora 18.20, a oprit la jumatatea drumului, in dreptul unui bar (a unei carciume mizere, mai precis) s-a dat jos cu nonsalanta, lasand autobuzul pornit, plin cu pasagerii, pe marginea drumului, a intrat in locanta si a revenit dupa maxim trei minute, posedand un damf caracteristic (lucru verificat olfactiv datorita apropierii mele fata de el), a demarat nepasator de ochii uimiti ai unora dintre noi.
A nu se comenta...
A nu se comenta...
miercuri, noiembrie 22, 2006
Credinta...
In fiecare zi, in drumul meu spre facultate, trec pe langa o biserica ce se construieste acum. De fiecare data e inevitabil sa nu vad oameni credinciosi care isi fac cruce in graba in timp ce tin in cealalta mana o tigara, care (cazul in care eram cu un prieten foarte nervos) injura. De fapt, constat pe zi ce trece ca numim credinta faptul ca trecand pe langa o biserica/manastire facem instinctual o cruce, intram rapid in locasul sfant, sarutam icoanele si plecam, sau scriem acatiste si ce mai sunt de trebuinta doar in perioadele in care avem nevoie de ajutor divin.
Zilnic, Providenta este salutata in graba, este rugata sa ne dea bani, inspiratie in alegerea numerelor la loto, incercarea uitarii iubirii pierdute. Dar reusim oare sa ne ridicam la nivelul pretentiilor, rugilor cerute?
Nu fac acum apologia religiei sau a iubirii lui Dumnezeu, dar pun o simpla problema de care ma lovesc zilnic. Si astfel, ma intreb: cat de credinciosi sunt romanii in afara zilelor in care stau cu zilele la coada ca sa sarute moaste, sau in afara zilelor cand se fac praznice si se da de pomana.
"Credinţa este o închipuire care refuză concretul şi care nu se sinchiseşte de ceea ce o dovedeşte falsă." E. Cioran
Zilnic, Providenta este salutata in graba, este rugata sa ne dea bani, inspiratie in alegerea numerelor la loto, incercarea uitarii iubirii pierdute. Dar reusim oare sa ne ridicam la nivelul pretentiilor, rugilor cerute?
Nu fac acum apologia religiei sau a iubirii lui Dumnezeu, dar pun o simpla problema de care ma lovesc zilnic. Si astfel, ma intreb: cat de credinciosi sunt romanii in afara zilelor in care stau cu zilele la coada ca sa sarute moaste, sau in afara zilelor cand se fac praznice si se da de pomana.
"Credinţa este o închipuire care refuză concretul şi care nu se sinchiseşte de ceea ce o dovedeşte falsă." E. Cioran
vineri, noiembrie 17, 2006
Compot de gutui
Acum cateva zile un coleg de facultate mi-a zis la despartire ca se duce sa isi faca un compot de gutui. M-am gandit ca asta e, l-o fi lovit pofta de compot. Cateva ore mai tarziu m-a cautat pe messenger, ca sa aflu ca ma roaga sa ii imprumut 100, 150 de mii de lei ca sa aiba cu ce trai cateva zile. De fapt compotul de gutui nu era altceva decat portia cu care trebuia sa mai treaca o zi din saptamana.
Si atunci mi-am dat seama ca viata de student este "naspa"... asta in ceea ce priveste traiul zilnic. Asa am ajuns la concluzia ca viata e urata cand esti student si banii nu iti vin de acasa, sau iti vin prea putini pentru necesitatile minime cotidiene, sau cand trebuie sa te angajezi cu program de noapte, iar a doua zi sa vii la ore. Viata la facultate cand vii din alt oras este repugnanta cand dormi cu inca 4 colegi de camera si unul e sclifosit, altul bea de rupe, altul fumeaza altul nu stiu ce face.
Sa revin insa de unde am plecat: compotul de gutui nu tine de foame cand esti student!
Si atunci mi-am dat seama ca viata de student este "naspa"... asta in ceea ce priveste traiul zilnic. Asa am ajuns la concluzia ca viata e urata cand esti student si banii nu iti vin de acasa, sau iti vin prea putini pentru necesitatile minime cotidiene, sau cand trebuie sa te angajezi cu program de noapte, iar a doua zi sa vii la ore. Viata la facultate cand vii din alt oras este repugnanta cand dormi cu inca 4 colegi de camera si unul e sclifosit, altul bea de rupe, altul fumeaza altul nu stiu ce face.
Sa revin insa de unde am plecat: compotul de gutui nu tine de foame cand esti student!
joi, noiembrie 16, 2006
Injuram, injuram, injuram...
Acum cateva zile am primit niste mailuri. Ma uit si observ ca sunt commenturile unor posturi de pe blog: "sugi p*** ... si ghertoiu asta de moldovean care a scris articolul, aia care fac dastea paicea sint jigodii de moldoveni care ne fac de ras si mai sint si putori ordinare,m*** f***** neamu in c** de cac*** si moldovencele niste curve betive.hai ca v-am laudat destul dar astai adevarul! ", "ma voi doi sinteti bulangii asta cu gheata si moldoveanul?ia zi moldovene cum a iesit tuica anu asta ?mai ai? ". Pentru ca am reprodus "gandurile" lor imi cer scuze.
Dar datorita lor, acestor romani adevarati, acestor confrati iubiti, am ajuns la concluzia ca suntem un popor ce se hraneste cu injuraturi. Problema apare cand iti dai seama ca prea putini au puterea si posibilitatea de a ajunge pe un status de apreciat in zilele noastre, care sa-i impiedice pornirile descoperite ale limbajului. Prea putini sunt cei care incearca sa isi mobilizeze resursele intelectuale si sa foloseasca alt mod de intimidare sau pedepsire.
Daca cel de la bar nu iti aduce berea mai repede injuri, daca la ghiseele dependente de statul roman esti injosit in modul specific birocratic injuri, daca te uiti la stiri vezi cum politicienii injura, daca scoti capul pe geam auzi "ba baga-mi-as ****, as fuma o tigara".
De ce orice propozitie pe care o spune mare parte dintre noi incepe sau se termina cu o injuratura? De ce cand mergi in tramvai auzi in buzunarul unuia, telefonul urla o injuratura?
De ce? Pentru ca in lipsa a ceva mai bun, in lipsa a ceva mai mult din punct de vedere moral si chiar intelectual, mental, romanul simte nevoia sa jigneasca, sa produca o gaura imensa in sufletul celui atacat verbal. El vrea sa para dur, sa loveasca cu ce poate mai bine. El crede ca o invectiva ii poate aduce frica fata de oponent.
Dar datorita lor, acestor romani adevarati, acestor confrati iubiti, am ajuns la concluzia ca suntem un popor ce se hraneste cu injuraturi. Problema apare cand iti dai seama ca prea putini au puterea si posibilitatea de a ajunge pe un status de apreciat in zilele noastre, care sa-i impiedice pornirile descoperite ale limbajului. Prea putini sunt cei care incearca sa isi mobilizeze resursele intelectuale si sa foloseasca alt mod de intimidare sau pedepsire.
Daca cel de la bar nu iti aduce berea mai repede injuri, daca la ghiseele dependente de statul roman esti injosit in modul specific birocratic injuri, daca te uiti la stiri vezi cum politicienii injura, daca scoti capul pe geam auzi "ba baga-mi-as ****, as fuma o tigara".
De ce orice propozitie pe care o spune mare parte dintre noi incepe sau se termina cu o injuratura? De ce cand mergi in tramvai auzi in buzunarul unuia, telefonul urla o injuratura?
De ce? Pentru ca in lipsa a ceva mai bun, in lipsa a ceva mai mult din punct de vedere moral si chiar intelectual, mental, romanul simte nevoia sa jigneasca, sa produca o gaura imensa in sufletul celui atacat verbal. El vrea sa para dur, sa loveasca cu ce poate mai bine. El crede ca o invectiva ii poate aduce frica fata de oponent.
duminică, noiembrie 12, 2006
Speram...
Aici, pe Realitatea.net am gasit o sectiune numita "Imagineaza-ti o lume fara Romania". Ce m-a atras a fost dat de impulsul de moment care iti este transmis cand auzi numele tarii tale in contextul universal, dar mai presus, al neexistentei.
Fara Romania, Europa "ar fi mai searbada" zice Zoe Petre, iar C-tin Balaceanu Stolnici pune dezvoltarea Renasterii pe seama stoparii sistematice a otomanilor de catre voievozii romani ai secolelor al XVI-lea si al XVII-lea.
Fara Romania insa, prin reducere la absurd, facand exceptie de contributiile sale colosale, lumea nu ar mai fi auzit de elevi trimisi acasa pentru ca scolile au ramas fara caldura, Tariceanu nu ar mai fi obligat de Pinalti sa il aduca inapoi pe Stolojan, un revelion la un restaurant din capitala nu ar mai costa cat o vacanta in strainatate. Fara Romania, presedintele S.U.A. nu ar primi un memoriu de la C. V. Tudor pentru gratierea lui Saddam Hussein, iar crestinul Becali nu s-ar mai lua la tranta cu un turc pentru zestrea Pomicolei Baneasa.
Evident, toatea astea si multe altele nu sunt decat nimicuri in raport cu rolul Romaniei in majoritatea domeniilor, insa sunt lucruri cotidiene, poate si truisme, care ne agaseaza si care ne fac sa spunem ca ne e rusine uneori de apartenenta noastra la acest popor. Lucrurile derizorii si oamenii care le fac ce sunt doar epigonii eminescieni creaza in noi un sentiment de repugnare.
Si totusi speram la mai bine, speram la mai frumos...
Fara Romania, Europa "ar fi mai searbada" zice Zoe Petre, iar C-tin Balaceanu Stolnici pune dezvoltarea Renasterii pe seama stoparii sistematice a otomanilor de catre voievozii romani ai secolelor al XVI-lea si al XVII-lea.
Fara Romania insa, prin reducere la absurd, facand exceptie de contributiile sale colosale, lumea nu ar mai fi auzit de elevi trimisi acasa pentru ca scolile au ramas fara caldura, Tariceanu nu ar mai fi obligat de Pinalti sa il aduca inapoi pe Stolojan, un revelion la un restaurant din capitala nu ar mai costa cat o vacanta in strainatate. Fara Romania, presedintele S.U.A. nu ar primi un memoriu de la C. V. Tudor pentru gratierea lui Saddam Hussein, iar crestinul Becali nu s-ar mai lua la tranta cu un turc pentru zestrea Pomicolei Baneasa.
Evident, toatea astea si multe altele nu sunt decat nimicuri in raport cu rolul Romaniei in majoritatea domeniilor, insa sunt lucruri cotidiene, poate si truisme, care ne agaseaza si care ne fac sa spunem ca ne e rusine uneori de apartenenta noastra la acest popor. Lucrurile derizorii si oamenii care le fac ce sunt doar epigonii eminescieni creaza in noi un sentiment de repugnare.
Si totusi speram la mai bine, speram la mai frumos...
Revin din nou...
Un blog parasit? Nu! Doar un blog al carui owner (si nu imi place de loc sa folosesc englezisme, dar parca se potriveste mai bine tandemul "blog-owner") este prea aferat cu noua sa etapa din viata.
Ma simt oarecum reprehensibil pentru ca nu am mai scris si in acelasi timp cu un handicap cauzat de aceasta vicisitudine, daca o pot numi asa. Ma gandeam chiar azi, dupa ce am descoperit un post de radio nemtesc, pe net, ca nu il pot impartasi mai multor persoane pentru ca nu am un "link" corespunzator. Si uite cum ajung iarasi la blog. Pentru ca blogul nu este doar un jurnal, ci o varianta salutara de a-ti exprima si impartasi atat puncte de vedere, cat si sentimente si tot ce genereaza acestea din urma.
Asadar, scrieti pe blog si uimiti-ma, incantati-ma, caci de azi voi citi mai cu apetenta scrierile voastre!
P.S.:Radio XXL :)
Ma simt oarecum reprehensibil pentru ca nu am mai scris si in acelasi timp cu un handicap cauzat de aceasta vicisitudine, daca o pot numi asa. Ma gandeam chiar azi, dupa ce am descoperit un post de radio nemtesc, pe net, ca nu il pot impartasi mai multor persoane pentru ca nu am un "link" corespunzator. Si uite cum ajung iarasi la blog. Pentru ca blogul nu este doar un jurnal, ci o varianta salutara de a-ti exprima si impartasi atat puncte de vedere, cat si sentimente si tot ce genereaza acestea din urma.
Asadar, scrieti pe blog si uimiti-ma, incantati-ma, caci de azi voi citi mai cu apetenta scrierile voastre!
P.S.:Radio XXL :)
miercuri, octombrie 18, 2006
Repugnare
Am gasit acum cateva zile ca restaurantul pe langa care treceam aproape zilnic are preturi bune si mancare (de fapt doar pizza) deosebita. Intru cu cativa prieteni, comandam, asteptam destul, dar se compenseaza rabdarea pierduta cu produsul servit. La sfarsit ne uitam unul la altul si aprobam, ajungand la un simplu acord: "vom mai veni".
Azi, "mai venim". Asteptam la fel de mult (poate mai mult) si... oftica se intensifica in momentul in care vedem cum arata ceea ce am comandat. Evident toate visele noastre si sperantele ca nimic nu e ceea ce pare s-au naruit odata cu simtul papilelor gustative.
Iata deci, ca, totusi, nimic nu e ceea ce pare: restaurantul pizzerie nu a reusit decat sa ne mai faca sa scoatem niste bani din buzunar, dar, evident, pentru ultima oara.
Marlania se poate justifica prin faptul ca esti roman, ca vrei sa obtii cat mai multe foloase si toate pe cale murdara, in urma carora, insa, toata lumea sa te injure, sa nu te mai respecte si sa nu mai creada niciodata in tine.
HAI ROMANIA!
Azi, "mai venim". Asteptam la fel de mult (poate mai mult) si... oftica se intensifica in momentul in care vedem cum arata ceea ce am comandat. Evident toate visele noastre si sperantele ca nimic nu e ceea ce pare s-au naruit odata cu simtul papilelor gustative.
Iata deci, ca, totusi, nimic nu e ceea ce pare: restaurantul pizzerie nu a reusit decat sa ne mai faca sa scoatem niste bani din buzunar, dar, evident, pentru ultima oara.
Marlania se poate justifica prin faptul ca esti roman, ca vrei sa obtii cat mai multe foloase si toate pe cale murdara, in urma carora, insa, toata lumea sa te injure, sa nu te mai respecte si sa nu mai creada niciodata in tine.
HAI ROMANIA!
marți, octombrie 17, 2006
Si inca mai e...
"Trăim într-o ţară încă necunoscută, iar subiectul propriei necunoaşteri se ignoră în mod nedesăvârşit." spune Emil Hurezeanu. Intr-adevar, in fiecare zi dau de noi elemente, pe care uneori nu le pot asimila sau pe care refuz sa o fac. Descopar noi oameni, pe care nu pot sa ii sufar datorita adulatiei lor exagerate, sau oameni pe care ii iubesc in momentul in care imi spun in fata ceea ce au de zis. Gasesc zilnic noi optiuni de a-mi petrece restul zilei, de la vizionarea unui antrenament de kick box al unor prieteni, pana la ascultarea unei melodii de 59'13''. Tara mea necunoscuta este tara in care fiecare face ce vrea, in care toata lumea are ceva de spus si o spune in mare parte vulgar, tern, odios, lapidar.
Ei bine in tara asta, care are pe undeva un oras, Iasi, am observat azi cum se munceste.
Se da problema: o gramada de nisip, lasata la intamplare intr-o margine de strada de o basculanta, este carata la 200 de metri de 15 muncitori, fiecare luand cate o lopata si parcurgand distanta mai sus mentionata. Se cere sa se afle a) cu cata jena trecem noi pe drumul respectiv; b)cat timp le trebuie muncitorilor sa care cateva tone de nisip cu lopata; c) prostia, incompetenta si indolenta sefilor de la "Drumuri si poduri" in astfel de cazuri.
Romania este tara in care niciodata, nimic nu se termina!
Ei bine in tara asta, care are pe undeva un oras, Iasi, am observat azi cum se munceste.
Se da problema: o gramada de nisip, lasata la intamplare intr-o margine de strada de o basculanta, este carata la 200 de metri de 15 muncitori, fiecare luand cate o lopata si parcurgand distanta mai sus mentionata. Se cere sa se afle a) cu cata jena trecem noi pe drumul respectiv; b)cat timp le trebuie muncitorilor sa care cateva tone de nisip cu lopata; c) prostia, incompetenta si indolenta sefilor de la "Drumuri si poduri" in astfel de cazuri.
Romania este tara in care niciodata, nimic nu se termina!
luni, octombrie 16, 2006
Back in blog
''Salutare natiune!'' ar fi zis cineva binecunoscut. Eu va zic ''am revenit". Si asta are semnificatie de salut, de reintoarcere la dialog, de redeschidere a conexiunilor precedente intre bloggeri.
Despre ce am facut in vacanta, in perioada in care nu am scris pe blog, in care nu am avut internet sau calculator la indemana, nu o sa plictisesc pe nimeni. Despre ce voi face de acum si despre aviditatea mea exagerata de acum de a reciti blogurile voastre din care sa reaflu o multime de lucruri, voi incepe sa vorbesc din aceasta seara.
Un semi-curriculum vitae al proximei perioade ce a trecut si va urma este urmatorul: student la Automatica si Calculatoare, anul I, in Iasi, stau in camin, cu inca un coleg in camera; am fost foarte stresat de inceput, dar incep sa ma obisnuiesc cu ritmul alert si cerintele noilor profesori. De ce am scris acest pasaj? Nu pentru altceva decat pentru simplu fapt ca, de acum inainte, in mare parte, orice voi scrie pe blog va avea legatura in primul rand, cu cea de-a doua mea casa.
Cam asta a fost tot pentru inceput. Pentru unii, am revenit, pentru altii am aberat pentru prima oara, pentru mine insumi a fost un nou inceput al blogging-ului, in cautarea continuarii articolelor pe care le-am scris, parca, intr-o alta viata.
Sa cititi blogul meu cu multa atentie, pentru ca de fiecare data sa imi puneti intrebari, sa imi refutati idei, sa imi corectati texte, sa imi dezbateti opinii.
Despre ce am facut in vacanta, in perioada in care nu am scris pe blog, in care nu am avut internet sau calculator la indemana, nu o sa plictisesc pe nimeni. Despre ce voi face de acum si despre aviditatea mea exagerata de acum de a reciti blogurile voastre din care sa reaflu o multime de lucruri, voi incepe sa vorbesc din aceasta seara.
Un semi-curriculum vitae al proximei perioade ce a trecut si va urma este urmatorul: student la Automatica si Calculatoare, anul I, in Iasi, stau in camin, cu inca un coleg in camera; am fost foarte stresat de inceput, dar incep sa ma obisnuiesc cu ritmul alert si cerintele noilor profesori. De ce am scris acest pasaj? Nu pentru altceva decat pentru simplu fapt ca, de acum inainte, in mare parte, orice voi scrie pe blog va avea legatura in primul rand, cu cea de-a doua mea casa.
Cam asta a fost tot pentru inceput. Pentru unii, am revenit, pentru altii am aberat pentru prima oara, pentru mine insumi a fost un nou inceput al blogging-ului, in cautarea continuarii articolelor pe care le-am scris, parca, intr-o alta viata.
Sa cititi blogul meu cu multa atentie, pentru ca de fiecare data sa imi puneti intrebari, sa imi refutati idei, sa imi corectati texte, sa imi dezbateti opinii.
joi, iulie 27, 2006
>:D<
Abia azi dimineata am revenit in oras, la calculator, pe blog. Am citit zeci de opinii pentru care va multumesc. Asta imi deschide doua probleme: prima, cea de a va cere scuze intai pentru lipsa, apoi pentru nedialogarea din aceasta pricina. Cea de-a doua problema are legatura cu voi, indraznesc sa va numesc cititorii blogului, carora vreau sa va urez o vara frumoasa, concedii placute si o revedere la sfarsitul acestora cu cat mai multe posturi, pareri, destainuiri. Asta pentru ca nu voi mai sta pe acasa, iar unde voi fi nu voi mai avea net (bunici, mare, munte etc) si mi se parea "de bun simt", cum spunea cineva pe forum, sa va anunt.
Sanatate, distractie si... bafta!
Sanatate, distractie si... bafta!
luni, iulie 24, 2006
Despre frumos...
Frumosul e categoria fundamentala a esteticii care apare ca o realitate imposibil de clasificat. El se leaga de idei precum stralucirea, armonia. La Kant, frumosul este "ceea ce place fara nici un interes", pentru Hegel, este "intruchiparea sensibila a ideii".
Iata, asadar, un cuvant folosit zilnic si obsesiv de marea majoritate. Un cuvant care s-a demonetizat nu atat frecventei folosirii, ci mai degraba asocierii lui cu lucruri... urate. In vederea stabilirii fondului problemei care sta la baza ultimii idei, termeni ca "misto", "cool", "beton", "marfa", "tzeava", "super", "foarte tare" etc, exprima in mintea utilizatorilor exact definitia frumosului. Astfel, masina vedetei este beton si super misto, hainele create de Versace sunt cool. Nu contest cantitatea de frumos din designul unei masini sau croiala unei haine, ori structura unui imobil, dar am impresia ca termenul devine din ce in ce mai fad. In zilele noastre putine femei sau fete sunt frumoase, mai des ele sunt (abject exprimat) bune si sexy. Majoritatea nu mai considera o opera de arta (un tablou, o sculptura) frumoasa dintr-un cumul de puncte si idei, ea este marfa sau naspa.
Sfarsit: fiecare vede frumosul cum vrea el, dar nu mai folositi "Ce e frumos si Lui Dumnezeu ii place" din doua motive: primul, pentru ca habar nu aveti ce e frumosul, si al doilea pentru ca Lui Dumnezeu nu-i plac Maybachurile sau pitipoancele cu fuste scurte!
Truisme sau nu...
Iata, asadar, un cuvant folosit zilnic si obsesiv de marea majoritate. Un cuvant care s-a demonetizat nu atat frecventei folosirii, ci mai degraba asocierii lui cu lucruri... urate. In vederea stabilirii fondului problemei care sta la baza ultimii idei, termeni ca "misto", "cool", "beton", "marfa", "tzeava", "super", "foarte tare" etc, exprima in mintea utilizatorilor exact definitia frumosului. Astfel, masina vedetei este beton si super misto, hainele create de Versace sunt cool. Nu contest cantitatea de frumos din designul unei masini sau croiala unei haine, ori structura unui imobil, dar am impresia ca termenul devine din ce in ce mai fad. In zilele noastre putine femei sau fete sunt frumoase, mai des ele sunt (abject exprimat) bune si sexy. Majoritatea nu mai considera o opera de arta (un tablou, o sculptura) frumoasa dintr-un cumul de puncte si idei, ea este marfa sau naspa.
Sfarsit: fiecare vede frumosul cum vrea el, dar nu mai folositi "Ce e frumos si Lui Dumnezeu ii place" din doua motive: primul, pentru ca habar nu aveti ce e frumosul, si al doilea pentru ca Lui Dumnezeu nu-i plac Maybachurile sau pitipoancele cu fuste scurte!
Truisme sau nu...
duminică, iulie 23, 2006
Pentru tara...
Am impresia ca sunt inconjurat de oameni -romani- nepasatori. Oameni care nu cunosc sau ignora istoria propriei tari. "Ei bravos, mare descoperire..." veti zice.
Discutam ieri cu un amic pe tema facultatilor, a locurilor de munca si, inevitabil, discutia a extrapolat la UE. Baiatul este sustinator al "europenizarii", al functionarii comunitare si imi explica multitudinea de avantaje datorate Uniunii. Printre altele, a adus aminte de istorie, cum ca, din cele mai vechi timpuri, romanii au simtit nevoia unor aliante, au avut nevoie de ajutor extern, au cautat tot timpul un gigant care sa ii apere si cu ajutorul caruia sa prospere. De acord, privit prin prisma micimii formatiunilor romanesti in raport cu mari puteri precum Imperiul Tarist, Imperiul Otoman, Austro-Ungaria, Germania, mai tarziu, in perioada de beligeranta a secolului al XX-lea.
Din alt punct de vedere condamn viziunea amicului si a celorlalti care nu iau in calcul trei mari criterii: limba, religia (ortodoxismul) si dragostea, eagerata uneori, pentru glie. Nu pot spune ca un Carol I sau puteri precum Antanta nu au reprezentat mult pentru tara, dar nici nu pot uita de rolul pe care l-au avut cei trei factori in crearea si apoi avansarea in mai multe planuri a tarii noastre.
NU sunt impotriva sindromului actual care a cuprins mare parte a romanilor, numit UE, dar vreau doar sa mentionez faptul ca, pentru noi este la fel de importanta coeziunea si, corelativ, intelegerea si promovarea valorilor proprii (hai ca am fost patriot :D).
M-am detasat de marlania si prostia contemporane, am apartinut unei mici declaratii de conservatorism nationalist, vad Romania in Uniunea Europeana aderand la 2008, integrandu-se in 2050.
sâmbătă, iulie 22, 2006
Campanie anti Jiji Becali
Intr-un puseu de lipsa de luciditate ma gandesc la oameni penibili din Romania. Primul care imi trezeste o apetenta pentru a-l blama si condamna orpobriului este Gigi Becali.
De ce? Din urmatoarele motive:
Gigi Becali sfidează FRF, care a decis să interzică stimularea financiară a altor echipe. „E o idee bună, dar nu e valabilă pentru mine”, a declarat Becali, care a explicat că e imposibil de stopat această practică. Patronul Stelei nu s-a ferit să detalieze cum va face acest lucru pe viitor: va trece banii prin diferite firme, pentru a li se pierde urma.
Partidul lui Gigi Becali creşte constant în preferinţele electoratului roman. Potrivit celui mai recent sondaj de opinie realizat de Grupul de Studii Sociale, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, PNG ar obţine 8,1 la sută din voturile romanilor, cu trei procente mai mult decat înregistra în cercetarea din luna aprilie. Noua Generaţie se plasează, astfel, pe locul patru în topul electoral, după PNL-PD, PSD şi PRM.
Plus, pentru cine nu cunoaste deja - putin probabil -Limbajul binecunoscut al "razboinicului"
Deja imi e frica de unul ca Becali care poate ajunge in Parlamentul marii noastre tari. Un om care este atat de prost crescut, de needucat, de machiavelic incat chiar ma tem sa-l am ca reprezentant, ca unul dintre mai-marii tarii. Un om tern din punctul de vedere al valorii intelectuale si spirituale, dar colorat verbal si financiar. Urasc plenitudinar acesti produsi derizorii ai societatii contemporane!
Pentru asta organizez campanie anti-Becali... Ma rog, cel putin pentru linistea mea sufleteasca.
Voteaza impotriva prostiei fatidice, a profanului mental, a frivolitatii...
vineri, iulie 21, 2006
Avionul tau personal :)
Cine reuseste primul (cu dovezi) are un dolar transferat pe cartela orange de la mine :))
Aici indicatii
Aici indicatii
Titlu...
joi, iulie 20, 2006
Cu bicicleta...
Merg cu bicicleta. Imi sare lantu (ca doar e productie romaneasca - schimbi viteza, sare lantu), trag pe dreapta, ma murdaresc de vasilina, bla bla...
Mai merg ce merg, fac la dreapta (verde intermitent) si aud sirena si vad luminile care se refleta in Univers. Trag pe dreapta, opresc. Se da politaiu jos si vine condescendent, dupa ce isi ridica pantalonii, la mine:"buna seara"-"buna seara"-"stiti ca legislatia rutiera prevede dinam, far, stop, reflectorizante pe roti?"; ma uit la bicicleta oarecum uimit si zic:"pai da...am"-"aha...ca sa nu mai zic ca mergeai..."imi arata cu degetul, serpuit "mai mult stramb decat nedrept"; ma uit in spate si: "probabil am ocolit ditamai groapa aia"-"da...oricum, ai mare grija ca soferii sunt neatenti"-"da stiu..."-"bine...ai grija...la revedere". Ma uit la el cum isi trage pantalonii iarasi si se urca in Logan.
Continui drumul si trec printr-o statie de taxiuri... aud claxon si motor supraturat, ma dau mai pe margine decat mergeam, cretinul trece pe langa mine - e taximetrist evident - pune frana, il ocolesc, idiotul scartaie rotile si mai opreste o data in fata mea, iese pe geam si incepe sa urle ca de ce nu-s atent - "modoran abject, cu burta si volan de ford in mana, esti un odios abominabil si sordid" (zic in gand, ce naiba, ca doar nu vreau sa ma ia la bataia gasca) - trec si ma duc inainte, inca o data plictisit, agasat si suprasaturat de unii romani.
P.S.: baietii descurcareti care au o firma de inchiriat motoscutere si ATV-uri si au obtinut autorizatie de la "marea personalitate a orasului" si incurca pustii de 14-15 ani circulatia vajaind smecheri pe strazi, de ce nu sunt luati la intrebari de politia romana???
Astept urcarea in sondaje a PSD-ului
Mai merg ce merg, fac la dreapta (verde intermitent) si aud sirena si vad luminile care se refleta in Univers. Trag pe dreapta, opresc. Se da politaiu jos si vine condescendent, dupa ce isi ridica pantalonii, la mine:"buna seara"-"buna seara"-"stiti ca legislatia rutiera prevede dinam, far, stop, reflectorizante pe roti?"; ma uit la bicicleta oarecum uimit si zic:"pai da...am"-"aha...ca sa nu mai zic ca mergeai..."imi arata cu degetul, serpuit "mai mult stramb decat nedrept"; ma uit in spate si: "probabil am ocolit ditamai groapa aia"-"da...oricum, ai mare grija ca soferii sunt neatenti"-"da stiu..."-"bine...ai grija...la revedere". Ma uit la el cum isi trage pantalonii iarasi si se urca in Logan.
Continui drumul si trec printr-o statie de taxiuri... aud claxon si motor supraturat, ma dau mai pe margine decat mergeam, cretinul trece pe langa mine - e taximetrist evident - pune frana, il ocolesc, idiotul scartaie rotile si mai opreste o data in fata mea, iese pe geam si incepe sa urle ca de ce nu-s atent - "modoran abject, cu burta si volan de ford in mana, esti un odios abominabil si sordid" (zic in gand, ce naiba, ca doar nu vreau sa ma ia la bataia gasca) - trec si ma duc inainte, inca o data plictisit, agasat si suprasaturat de unii romani.
P.S.: baietii descurcareti care au o firma de inchiriat motoscutere si ATV-uri si au obtinut autorizatie de la "marea personalitate a orasului" si incurca pustii de 14-15 ani circulatia vajaind smecheri pe strazi, de ce nu sunt luati la intrebari de politia romana???
Astept urcarea in sondaje a PSD-ului
miercuri, iulie 19, 2006
La bloc
De obicei evit inceperea unei fraze, a unei discutii cu "urasc sa..." sau "nu-mi place...". Si pentru ca am trecut de inceput voi spune: imi indisplac enorm blocurile romanesti! Acele cladiri de 10- sau 4 etaje, construite in perioada comunista in incercarea disperata de a inghesui romanii la oras. Daca ma uit pe geam vad intai trei blocuri, o gradinita si un munte...
Poate ar fi fost mai frumos sa vorbesc despre munte si copaci sau despre copii si scranciobe. Aleg insa sa blamez orasenii de la bloc.
Punctul 1: fatadele blocurilor sunt execrabile: bucati de tencuiala lipsa, funingine de la sobele improvizate, amestec de termopane cu geamuri mizere de lemn, cosuri de la centrale iesite cat mai in afara (parca pentru lauda), chiloti si scutece intinse cu fata spre soare...
Punctul 2: sunt in vacanta si in timpul zilei stau la calculator, citesc sau invat pentru test; arunc deseori priviri scurte pe geam si vad: "tarani de oras" care scuipa de la etajul 9, imbecili care arunca cojile de la ceapa pe geam, modorani care stau si fumeaza pe geam si isi arunca tigara in scarba (fenomenul este intalnit si la blocurile la al caror parter este un local acoperit cu prelate - gaurite parca da mitralierele din Ziua Z)...
Punctul 3: "nu stiu altii cum sunt, dar eu" cand ma uit pe geam vad ghene infecte de gunoi si masini care nu pornesc decat la a treia cheie si trebuie turate la maxim - umpland atmosfera de fum si zgomot...
Punctul 4: locatarii blocului sunt in mare parte fosti muncitori ai Romaniei socialiste, putin inculti, putin tarani, putin idioti: urla dimineata pe scari (se creaza un ecou inimaginabil - cei de la parter aud tipetele de la etajul zece si invers), trantesc usa liftului (pe care nu-l folosesc niciodata, dar il platesc), taie curentul electric de pe casa scarii pentru a "sensibiliza" amaratii sau nepasatorii care nu platesc (eu de ce sa nu vad pe unde urc scarile?)...
Traiesc de apoximativ 20 de ani la bloc, cu pauze binemeritate in care am fost la tara, la o casa mica, in natura, dar in fiecare zi, ora, minut si secunda sunt condamnat la suportarea mirosului, urletelor, imaginii dezolante... si totusi nu vreau o vila...
marți, iulie 18, 2006
Atentie! vin romani...
A inceput deja sezonul estival. Si odata cu el revenirea romanilor plecati la munca in strainatate, in special Italia, Germania, Spania. Toate bune si in ordine, deoarece vin sa-si vada familiile, sa mearga la mare, la munte, sa petreaca putinele zile libere pe care le au intr-un cadru confortabil.
Problema incepe cand printre ei vin si smecherii. Smecherii care au in jur de 25-30 de ani, care vin cu audi TT, cu audi "A seis", cu passaturi "tunate", cu bemveuri cu geamuri fumurii. Smecherii care ridica preturile la localuri si locante prin "euroii" cu care se lauda si pe care ii arunca in vazul lumii. Smecherii care nu stiu sa desparta in silabe cuvantul ognubila, cuvant romanesc, dar folosesc expresii gen "ma va', come stai, schaise(?)" sau impleticesc romana cu limba straina vulgara proaspat invatata. Smecherii care dau manele la maxim si stau doar in pantaloni scurti in masinile lor decapotabile pentru a-si arata muschii si merg de dimineata pana seara prin oras {mai bine si-ar face taxi din masina - cum zicea un prieten}.
Deja cuvantul "smecheri" imi provoaca sila si ma gandesc la ei, la cheliosi, la euro, la fite, la panarama, la haine versace si gucci, la parfumuri scumpe, toate pentru a-si demonstra [non]valoarea. Taranul din Spania, idiotii din SUA carora li "se rupe" au acum colegi in toata Romania.
Pana una, alta, astept sa cada guvernul...
Problema incepe cand printre ei vin si smecherii. Smecherii care au in jur de 25-30 de ani, care vin cu audi TT, cu audi "A seis", cu passaturi "tunate", cu bemveuri cu geamuri fumurii. Smecherii care ridica preturile la localuri si locante prin "euroii" cu care se lauda si pe care ii arunca in vazul lumii. Smecherii care nu stiu sa desparta in silabe cuvantul ognubila, cuvant romanesc, dar folosesc expresii gen "ma va', come stai, schaise(?)" sau impleticesc romana cu limba straina vulgara proaspat invatata. Smecherii care dau manele la maxim si stau doar in pantaloni scurti in masinile lor decapotabile pentru a-si arata muschii si merg de dimineata pana seara prin oras {mai bine si-ar face taxi din masina - cum zicea un prieten}.
Deja cuvantul "smecheri" imi provoaca sila si ma gandesc la ei, la cheliosi, la euro, la fite, la panarama, la haine versace si gucci, la parfumuri scumpe, toate pentru a-si demonstra [non]valoarea. Taranul din Spania, idiotii din SUA carora li "se rupe" au acum colegi in toata Romania.
Pana una, alta, astept sa cada guvernul...
luni, iulie 17, 2006
Lex et Honor
Poliţia Română este una din cele mai importante instituţii în înfăptuirea actului de justiţie.
Finalizarea reformei, prin îndeplinirea sarcinilor asumate de România în negocierile cu Uniunea Europeană şi realizarea unei instituţii poliţieneşti pe principii democratice şi moderne, aflată în serviciul cetăţeanului, reprezintă obiective strategice ale Poliţiei Române. (www.politiaromana.ro)
De mult vreau sa scriu despre organe... organele de politie evident. Azi am mers cu masina in Iasi, asadar in jur de 300 de kilometri, dus-intors. Ei bine:
a] politia se trezeste la ora 7,30, are burta (mareee), iese pe poarta vilei si se urca in Logan;
b] politia sta cu radarul inchis, te vede intr-o comuna cu trei case, pe ale carei sosea nu circula nici macar pisicile, venind cu viteza (80-90km/h), porneste instant radarul, scoate paleta rosie pe geam in timp ce isi porneste girofarele si te alegi cu o amenda;
c] politia se da jos cu greu din masina (are burta...alta burta) si zice "vai, dar de ce va grabeati asa?... dar nu stiu ce sa zic... aveati viteza... trebuie sa va facem proces verbal... dar totusi..." - auzi cuvintele magice "dar totusi" si iesi mai ieftin;
d] politia are Loganuri! nu e vina ei, e "gratie" ministerului. Dar totusi... ce multe Loganuri! {nu o sa inteleg de ce le trebuie atat de multe automobile} "Dar vai! Ce girofare au! Dar vai! Le folosesc doar ca sa treaca mai repede prin aglomeratia Iasului...";
e] politia urla la tine la ghisee, chiar dak tu vorbesti frumos si te chinui disperant sa predai o chitanta, sau sa intrebi unde-i poti plati bani;
f] politia are pretentii sa fie salutata, dar nu saluta inapoi;
g] politia iti ia declaratii in urma unui accident grav, in care ai fost un martor important sau singurul, iar la sfarsit iti zice scurt "esti liber!";
h] politia rurala este abjecta!;
i] politia incepe insa sa ajunga mai repede la locul accidentelor, sa intervina mai bine in cazul incidentelor - uite si o lauda -.
Una peste alta, Lex et Honor inseamna lege si onoare! Daca toti membrii politiei merita aceasta sigla, ramane la propriile aprecieri. Din partea mea, nota 7 pentru Lex, nota 5 pentru Honor (hai ca am fost indulgent)!
Finalizarea reformei, prin îndeplinirea sarcinilor asumate de România în negocierile cu Uniunea Europeană şi realizarea unei instituţii poliţieneşti pe principii democratice şi moderne, aflată în serviciul cetăţeanului, reprezintă obiective strategice ale Poliţiei Române. (www.politiaromana.ro)
De mult vreau sa scriu despre organe... organele de politie evident. Azi am mers cu masina in Iasi, asadar in jur de 300 de kilometri, dus-intors. Ei bine:
a] politia se trezeste la ora 7,30, are burta (mareee), iese pe poarta vilei si se urca in Logan;
b] politia sta cu radarul inchis, te vede intr-o comuna cu trei case, pe ale carei sosea nu circula nici macar pisicile, venind cu viteza (80-90km/h), porneste instant radarul, scoate paleta rosie pe geam in timp ce isi porneste girofarele si te alegi cu o amenda;
c] politia se da jos cu greu din masina (are burta...alta burta) si zice "vai, dar de ce va grabeati asa?... dar nu stiu ce sa zic... aveati viteza... trebuie sa va facem proces verbal... dar totusi..." - auzi cuvintele magice "dar totusi" si iesi mai ieftin;
d] politia are Loganuri! nu e vina ei, e "gratie" ministerului. Dar totusi... ce multe Loganuri! {nu o sa inteleg de ce le trebuie atat de multe automobile} "Dar vai! Ce girofare au! Dar vai! Le folosesc doar ca sa treaca mai repede prin aglomeratia Iasului...";
e] politia urla la tine la ghisee, chiar dak tu vorbesti frumos si te chinui disperant sa predai o chitanta, sau sa intrebi unde-i poti plati bani;
f] politia are pretentii sa fie salutata, dar nu saluta inapoi;
g] politia iti ia declaratii in urma unui accident grav, in care ai fost un martor important sau singurul, iar la sfarsit iti zice scurt "esti liber!";
h] politia rurala este abjecta!;
i] politia incepe insa sa ajunga mai repede la locul accidentelor, sa intervina mai bine in cazul incidentelor - uite si o lauda -.
Una peste alta, Lex et Honor inseamna lege si onoare! Daca toti membrii politiei merita aceasta sigla, ramane la propriile aprecieri. Din partea mea, nota 7 pentru Lex, nota 5 pentru Honor (hai ca am fost indulgent)!
sâmbătă, iulie 15, 2006
Planeta prezent...
Planeta prezent este locuita de dimineata pana seara de oricine se incadreaza in normele stereotipismului general. Este cea mai mare planeta din Univers. Cuprinde marea majoritate a populatiei lumii. Este plina de crime, de razboaie, de flori care se ofilesc, de nori, de femei frumoase, de masini murdare, de succese, de iubire... Este calea de mijloc, purgatoriul lumii vii, dintre trecut si viitor. In definitiv este singura care ne iubeste cel mai mult fiindca se bazeaza pe o anumita complementaritate: fara prezent nu ar exista oameni, fara oameni, nu ar mai fi prezent ci doar coagularea dintre anamneza si profetie...
Criticati prezentul, respectati trecutul, asteptati viitorul!
Truisme sau nu...
Criticati prezentul, respectati trecutul, asteptati viitorul!
Truisme sau nu...
vineri, iulie 14, 2006
Analiza
Scriam acum cateva zile despre noi si noi placeri pe care mi le descopar si care sunt din ce in ce mai ciudate (vezi "Verde" sau "L’enfern c’est les autres... le paradis c’est nous mêmes"). Astazi a venit randul alteia: a analizei. Am fost sa mananc intr-un restaurant destul de bun si in acelasi timp aglomerat. Eram cu familia (ma rog, o parte din ea). Deodata a inceput totul: de la mersul chelneritei, la coltul apretat al fetei de masa, de la zumzetul inecat al mesenilor, la studierea minutioasa a peretilor, de la urletul copilului "cand vine cu prajituricaaaaa?", la aburii ce ieseau din mancare. Si totul se comasa sub un acoperis, intr-o camera imensa. Dispretul pentru niste romani insolenti de altadata s-a transformat intr-o apreciere subtila. Ma interesa - evident, in limitele bunului simt - orice gest al celor de acolo, orice miscare imi provoca o sete de inmagazinare nemaivazuta. Nu eram atat de curios la emisiunile de pe Discovery privitoare la esecul lui Napoleon la Waterloo, pe cat eram de atras de "simfonia" unei ore de pranz intr-un restaurant.
Finalul a fost insa apoteotic, cand la platirea notei, desi primise un bacsis (urasc termenul asta turcesc, dar se potriveste) destul de semnificativ doar pentru aducerea unor farfurii si urarea de "pofta buna", chelnerita a parut vadit iritata si s-a intors brusc, multumind in sila. Poate ar fi trebuit sa platim pentru spectacolul de care m-am bucurat atat? Nu-mi pasa! Am invatat ca e foarte frumos si placut sa analizezi lucruri care la prima vedere par fade, terne, anoste...
Cat despre chelneri si taximetristi, promit solemn, cu mana pe tastatura, ca nu le voi mai da bacsis!
Finalul a fost insa apoteotic, cand la platirea notei, desi primise un bacsis (urasc termenul asta turcesc, dar se potriveste) destul de semnificativ doar pentru aducerea unor farfurii si urarea de "pofta buna", chelnerita a parut vadit iritata si s-a intors brusc, multumind in sila. Poate ar fi trebuit sa platim pentru spectacolul de care m-am bucurat atat? Nu-mi pasa! Am invatat ca e foarte frumos si placut sa analizezi lucruri care la prima vedere par fade, terne, anoste...
Cat despre chelneri si taximetristi, promit solemn, cu mana pe tastatura, ca nu le voi mai da bacsis!
joi, iulie 13, 2006
Razboi...
"Bombardarea aeroportului din Beirut este un act de război", a anunţat în această seară guvernul libanez în urma reuniunii de urgenţă. La rândul său, ministrul israelian al Apărării a anunţat că aviaţia va bombarda autostrada dintre Beirut şi Damasc. Ameninţările nu se opresc aici. Ministerul israelian al Afacerilor Externe a afirmat că Hezbollah vrea să-i transfere în Iran pe cei doi soldaţi israelieni răpiţi şi a acuzat Iranul şi Siria pentru escaladarea violenţei în sudul Libanului, potrivit AFP. Avioane de luptă israeliene au bombardat deja cea mai mare bază militară libaneză aflată în Rayack, la graniţa cu Siria, iar militanţii Hezbollah continuă să lanseze de pe teritoriul Libanului rachete de tip Katiusha spre centrul oraşului Safed din nordul Israelului. Alte oraşe din Israel sunt ameninţate de membri Hezbollah. Cel puţin 90 civili israelieni au fost răniţi până în acest moment, dintre care unul se află în stare gravă. 100 de persoane, printre care 15 copii, şi-au pierdut viaţa până acum, mai mult de jumătate dintre acestea sunt civili libanezi, victime colaterale ale ofensivei israeliene. Zeci de mii de persoane care locuiesc în Liban au trecut graniţa în Siria, prin singurul punct de trecere lăsat liber de armata israeliană.
Desigur detest si condamn orice incident de genul celui mai sus amintit. Insa mi se pare oarecum hilar cum in fiecare ora a zilei de azi am auzit mii de pareri, date ori de experti, ori de oameni simpli, de arabi sau de romani care au trait in Israel. Au fost emise multe ipoteze cum ca razboiul ar fi din motive economice, din motive religioase, cum ca israelitii sunt niste bestii care ataca oamenii primitivi dotati cu prastii. O multime de argumente pro si contra, un cumul nesfarsit de talk-show-uri, de editii speciale...
Insa acolo mor oameni! Mor femei, mor copii, mor barbati de toate varstele. Fie ca sunt primitivi, evrei sau arabi, nu au "dreptul" sa moara! Ei nu sunt vinovati ca sunt condusi de un guvern incompetent, de unul prea zelos sau de unul ahtiat dupa resurse economice. Sunt victime! Si sunt acelasi tip de victime ca cele ale primului sau ale celui de-al doilea razboi modial. Victimile propriilor conducatori!
miercuri, iulie 12, 2006
L’enfern c’est les autres... le paradis c’est nous mêmes.
Imi place sa imi descopar noi concepte admirative si asta se intampla pe zi ce trece. De exemplu astazi, mai precis acum o ora, mi-am dat seama ca iubesc ploaia. Am trait sentimentul respectiv acum cateva zile (o saptamana poate) cand scriam despre vicisitudinile aduse de vara pentru mine si de interventia salutara a ploii. 
Astazi insa, reprobabilitatea pentru acest anotimp insorit scazuse (intrucat a fost o zi medie din punctul de vedere al caldurii, al mersului printre romanii agitati). Cu toate acestea, cand am auzit si apoi am vazut ca ploua, mi-a fost trezit un oarecare sentiment de dragoste. Genul de sentiment pe care il simti in preajma unei fete delicate, genul de sentiment pe care-l ai cand ti se citeste ce ai scris de un producator de emisiuni tv, sentimentul care-ti face inima sa tresare de bucurie. Era o ploaie marunta, batea vantul, picaturile se izbeau brownian in geam... fulgere si tunete care initial ma inspaimantau, imi initiau o pornire oarecum instinctuala de bucurie malitioasa... cineva m-ar numi ciudat...
Ce legatura are asta cu titlul? Ei bine: pentru unii ploaia a fost, este si din pacate, va fi o forta nefasta a naturii; pentru mine insa, in plan emotional, a fost un punct asemanator zenitului, punctul cel mai inalt de pe bolta cereasca.
In definitiv nu vreau sa fac un fetis din ploaie, dar in momentele anterioare si chiar acum, a fost cea care mi-a alungat un vag si inept spleen.
Astazi insa, reprobabilitatea pentru acest anotimp insorit scazuse (intrucat a fost o zi medie din punctul de vedere al caldurii, al mersului printre romanii agitati). Cu toate acestea, cand am auzit si apoi am vazut ca ploua, mi-a fost trezit un oarecare sentiment de dragoste. Genul de sentiment pe care il simti in preajma unei fete delicate, genul de sentiment pe care-l ai cand ti se citeste ce ai scris de un producator de emisiuni tv, sentimentul care-ti face inima sa tresare de bucurie. Era o ploaie marunta, batea vantul, picaturile se izbeau brownian in geam... fulgere si tunete care initial ma inspaimantau, imi initiau o pornire oarecum instinctuala de bucurie malitioasa... cineva m-ar numi ciudat...Ce legatura are asta cu titlul? Ei bine: pentru unii ploaia a fost, este si din pacate, va fi o forta nefasta a naturii; pentru mine insa, in plan emotional, a fost un punct asemanator zenitului, punctul cel mai inalt de pe bolta cereasca.
In definitiv nu vreau sa fac un fetis din ploaie, dar in momentele anterioare si chiar acum, a fost cea care mi-a alungat un vag si inept spleen.
luni, iulie 10, 2006
Zidane pleaca, spectatorii raman cu gust amar...
| E duminica si tocmai s-a terminat meciul de fotbal Italia-Franta. Un meci bun, in care inca din minutul 7 daca imi aduc aminte bine, a marcat una din vedetele lumii: Zinedine Zidane, francezul de origine algeriana. Marcheaza cateva zeci de minute mai tarziu italienii prin Matterazzi (daca fac confuzii, va rog sa ma corectati - uit numele vedetelor). E un fotbal nu neaparat placut, dar bun, care se prelungeste cu cele doua reprize de 15 minute fiecare, apoi se ajunge la cele cinci suturi in incercarea de a obtine victoria si Italia, spre bucuria mea, castiga... Problema de care vreau eu sa ma leg este cea generata de gestul "incalificabil" in limbaj fotbalistic, lamentabil in limbaj de-al meu si marlanesc in limbaj vulgar. Momentul in care Zizu (la limba romana nu am invatat cum se scriu poreclele francezilor - merci Diana -), la finele unui dialog mai putin elevat purtat cu Matterazzi, ii da acestuia din urma un cap in stomac, lovitura ce il face pe italian "sa cada ca secerat". Primeste cartonas rosu, este eliminat, dar toata lumea ramane siderata de gestul unei mari vedete internationale, gestul unui fotbalist de prestigiu, al celui al carui meci a fost ultimul in reprezentativa Frantei. De aia nu iubesc, nu admir, nu stimez eu vedetele gen Mutu, Andreea Marin, Basescu, Bambi (sau care or mai fi la moda acum)... pentru ca sunt vedete ca Andrei Plesu, Stelian Tanase, Solomon Marcus, chiar si oameni de fotbal ca Razvan Lucescu. De ce? Pentru ca in ciuda anonimatului in care traiesc unii sau a gloriei de care sunt acoperiti altii, isi pastreaza acea demnitate si acea limita a condescendentei fata de ceilalti. Bravo Italia! |
sâmbătă, iulie 08, 2006
Unde-s multi... taximetristi... puterea creste
Toata povestea se intampla noaptea trecuta. Din lipsa de internet, am scris totul pe o foaie de hartie. Citez:
Ora 23.30. Dupa jumatate de ora in care s-a auzit aproape continuu un claxon, ies pe geam (nu am facut-o pana atunci pentru ca stiu ca sunt multi baieti care vin sa-si ia fetele sau prietenii in miez de noapte) si vad un taxi in parcare si un Audi in fata lui, blocandu-i iesirea.
Ora 23.45, incerc sa adorm. Claxoane, "bip bip bip... te sparg in mortii bip bip". Incep sa se adune masini - toate taxiuri. Au venit 3. Toti comenteaza, injura baiatu cu limuzina. Nu se vad masinile, dar mai
apar 2 baieti solizi cu mainile in buzunare. Incerc sa fac poze (din cauza distantei si a intunericului calitatea lor e precara). "Hai sa i-o spargem! imi bag bip bip". Inca un taxi. Deja sunt zece taximetristi. "Vino si-ti muta masina cretinule ca o dam in strada!". In cinci secunde se impart in doua grupe, prind Audi-le de aripi si il iau p sus, de spate. Taximetristul blocat iese imediat - are loc acum. Se aduna inapoi toti: "Hai sa-l spargem! -Lasa manca-ti-as ca iar vine politia, iar panarama! -Bine, hai sa mergem..." si cu cheile zgarie frumusetea de limuzina de la portiera la portbagaj.
Concluzia: nu va puneti cu apele, dar mai ales cu tazimetristii: primele inlatura din drumul lor casele romanilor, cei din urma, masinile lor!
Ora 23.30. Dupa jumatate de ora in care s-a auzit aproape continuu un claxon, ies pe geam (nu am facut-o pana atunci pentru ca stiu ca sunt multi baieti care vin sa-si ia fetele sau prietenii in miez de noapte) si vad un taxi in parcare si un Audi in fata lui, blocandu-i iesirea.
Ora 23.45, incerc sa adorm. Claxoane, "bip bip bip... te sparg in mortii bip bip". Incep sa se adune masini - toate taxiuri. Au venit 3. Toti comenteaza, injura baiatu cu limuzina. Nu se vad masinile, dar mai
apar 2 baieti solizi cu mainile in buzunare. Incerc sa fac poze (din cauza distantei si a intunericului calitatea lor e precara). "Hai sa i-o spargem! imi bag bip bip". Inca un taxi. Deja sunt zece taximetristi. "Vino si-ti muta masina cretinule ca o dam in strada!". In cinci secunde se impart in doua grupe, prind Audi-le de aripi si il iau p sus, de spate. Taximetristul blocat iese imediat - are loc acum. Se aduna inapoi toti: "Hai sa-l spargem! -Lasa manca-ti-as ca iar vine politia, iar panarama! -Bine, hai sa mergem..." si cu cheile zgarie frumusetea de limuzina de la portiera la portbagaj.Concluzia: nu va puneti cu apele, dar mai ales cu tazimetristii: primele inlatura din drumul lor casele romanilor, cei din urma, masinile lor!
joi, iulie 06, 2006
Specific romanului?
Iata cateva dintre multele caracteristici ale romanului. Citeste-le, regaseste-te printre ele si incearca sa ti le inlaturi daca ti se par stanjenitoare:
|
marți, iulie 04, 2006
4 iulie
| 4 iulie este a 185-a zi a calendarului gregorian şi a 186-a zi în anii bisecţi. De dimineata, de cand mi-am dat seama ca suntem in 4 iulie, de cand am auzit si am citit stiri, am vrut sa scriu despre patru iulie ca sarbatoare a americanilor. Mai intai am dat, din curiozitate, o cautare pe google si am gasit zeci de evenimente destul de importante marcate in aceeasi zi. Mi-am dat seama ca prima mea dorinta, la primele ore ale zilei, nu a fost decat un impuls, o urmare a stereotipicismului creat de SUA. Nu, nu sunt si impotriva lor, desi am multe sanse pe care sa ma bazez si sa spun asta, dar pur si simplu sunt impotriva unei uniformizari a oamenilor. Nu exista ziar probabil, in care sa nu gasesti, azi, ceva despre ziua de 4 iulie cu o conotatie americana. Prin urmare, nu ca forma de protest, ci ca simpla evitare a confundarii cu masele, o sa scriu cateva din fenomenele intamplate in locuri si timpuri diferite, dar in aceeasi data de 4 iulie. Fenomene nu atat de uzitate ca cel mai sus mentionat, dar poate mai marcante pentru istoria intregii lumi:
... si multe altele. Oare nu sunt si acestea importante la fel ca sau chiar mai mult decat Ziua Independentei, care pentru multi nu e decat un "movie" la care se uita la "TV" sau "home-cinema", mancand "pop-corn" si band "Coca-Cola"? La multi ani America! |
luni, iulie 03, 2006
Sa fii roman...
| Ei uite ca daca ieri plangeam dupa newsletter-ul de la Realitatea, azi a venit. Si a venit cu noi vesti. Pe prima pagina a saitului Realitatea.net nu mai sunt inteleptele vorbe ale conducatorului, domnul Traian Basescu, cel care raspunde cu aceeasi moneda domnului prim-ministru, C. P. Tariceanu, cel care intr-o criza acuta de imagine si cu un sentiment puternic de revolta fata de coechipierul portocaliu, a declansat criza retragerii soldatilor romani din Irac. NU! Pe prima pagina apare urmatoarea stire: "Scandalul subiectelor de bacalaureat ia amploare. Procurorii au început o anchetă la Ministerul Educaţiei. Ziariştii de la cotidianul Gândul au reuşit aseară să cumpere cele trei variante ale subiectelor la limba română." Iata ca daca acum doua saptamani ministerul sus numit a mai trecut printr-o astfel de problema, el nu s-a lecuit. I-a mai trebuit inca o dovada ca in Romania primeaza hotia, diplomele castigate nu pe invatatura temeinica 12 ani, intr-o scoala prost echipata si cu profesori de toate soiurile, ci pe un pumn de bani si pe un supradozaj de marlanie caracteristica. Degeaba ma chinui eu sa impresionez printr-un vocabular elevat, prin idei bine structurate si prin compozitie destoinica tema intelecetualului in societate. Probabil nota mea va fi cu cel putin un punct sau doua mai mica decat cele luate de "baietii buni" ai tarisoarei noastre. Sentimentul pe care il am acum nu este de frustare referitoare la puterea materiala a analfabetilor, din contra, ei au profitat cum au putut mai bine. Aversiunea mea in crestere este fata de statul roman si institutiile sale derizorii: daca in urma primului "eveniment neplacut", cel al testelor nationale, am reusit sa inteleg o proasta organizare, o proasta administrare, o scapare marcanta a ministerului caruia m-am subordonat 12 ani si poate o voi mai face, acum, in urma acestei agitatii funambulesce nu pot decat sa simt ceea ce simte un amarat dupa ce i-a fost furata ultima bucatica de paine. Era binecunoscuta "smenuirea" (in limbajul smeherilor), adica mita si pilele, dar sa ti se demonstreze astea in fata, pe viu, sa ti se demonstreze ca poti pocni de prostie dar poti lua bacul cu 9-10 daca inveti ceea ce-ti da tata cu banii lui e mizerabil. Si cu toate astea, traim in tara asta, si ne alegem structurile reprezentative o data la 4 sau 5 ani si nu incercam decat sa jucam dupa ce ne este cantat. Hai Romania!!! |
duminică, iulie 02, 2006
Despre nervi si net...
| In fiecare dimineata primesc newsletter de la Realitatea. E o pagina de stiri mai importante trimisa pe mail. Ieri nu am primit. Am asteptat. Azi nu am primit. Inca astept. Si nu inteleg daca astea se primesc si in weekend. Si nu inteleg de ce ma agit, fiindca oricum nu citesc tot ce scrie acolo. Dar totusi... este un fel de buletin de stiri care imi anunta ce sate au mai fost acoperite de ape, ce a mai zis Basescu referitor la ce a zis Tariceanu referitor la retragerea trupelor militare. Imi dau seama ca desi ma uit la stiri, sau le ascult la radio, am devenit dependent si de un sinopsis al zilei, primit pe net. Ma mai enerveaza cand nu primesc pe mail, la timp, comentariile de pe blog, sau de pe alte saituri. Ma agaseaza la maxim cand citesc orice, oriunde, si mi se deschid o suta de ferestre publicitare si de informatie (nu le stiu numele). Netul, in definitiv, nu e decat forma de progres a retelei de calculatoare de acum cateva zeci de ani, care s-a dezvoltat atat de mult incat imi creaza un sentiment de aversiune oarecum. Pe net poti sa faci cumparaturi, pe net poti sa te uiti la filme, pe net poti sa citesti carti, pe net vezi emisiuni preferate, pe net dai anunturi, pe net vorbesti cu prietenii, pe net poti cred, sa te scobesti si in nas. Si toate astea ma pun pe mine, pe tine, pe dependent, sa gabdesti ca ai uitat sa injuri cozile din magazine, ca ai uitat sa mai mergi la cinema sa ii auzi pe idiotii din spate comentand filmul, ca ai uitat sa adormi cu "Aventurile lui Oliver Twist" pe iarba din gradina. Sunt atat de multe pe care nu le mai poti face, dar atat de multe pe care le faci repede si usor. Este oarecum un sentiment de ognubilare vadita a constiintei si trairilor umane: nu mai traiesti sentimentul castigului la poker a 50 de chibrite, dar traiesti implinirea ca poti vorbi cu doi prieteni din Germania, poti asculta muzica si poti castiga sute de euro la poker in acelasi timp, pe net. In final, internetul e ca razboiul: il urasti pentru pagubele pe care ti le aduce, dar il iubesti pentru faima si castigurile date... |
sâmbătă, iulie 01, 2006
Ploua!
| Acum cateva ore spuneam ca vara imi trezeste un sentiment de reprobabilitate. Si ca singurul ei tel pentru mine este de a ma face sa implor divinitatea sa dea ploaie... cea care sa racoreasca, sa spele strazile mizere, sa ma faca sa aud un zgomot neinterpretabil, dar adorabil. Si iata, ploua! Vantul bate usor in perdea (desi unu jumate noaptea, stau cu geamul deschis, tanjind dupa aer curat) si imi izbeste delicat in fata un miros proaspat si racoros! Ploua! Si in slavirea acestui verb, pun o strofa din poezia bacoviana cu acelasi nume: Da, plouă cum n-am mai văzut… Şi grele talăngi adormite, Cum sună sub şuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plânsul şi când plouă! |
E vara...
M-am nascut iarna! Imi place iarna! Totul e curat, e alb, nu-s microbi, nu-s excremente de caini pe jos, nici mucozitati expectorate, nu-s pungi aruncate de popor! Ma dau cu sania si cu schiurile, ma bat cu zapada, pozez turturi imensi si peisaje pline de troieni. Derapez cu masina si am o senzatie euforica... Slava Domnului, nu m-am nascut vara! Vara e anotimpul putorii, al mizeriei, al purulentei vesnice prin tomberoane, prin canale. E anotimpul cand mergi pe strada si iti vine sa vomiti de la mirosul concetatenilor. Vara "soferii" injura mai mult decat oricand, transpirati, cu burtile pe volane, claxoneaza si bat cu pumnul in portiera. Vara faci plaja, te arzi prea tare, sau dai banii pe creme de doi lei ca sa nu o faci. Vara iesi la iarba verde cu vesnicul gratar si lasi carbuni intinsi prin iarba, sticle de bere ieftina si pungile de la seminte. Vara mananci inghetata si stai cu nasul in aerul conditionat, racesti si te doare capul. Vara bei apa, suc, ceai si trebuie sa mergi de zeci de ori la baie. Vara ma doare inima mai tare decat de obicei! Vara vara vara...un cuvant care si-a demonetizat acceptia in mintea mea. Nu mai e un anotimp pe care il reprezenta abecedarul ca fiind o zana cu coronita de grau si flori si verdeata. Acum e o vrajitoare urata, mizerabila, cu tenul asfaltiu si fierbinte, care nu vrea decat sa plang dupa o ploaie. Astept Craciunul! |
vineri, iunie 30, 2006
Europa!...Here We Come!!!
 Calitatea imaginii este redusa fiindca am scos blitzul... nu puteam sa ii periclitez sanatatea (ca doar e o nevoie fireasca) romanului liber... |
joi, iunie 29, 2006
Verde...
Imi descopar noi preferinte culinare. Si nu in restaurante de lux, nici in cantine mizere, nici la emisiunea lui Chisu. Ci acasa, stand in fata calculatorului, chinuit de demisia/nondemisia lui Cristian Diaconescu de la PSD si mai mult de gandul ca am fost umilit, si nu e un cuvant dur, de o subcomisie cu numarul doi, care a pus note la Limba Engleza - Oral, dupa cum a batut vantul, sau in functie de cum a batut lumina! Si stand, si injurand si blamand "coalitia guvernamentala" (caci majoritatea profesorilor din comisii au fost numiti pe criterii politice - nu o spun eu ci mi-au spus-o doi profesori), si blestemand clipa cand cei doi arierati au terminat f ...Si deodata, imi zambeste! O prind cu indarjire, o arunc in castron, torn ulei de masline si busuioc! Toate se intampla de parca as fi intr-un ritual de initiere... Asadar, ori de cate ori imi vor fi agasate sufletul sau ratiunea din cauza unor mojici aflati la guvernare, aflati intr-o sala de clasa cu pixul in mana gata sa puna 9,50, aflati pe strada si scuipand mizerabil, voi lua masa cu noua mea prietena, salata... |
Nuremberg
| E ora 3.19 minute, joi, dimineata. Am citit ceva pe la engleza pana la 1 si ceva. Apoi, din lene pentru a adormi, mi-am luat un dvd pe care scria Nuremberg - filmul. Un film impresionant, care, chiar in urma diferitelor articole, reviste, carti citite sau filme vazute, mi-a mai adaugat o urma de ognubilare asupra celui de-al doilea razboi modial. Este un film cu si despre vestitul proces de la Nuremberg, in timpul caruia sunt jedecati mai marii Germaniei naziste, acolitii lui Hitler, si condamnati la moarte, mare parte.Filmul nu este nou, dar din lipsa de timp si poate chiar din suprasaturare a subiectului, am refuzat sa-l vad "cand a trebuit". L-am vazut acum si zic in acelasi timp ca e un film bun. Imi voi face timp sa il revad, peste cateva saptamani, alaturi de cativa prieteni sau de tata, ca sa am cu cine sa-l comentez.Ora 3.25. Imi spun ca ar fi bine sa ma culc. Peste cateva ore am examen la proba orala, engleza. Imi urez succes in timp ce dau Publish Post... |
marți, iunie 27, 2006
Sunt roman...
| Intotdeauna, de cand am inceput sa gandesc pentru mine si sa observ viata si ale ei vicisitudini oarecum tipic romanesti, mi-am cultivat un sentiment de aversiune profunda pentru faptul ca fac parte din acest popor. Incepusem sa cred ca m-am nascut intr-o tara in care nimic nu merge si asta datorita unui blestem poate. Urmasii lui Vlad Tepes s-au transformat in niste "Dracula" ai modoranismului, ai abjectitatii morale, ai minciunii, ai lipsei de scrupule. Mi-am dezvoltat pe zi ce trecea si observam societatea multilateral (ne)dezvoltata o atitudine de reprobabilitate. Si ascult acum cateva zile un monolog al lui Andrei Plesu, pe calculator, probabil un "prolog" la cartea sa "Despre ingeri", in care la un moment dat afirma: "Apartenenta la o natiune sau alta este un dat providential. Asa cum este culoarea ochilor, statura si tot ce alcatuieste identitatea noastra particulara. Ca atare, aceasta apartenenta are un sens si creaza o raspundere. Nu te nasti intamplator intr-o anumita natiune. Exista o marca destinala in aceasta imprejurare, exista o comunitate istorica cu ceilalti. Si exista un rost al fiecarei natiuni in istoria lumii, care, neimplinit, lasa vacanta o portiune importanta a acestei istorii. Identitatea nationala [...] lucreaza in noi clipa de clipa." Asadar, faptul ca m-am nascut in Romania, sub pecetea acestui tipicism caragelian, poate avea, in acceptiunea lui Andrei Plesu, o semnificatie providentiala si trebuie, subliniez, trebuie, sa imi inving aceasta pornire revoltatoare, sa fiu mandru ca apartin acestei natii, macar pentru faptul ca asa mi-a fost dat. Cu toate acestea, nu voi renunta sa critic, sa dezvolt o atitudine, intr-un anumit fel, delatoare, sa observ indignat marlania, prostul gust, minciuna, pentru ca daca este de datoria mea sa "slavesc patria", o voi face in specificul meu mod. O voi iubi, "urand"-o! |
luni, iunie 26, 2006
Berea ucide!!!
Sunt convins ca putini vor crede ce am scris mai jos. Nu conteaza. Eu scriu!E duminica. Ies din casa, merg cu Florin pe la liceu ca sa vad cand trebuie sa ma prezint la proba de romana, oral. Plecam, ne intalnim cu inca un prieten si, contrar obiceiurilor mele, mergem in Bacardi la o bere, asa, ca inainte de bac. Savuram, trece aproape o ora, se face 23.00, ne gandim sa plecam spre casa, ca mai avem de repetat (ingrasam porcu in bla bla). Iesim, mergem inspre Pamgaz (pt necunoscatori, la doar cateva sute de metri), in intersectie, si ne oprim sa povesteasca Comy o patanie de a lui cu ciurul de Dacie. Toate bune si frumoase, incercam sa ne uram bafta necesara bacului si... un Jeep de la IPS vine dinspre muzeul de istorie, are in jur de 100 km/h, luminile albastra si rosie palpaie, este in interventie. Dinspre gara vine un Matiz alb, are cel mult viteza a doua. Chiar in fata noastra, la trei-patru metri, Jeepul izbeste puternic Matizul pe care il arunca cativa metri. Jeepul se rostogoleste o data. Totul se petrece in fractiuni de secunda! Vad Jeepul venind exact ca in Matrix, in reluare, aud "fugiti" si incercam sa trecem de stalp. Se face liniste si ne intoarcem speriati, tremurand si vedem Jeepul izbit in stalp si o mana care iese dinauntru. Era un muschilos de la International Private Security care incerca sa iasa. Matizul era izbit de un parapet...Sange pe jos, urlete, "nu imi mai simt picioarele!", oameni se aduna, suna la politie, "Baga-mi-as... suna ocupat la 112", sirene, in cateva minute vin descarcerari, politie, ambulanta... Stau si privesc terifiat, ma rog cu prietenii mei ca cei din masini sa scape si ma gandesc ca a mai trecut o zi in care viata mi-a aratat ca emotiile pentru bac sunt nimicuri pe langa cele traite cand vezi ca o masina de cateva tone se indreapta vertiginos spre tine si ca te salveaza semaforul pe care il injuri cand ajungi langa el ca e rosu! Inca o data viata imi demonstreaza cat de scurta poate fi: cand dupa o bere te poti trezi...mort... Cand dupa o zi de duminica insorita petrecuta cu familia, la iarba verde, te poti trezi pe o targa, plin de sange, urland ceva indescifrabil! Concluzia: cand aveti noul Passat ca al lui Leo, nu plecati de pe loc cu scartait de roti, intrand pe contrasens si impresionand poporul! Nu luati masina parintilor sau a prietenilor si ii testati limitele! Nu plangeti ca a murit papagalul cand in fata ta poti vedea ce marca are moartea la haina! Nu va intreceti cu emotiile pentru bac, nunta, botez, interviu sau prima intalnire! Toate sunt mici prostii cand vezi un monstru cu patru roti, intri in panica, nu stii pe unde sa fugi, te intorci si simti parca damful mortii... si esti salvat nu de cel mai bun prieten, nici de Superman, ci de Dumnezeu (nu adulez, dar e adevarul) printr-un simplu stalp! Este printre putinele dati cand imi dau seama ca viata se poate termina oricand! Mancati salata ca e sanatoasa, nu beti cola ca cica provoaca un fel de cancer, cu cartofii prajiti rariti-o, nu uitati de principiile personale si morale, dar incercati sa o traiti din plin! Pe ea, pe viata asta! |
vineri, iunie 23, 2006
Friends 4ever!!!
| Ce iti poate da viata mai frumos decat prieteni si posibilitatea de a-i respecta si de a trai clipe minunate cu ei? Poveste: seara frumoasa de vara, nu ai treaba si navighezi ca tot omul modern si plictisit pe net! Din greseala (sau printr-o sansa providentiala) dai pe hi5 de o poza care te atrage prin candoarea, naturaletea si maturitatea din privirea persoanei cu ochi albastri. Intri, studiezi si comentezi poza, apoi iesi si mai inveti pentru bac... Primesti un mesaj de la "blue eyes" si intri in vorba. Afli ca este plecata in Anglia, unde lucreaza si bla bla (nu va spun mai multe:P). Este genul de persoana care iubeste sinceritatea, bunul simt si, nu in ultimul rand, prietenia! Ei si aici ajung unde imi place: cine nu iubeste prietenia? Doar un autofil machiavelic ce nu stie ca in viata, pe langa bani, vile, masini, nopti pierdute prin baruri sau night club-uri, sex si droguri, exista oameni pe care sa-i iubesti, care sa te iubeasca; oameni care chiar daca nu te-au cunoscut in viata lor, sunt dispusi sa aiba incredere in tine; oameni care dupa ani de zile de tacere, ies la iveala si iti propun o prietenie acerba. Acesti oameni se numesc, pe langa altii, prieteni! Si doar ei si incercarea nebuna de transcendenta a lumii mizere fac viata sa fie mai putin vulgara si abominabila! Concluzie... Iubiti Oanele, Dianele, Andreele, Stefaniile, Ancele, Florinii, Danii, Andreii, Octavienii, Cristianii, Victorii si pe toti ceilalti pe care ii mai aveti, pentru ca veti gasi o satisfactie de nedescris!   |
miercuri, iunie 21, 2006
Cine vrea sa moara...mana sus!
 Piatra Neamt! Soare puternic! Coafura rezista!...Stai ca am gresit inceputul! De fapt: P.N., putin innorat, zapuseala; sunt cu Florin, vin de la paradisul "mancarurilor rapide" creatore de shaorma si hamburgeri cu mirinda si cartofi prajiti de ieri; trecere de pietoni, pasim, mosulica opreste Dacia, trecem si, inainte sa ajungem pe partea cealalta a strazii...pooooc: un Polo intra in masina romanului, cu o viteza ca a teleportat Dacia inca zece metri. Concluzia: daca mai intarzia tantea de la fastfood 10 secunde, acum poate eram poster in marime naturala!Si acum... nu vi se pare ca viata e foarte plictisitoare? Nu ma refer la cea de zi cu zi, ci la cea per ansamblu. E mult mai usor sa traiesti (te trezesti, te speli pe dinti, pleci la scoala sau la serviciu, te intalnesti cu prietena sau sotia, vii acasa, bla bla, te culci) si mult mai banal decat sa mori. Cand mori, insa, e foarte intensa clipa (vorbesc de parca as sti). De murit mori o data, de trait, in fiecare zi! Deci, hai sa traim viata bine, zi de zi, dar mai intens, ca sa avem parte de o moarte demna! P.S.: Vreau sa mor ca fiind un nimeni celebru! |
El salvatore (adica eu) della...circul romanesc
Dan Voiculescu este actualul preşedinte-fondator al Partidului Conservator (fost Partidul Umanist Român) din România, prezent pentru a doua legislatură în Parlament şi membru al actualei coaliţii de guvernare (începând din decembrie 2004). Înainte de 1989 a lucrat în domeniul comerţului exterior, conducând în anii optzeci firma Crescent. În legătură cu această perioadă a activităţii sale, au existat acuzaţii de presă privind presupuse legături cu Securitatea, infirmate printr-o serie de procese în care ziariştii care au adus aceste acuzaţii au fost condamnaţi pentru calomnie. După 1990 a înfiinţat postul de televiziune Antena 1 şi a condus unul din cele mai importante trusturi media din Romania. Este patronul ziarului Jurnalul naţional, al unui post de radio FM, precum şi al altor afaceri.Dan Voiculescu a colaborat cu poliţia politică! Acesta este verdictul CNSAS în cazul preşedintelui PC. 
Liderul conservatorilor a făcut publică ieri comunicarea primită de la CNSAS şi a anunţat că va contesta decizia Colegiului. Dan Voiculescu a mai precizat că îşi menţine declaraţiile potrivit cărora nu a fost agent sau informator al fostei Securităţi. Uite despre ce se vorbeste la ora actula in Romania! Nu despre salariile de mizerie, nu despre oameni amarati ce stau cu apa in casa, nu despre infiintarea unui parc sau a unui loc de relaxare, nu despre o carte sau un film bun! Nu! Se vorbeste despre mareata dilema existentialo-universala: a facut sau nu, Dan Voiculescu, politie politica? Pe mine sincer prea putin ma afecteaza asta. Prea putin imi mai poate influenta parerile despre eterna "clasa politica" din Romania. Oare daca a facut sau nu, ma atinge mai mult decat lipsa lui Basescu de bun simt cand sta la masa cu Becali band nu-s ce sprit, sau ma afecteaza mai mult decat cearta dintre "partenerii de coalitie" Monica Macovei si Gyorgy Freunda? NU! E aceeasi treaba! Si nu vreau sa par ca ii iau apararea lui Dan Voiculescu (pentru ca habar nu am daca a facut sau nu ceea ce este acuzat), dar am eu vaga impresie ca se cere "jos PC"... e doar o impresie sau o opinie proprie, nu o impun nimanui. Ideea este ca nu ma intereseaza ce a facut Dan Voiculescu, cum si-a castigat averea, dar il respect pentru ca nu l-am auzit (inca) injurandu-l inapoi pe Becali, band cu Copos in urma victoriei Rapidului sau altele. Forzza Voiculescu!:P
Liderul conservatorilor a făcut publică ieri comunicarea primită de la CNSAS şi a anunţat că va contesta decizia Colegiului. Dan Voiculescu a mai precizat că îşi menţine declaraţiile potrivit cărora nu a fost agent sau informator al fostei Securităţi. Uite despre ce se vorbeste la ora actula in Romania! Nu despre salariile de mizerie, nu despre oameni amarati ce stau cu apa in casa, nu despre infiintarea unui parc sau a unui loc de relaxare, nu despre o carte sau un film bun! Nu! Se vorbeste despre mareata dilema existentialo-universala: a facut sau nu, Dan Voiculescu, politie politica? Pe mine sincer prea putin ma afecteaza asta. Prea putin imi mai poate influenta parerile despre eterna "clasa politica" din Romania. Oare daca a facut sau nu, ma atinge mai mult decat lipsa lui Basescu de bun simt cand sta la masa cu Becali band nu-s ce sprit, sau ma afecteaza mai mult decat cearta dintre "partenerii de coalitie" Monica Macovei si Gyorgy Freunda? NU! E aceeasi treaba! Si nu vreau sa par ca ii iau apararea lui Dan Voiculescu (pentru ca habar nu am daca a facut sau nu ceea ce este acuzat), dar am eu vaga impresie ca se cere "jos PC"... e doar o impresie sau o opinie proprie, nu o impun nimanui. Ideea este ca nu ma intereseaza ce a facut Dan Voiculescu, cum si-a castigat averea, dar il respect pentru ca nu l-am auzit (inca) injurandu-l inapoi pe Becali, band cu Copos in urma victoriei Rapidului sau altele. Forzza Voiculescu!:Pmarți, iunie 20, 2006
luni, iunie 19, 2006
O zi...
| Mergeam pe strada astazi, aproape indiferenta la persoanele care treceau pe langa mine, fiind luata de gandurile si problemele din fiecare zi...totusi nu am putut trece cu vederea un copil..pe marginea strazii...cu ochii mari, caprui,in sfatele carora se ascund multe vise,..cu haine simple,aproape murdare, privea la oamenii imbracati pompos,caci normal e zi de duminica si trebuie sa-si aeriseasca haina buna...si toti trec indiferenti pe langa acest copil...Nici macar nu s-au oprit sa vorbeasca cu el, nu mai spun de oferit ceva..nu neaparat bani..dar macar un zambet din suflet,caci acesta nu costa...Am ajuns sa fim asemenea unei pietre de rau de munte, apa vine cu putere si noi nici macar nu ne clintim,nu ne rostogolim....nu mai suntem induiosati de o lacrima, nu mai visam la venirea primaverii...ne-am creat o lume rece in care inghetam cu totii si speram sa vina vara, sa apara soarele si cine stie, poate ne mai incalzim si noi....Speram noi mult si bine pentru ca nu vine nimeni sa ne ajute, (la fel si acel copil, inocenta lui inca nu a cunoscut indiferanta noastra),...cat timp noi nu actionam nimic nu se va schimba...Vrei o lume mai buna? Atunci fa ceva pentru a avea o lume mai buna, insa nu fi egoist si gandeste-te si la celalalt...ofera si nu astepta nimic in schimb. Semnat ...o fetitza Diana |
duminică, iunie 18, 2006
Stiati ca...
| Vreau sa scriu in continuare despre ceea ce, cred, multi romani habar nu au ce inseamna, daramite ce contine. Voi scrie despre constitutie. Da, cea pe care unii va indemnau sa o votati, altii din contra. Este important ca, prin referendum, a fost sanctionata. Si uite avem una noua si buna si tanara. M-am gandit ca ar fi bine (nu neaparat pentru cei ce citesc pe aici, ci mai ales pentru mine) sa scriu cateva pasaje, zic eu, importante din baza tarii noastre si sa comentez cat de cat, carcotas si dur cum sunt eu (sau vreau sa fiu): Art. 1, (5) În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. -ca sa respecti, trebuie sa stii ce - Art. 2, (2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea în nume propriu. - i-auzi dom' Basescu - Art. 4, (2) România este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala. - nu mai injurati tiganii si oameni in mertzane - Art. 15, (1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea. - deci nu numai ca ai drepturi, dar ai si obligatii; nasol pentru unii - Art. 16, (1) Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. - eu totusi zic ca dom' Basescu nu trebuia sa fie lasat la volan dupa ce a baut cu Jiji - Art. 22, 1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. - domnilor politisti, nu va mai dati mari in fata borfasilor - Art. 27, (1) Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramâne în domiciliul ori în resedinta unei persoane fara învoirea acesteia. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru urmatoarele situatii: a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarâri judecatoresti; - asadar, nu va temeti ca intra politia in casa si va ia calculatorul, sau daca o face, fiti baieti destepti si cereti-le un mandat - Art. 28, Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. - ma indoiesc de faptul ca acum cineva nu-mi asculta telefonul si alfa ca vorbesc cu var-mea despre modoranismul politiei romane - Art. 29, (1) Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale. - am dreptul sa imi exprim aversiunea fata de presedintele tarii? Ce misto! - Art. 30, 1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisa. (3) Libertatea presei implica si libertatea de a înfiinta publicatii. (4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata. Art. 33, (1) Accesul la cultura este garantat, în conditiile legii. (2) Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale si universale nu poate fi îngradita. - nici nu o ingradeste nimeni pentru ca prea putini sunt interesati de cultura! Apropo, e vorba de cultura de cereale sau leguminoase? - Art. 34, (1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat. (2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice. - ati citit faza asta domnu' Nicolaescu, ministru al Sanatatii? - Art. 47, 1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent. - vaaaaai...ati vazut? avem dreptul sa traim decent...oare de ce nu o facem? - Art. 56, (1) Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice. (3) Orice alte prestatii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situatii exceptionale. - cu alte cuvinte: platiti-va impozitele si taxele si nu dati mita! renteaza? - Art. 80, (1) Presedintele României reprezinta statul român si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii. (2) Presedintele României vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. În acest scop, Presedintele exercita functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate. - no comment- Pentru mai multe informatii sau pentru desavarsirea cunoasterii constitutiei sau probarea celor scrise de mine, intrati pe http://www.constitutia.ro/ |
sâmbătă, iunie 17, 2006
Orangeeeeeeeeeeeeeeeee
| Iubesc consecventa! Imi place sa am principii! Vreau sa nu fiu scabros si odios si sa trag tzepe! Si uite: "Orange iti rasplateste fidelitatea cu 1275 centi"! Ei uite pentru asta o sa le fac reclama pe blog macar punandu-le poza! De ce? Pentru ca m-au impresionat. Nu neaparat dandu-mi 13 dolari aproape (ei ba nu:P) ci pentru ca mi-au rasplatit oarecum refuzul meu ferm de a cumpara cartele de pe care sa vorbesti nu stiu cate mii de minute in retea sau de a "cumpara" telefoane "gratis" de la firma concurenta (acu vodafone, fostu' connex). Uite de aia vreau sa am principii...pentru ca ele se rasplatesc - daca nu material ca in atare cazuri, macar de catre constiinta! |
Despre coduri (nu deontologice) si crezari...
| Sfantul Graal din literatura medievala europeana este mostenitorul, daca nu cumva continuatorul a doua talismane ale religiei celtice precrestine: cazanul !ui Dagda si cupa suveranului. Aceasta explica faptul ca acest obiect miraculos este adesea o simpla tipsie adanca purtata de o fecioara. In legendele referitoare la Cavalerii Mesei Rotunde, el are puterea de a oferi fiecaruia dintre acestia mancarea cu carne preferata; simbolismul sau se intalneste aici cu cel af cornului abundentei. Printre nenumarafele sale calitati, in afara de cea de a oferi (darul vietii), se numara cea de a lumina (iluminarile spirituale) si cea de a acorda forta invincibila. In afara unor explicatii mai mult sau mai pufin exagerate, Graalul a prilejuit diferite interpretari, corespunzand nivelului de realifate la care se plasau comentatorii; dintre acestia, Albert Beguin rezuma astfel esenfialul: Graalul reprezinta in mod substantial pe Hristos mort pentru oameni si totodata potirul de la Cina cea de taina (adica harul divin harazit de Hristos discipolilor sai). Rastignirea, Cina cea de taina si Euharistia, sint inseparabile, iar ceremonia Graalului consta in revelarea lor, conferind impartasaniei cunoasterea persoanei lui Hristos si participarea la Jertfa sa mantuitoare. Asadar, nu vreau sa fiu mai mult sau mai putin bigot si nici un sustinator inversunat al eternei "Crede si nu cerceta!", cu atat mai putin ma declar aprioric (in ciuda orientarilor mele platonice) in acest caz, dar intelegeti, fratilor, cartea lui Brown si, ulterior, filmul, Codul lui Da Vinci, sunt roman politist cu o mare priza la public exact datorita disputei create si un film nu neaparat bun, ci chiar un pic scremut, de actiune, care atrage, la fel prin asa-zisa origine pamanteana a Lui Iisus. Pentru cine n-a vazut filmu, nu va imbulziti, pentru cei ce n-au citit cartea... mai bine reiau "Nasul" de Mario Puzo ca parca nu e asa de controversat. Si ca sa inchei odata (ceea ce nu voiam sa scriu, dar m-am simtit oarecum impins de incomensurabilitatea disputelor pro-contra din radio, tv, ziare) il voi cita pe Eminescu: "Religia - o fraza de dansii inventata/ Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug". |
joi, iunie 15, 2006
plecaciuni in fata zeitei...gustului
| Va intrebati probabil ce-mi veni cu ciocolata? O ador! Pur si simplu! Si pentru cine nu vrea sau nu intereseaza acest aspect readuc aminte: blog<web log= jurnal (Însemnări personale -cotidiene - despre evenimentele şi faptele întâmplate.) web! Mancati ciocolata! |
Dies irae...pentru unii (Oare sunt in aceeasi categorie? Cu siguranta)
Ego Tot mai tăcut si singur În lumea mea pustie -- Si tot mai mult m-apasă O grea mizantropie. Din tot ce scriu, iubito, Reiese-atât de bine -- Aceeasi nepăsare De oameni, si de tine. George Bacovia..."rrruuulllzzz" cum ar zice pustii de azi |
marți, iunie 13, 2006
vreau...
Vreau Mercedes E 350 si Mercedes Vito! Vreau Apartament cu 2 camere si 300 mp! Vreau telefon mobil cu insertii de platina! Vreau sa conduc Romania din umbra! Vreau... Vreau mai bine sa raman eu... Vreau sa iau bacul triumfator si sa fac o facultate pe care o vreau! Vreau sa am doar ce imi permite Providenta, sa imi conduc in primul rand constiinta! Vreau sa nu fiu influentat de lumea mizera ce dezvolta zilnic bestii odioase! Vreau sa mor crezand ca voi atinge transcendentul! Oare vreau prea multe?
sâmbătă, iunie 03, 2006
N-ar fi demential?
Inceputul anului 2006! Marele fizician Stephen Hawking isi face publica inventia la care lucreaza de 50 de ani, in ascuns: masina timpului. Toata lumea este atat de entuziasmata, toate ziarele scriu despre cel de-al doilea Dumnezeu, toate televiziunile fac emisiuni, iau interviuri! Totul este un mic haos!
20 iunie 2006: televiziunile, ziarele, internetul, radioul, toate izbucnesc in prezentarea celei mai importante declaratii care a existat vreodata, mai importanta poate decat auzul vestii ca nazistii au fost invinsi. Prin intermediul unui computer special, fizicianul anunta ca va pune la bataie un bilet pentru excursia pe care si-o doreste orice om de pe planeta. Aceasta va avea loc doar cateva zile mai tarziu, pe data de 26 iunie.
Acum revin. Si te intreb: unde si cand ai vrea sa te intorci? Ai un singur bilet dus-intors. Ai un singur loc, o singura perioada. Castigi biletul. Alege!
Sa fiu tot eu cel care raspunde: la rastignire! Nu ar fi cel mai mare bigeminism?
Hai, care zice ca is nebun? Care zice ca ar merge in masina, cu Hitler, care spune ca ar vrea sa vada construindu-se Sfinxul, care vrea sa dea noroc cu Decebal?
joi, mai 25, 2006
Copilaria
Perfect! Azi vreau sa scriu despre ceva lipsit de notiuni ancestrale ale neoplatonicianismului sau idei epistemice legate de viata! Nu voi scrie nici macar despre al nostru conducator! Nu! Azi vreau sa scriu despre copilarie. Despre aceasta faza a vietii, de la nastere si pana la adolescenta. O perioada in care toate mi s-au parut abracadabrante. De la perioada petrecuta la bunici pana la cea petrecuta cu vecinii de bloc sau de cartier. De la multele marafeturi satisfacute de bunici pana la meciurile de fotbal castigate cu scoruri gen 25-21. De la cataratul in copaci la cataratul pe acoperisul centralei de langa blocul meu. Si cate multe altele nu au ma
i fost! Acuma.... e genul de monolog meditativo-poetic cu conotatii gen "ce vremuri!...". Ei bine...nu! E o simpla paleta de amintiri la vazul sau auzul celor pe care ii identific azi cu ce am fost eu. Insa mi-e greu sa cred ca voi incepe sa fiu melancolic, acum, azi, in contemporaneitate, cand ma uit pe strazi si vad copii de clasa a IV-a care umbla cu tigara aprinsa intre degete, sau amatori de bauturi alcoolice de-o schioapa (imi vine in minte imaginea unui pusti de 13-14 ani ce era cu o sticla de vin alb in mana si incerca sa mearga, pe sub bloc, tragand din sticla cu mare apetenta, ori imaginea unui copil, care, dupa ce si-a aruncat ambalajul de la corn, a desfacut sticla de bere de doi litri si a inceput sa se simta bine). Este jenant si repugnant ceea ce se intampla nu numai cu bietii copii debusolati, dar cu intreaga noastra generatie! Vai. Imbatranesc! Am deraiat de la subiectul abordat initial si am ajuns sa persecut tinerii din care fac parte...sau nu. Incep sa vorbesc precum stim noi cine! Gata! Ma opresc, caci oricum e de neinvins aceasta modoranie colectiva a "generatiei pro"! Concluzia-intrebare: tu incerci sa schimbi ceva? Incerci o dezastigmatizare a propriei tale gasti? Bine ar fi...
i fost! Acuma.... e genul de monolog meditativo-poetic cu conotatii gen "ce vremuri!...". Ei bine...nu! E o simpla paleta de amintiri la vazul sau auzul celor pe care ii identific azi cu ce am fost eu. Insa mi-e greu sa cred ca voi incepe sa fiu melancolic, acum, azi, in contemporaneitate, cand ma uit pe strazi si vad copii de clasa a IV-a care umbla cu tigara aprinsa intre degete, sau amatori de bauturi alcoolice de-o schioapa (imi vine in minte imaginea unui pusti de 13-14 ani ce era cu o sticla de vin alb in mana si incerca sa mearga, pe sub bloc, tragand din sticla cu mare apetenta, ori imaginea unui copil, care, dupa ce si-a aruncat ambalajul de la corn, a desfacut sticla de bere de doi litri si a inceput sa se simta bine). Este jenant si repugnant ceea ce se intampla nu numai cu bietii copii debusolati, dar cu intreaga noastra generatie! Vai. Imbatranesc! Am deraiat de la subiectul abordat initial si am ajuns sa persecut tinerii din care fac parte...sau nu. Incep sa vorbesc precum stim noi cine! Gata! Ma opresc, caci oricum e de neinvins aceasta modoranie colectiva a "generatiei pro"! Concluzia-intrebare: tu incerci sa schimbi ceva? Incerci o dezastigmatizare a propriei tale gasti? Bine ar fi...
miercuri, mai 24, 2006
Hmm...poate ca procedati asa...poate ganditi astfel..important este ce veti face de acum incolo...
Multi au tendinta de a idealiza, de a proiecta asupra celorlati toate calitatile pozitive, transformandu-i in personaje cu care ei nu pot fi niciodata egali sau asemanatori.
Ceilalti, dimpotriva, sunt persoane ca si noi, oricat de buni ar fi in ceea ce fac...oamenii au calitati si defecte, asa este firea noastra...insa suntem diferiti prin faptul ca avem reactii diferite...
Va ganditi la adulti...ei sunt mult superiori noua?...asa ii vedem noi....si..problema este ca ei ne vad inferiori lor...insa...cat timp tu esti frustat in prezenta lor, le permiti astfel sa isi afiseze superioritatea...Toti suntem buni in ceae ce facem...Aminteste-ti ca valorezi mai mult decat comportamentul, decat atitudinile tale....si nu uita ca toti suntem egali in ochii lui Dumnezeu...Incearca sa-i observi pe ceilalti fara sentimente de inferioritate si-ti vei da seama ca suntem cu totii, mai mult sau mai putin, egali....si cine stie....azi esti bogat si maine poti ajunge pe strada...asta nu conteaza, sau nu ar trebui sa conteze...pentru ca pana la urma toti vom ajunge sa trecem prin acelasi tunel, mai devreme sau mai tarziu..important e ce lasam in urma...
Semnat ..o fetitza, Diana
marți, mai 23, 2006
Vaaaai! Cum am putut sa uit de Eurovision?! Si ca sa imi rascumpar greseala o sa scriu totusi despre un concurs pe care Traistariu l-a caracterizat lapidar si bine: "s-a votat in bascalie!".
Pentru inceput vreau sa lamuresc cateva lucruri pentru a nu fi supus unui oarecare oprobriu: 1. nu am vazut concursul ci doar am auzit melodiile la radio. 2. nu scriu aici pentru a lua apararea unui conorasean de-al meu. 3. toate cele scrise mai jos se vor rezuma (in limita spiritului meu vindicativo-revoltatoro-criticianist) la simple constatari.
Trupa finlandeză de rock "horror" Lordi a câştigat în mod surprinzător ediţia pe 2006 a concursului Eurovision. Telespectatorii europeni i-au acordat voturile lor, prin telefon, deşi competiţie este asociată de obicei cu melodii pop sau balade. Măştile, armurile şi jeturile de flăcări ale trupei Lordi au atras atenţia înaintea competiţiei, însă puţini au crezut că o trupă atât de extravagantă are şanse de succes.
Asadar, nu vreau sa trag nici o concluzie, dar las cuvinte ca "grobian", "grotesc", "bascalie" sa caracterizeze un concurs ce din an in an se demonetizeaza, isi pierde orice calitate de laudat acum mult timp. Or, retineti, aici vorbim de cea de-a 51-a editie a Eurovisionului, acest mutant muzical european, total inutil, exceptand, bineinteles, audientele de televiziune.
Eh, asta e lumea in care traim, cu nedreptatile create fie lui Mihaita de mii de oameni extaziati de capetele de morti ale unei trupe abjecte, fie miilor de pui sucombati din pricina unui amarat de H5N1.
Concluzie: no comment ca e ceea ce am invatat in clasa a IX-a pe la lirica, inefabil!
marți, mai 16, 2006
Comisia europeana a prezentat astazi in plenul Parlamentului European de la Strasbourg raportul de monitorizare a Romaniei si Bulgariei privind progresele inregistrate de aceste doua tari pentru integrarea in Uniunea Europeana.Prima concluzie a raportului: cele doua tari vor adera la Uniunea Europeana.A doua concluzie: nu se stie exact cand se va intampla acest lucru, fie in 2007 fie in 2008.
Politicienii romani au pareri diferite despre raportul de astazi al Romaniei. Presedintele Basescu crede ca raportul reproseaza guvernului roman ca nu intreprinde actiuni eficiente privind indeplinirea telurilor propuse pentru integrare.Premierul Tariceanu apreciaza ca raportul de astazi este pozitiv si a laudat ministri pentru activitatea depusa. O alta idee importanta este rolul benefic al UE in viata romanilor, singura cerinta pentru acestia pentru o integrare usoara fiind respectarea legii.Mircea Geoana, liderul principalului partid de opozitiei, PSD, se declara dezamagit si preocupat de raportul comisiei europene. El considera ca acest raport este un vot de blam european impotriva coalitiei aflate la putere in Romania.
Eh...si uite si parerea mea, caci e o parere, nu o opinie. In primul rand vreau sa marturisesc ca in urma multor emisiuni de radio si tv, a unor articole de ziare (asta deoarece nu sunt un specialist), mi-am creat convingerea ca rezultatul raportului nu va fi cel scontat sau cel dorit de multi, ci ca va fi exact ce a fost: "mai baieti, voi mai asteptati!". In al doilea rand am inceput sa fiu din ce in ce mai sceptic si pesimist si, ca urmare mi-am creat un scenariu: ne vom forta (sper) sa decoloram cele patru stegulete rosii pana in toamna, vom ajunge (iarasi, tremurand) in fata Comisiei, iar ea, plina de nonsalanta va spune:"Nu 2007! Am ajuns la concluzia ca, spre binele Romaniei si al comunitatii, este vital sa mutam aderarea in 2008!". Repet, e doar un scenariu alocat doar scepticului din mine! Insa sper ca un reviriment va avea loc! Patria noastra, condusa cu demnitate si devotament va trece cu indarjire in tabara aliata demonstrandu-si capacitatile sale pregnante! Hai sa speram, ca vorba lui Andrei Gheorghe, "e gratis"...macar asta e p degeaba la noi. Deci...SPERATI ca vom intra in 2007 si ca o vom duce mai bine si ca ... atat, e destul!
luni, mai 15, 2006
Hmmmm....nu stiu daca ti s-a intamplat, ti se intampla sau, cine stie, poate ti se va intampla, sa vrei sa scrii ceva insa sa iti fie greu sa alegi un gand mai important, o idee mai socanta, care sa trezeasca interesul celorlalti.
Insa pana la urma ce este "alegerea"? Zilnic trebuie sa alegem intre a ne trezi dimineata si a mai lenevi putin in pat, considerand ca astfel te mai odihnesti, insa pana la urma nu este altceva decat pierdere de timp pretios. Apoi optezi pentru a merge la scoala sau poate nu, pentru a bea o cafea cu gasca sau pentru a petrece cateva ore linistite cu o persoana draga. Uneori preferi sa mananci o ciocolata, alteori o inghetata sau poate chiar nici una din doua, daca esti iubitor de fructe.. :P
La fiecare pas esti obligat sa alegi intre a te opri sau a continua drumul; in viata trebuie sa alegi intre a lupta sau a renunta...intreaga noastra existenta se invarte in juru cuvantului "alegere".....
Insa nu stiu daca ai observat ca multe dintre faptele, comportamentele, atitudinile adoptate sunt dictate pur si simplu de traditie, obisnuinta, conformism...Este importantu ca tu sa alegi; trebuie sa-ti revendici propria personalitate care este unica si irepetibila.
Sa nu ne aplatizam, sa nu ne nivelam, sa ne aparam propria libertate de alegere, propriile valori
Asa ca, TU CE ALEGI?
Semnat...O fetitza Diana
duminică, mai 14, 2006
...citind ziarul
Doamna din blocul vecin, de la etaju 5 citeste ziarul. Sta in balcon, isi mai aseaza ochelarii, mai soarbe finut dintr-o ceasca, isi mai clateste privirile uitandu-se la muntele d vis-a-vis. Placut! E o zi frumoasa de duminica, e soare, e cald...numai bine s stai tolanit pe sezlong si sa te documentezi, sa afli ce a mai zis Basescu, ce mai face Geoana, cat mai costa 1 euro in lei grei, sa mai afli o dieta noua...Dar vremea, despre vreme scrie ceva doamna? Ca uite, se innoreaza, tuna, totul devine doar un cumul stresant de vacarm, imagini intunecate, suflari de vant. Totul se schimba instant. Dar vecina, se ridica de pe sezlong, se uita oarecum nepasatoare peste balcon, in larg, precum un fost Basescu, pare ca suspina, se uita in jos, se mai uita o data la cer si se retrage in casa. "Probabil din cauza discursului lugubru al naturii" - ma gandesc eu. Trec doua minute si, surpriza: doamna deschide usa la balcon si apare, oarecum in ciuda peisajului, joviala, cu inca o canita de cafea in mana, gata de o noua repriza de "lectura". Ce frumos! Afara incepe sa picure si, deodata, dupa un tunet impertinent, incepe sa ploua mult, din ce in ce mai mult. Dar cui sa-i pese decat trecatorilor ce alearga acum uzi leoarca? Doamna, vecina, isi da putin ochelarii de pe nas, se uita in sus, spre munte si, cu un aer nonsalant, pune ziarul deoparte, isi ia cafeaua si se retrage in casa. Nu e bine s fii pensionar, dar sa ai termopane si sa nu auzi zgomotul ploii?
marți, mai 09, 2006
Ia uite ce zic baietii astia, Mase, Lox, Dmx si Black:
I want you to ask yourself one question
If you had 24 hours to live... what would you do?
That's some deep shit right there
A lot of pressure how would you handle it?
Tu ce zici? Ti-ar mai arde de eufemisme ieftine? Ai mai respecta culoarea rosie a semaforului? Ai mai ridica hartia pe care initial ai aruncat-o langa cos? Ai mai avea timp sa te speli pe dinti dupa fiecare masa ca sa ai un zambet stralucitor? Ti-ai mai face rugaciunea periodica? Ai mai saluta-o pe vecina de la etajul cinci, care e o nesuferita, dar care se oftica daca nu ii dai "saru' mana"?
Sunt foarte curios cati dintre voi si-au pus intrebarea "Ce fac daca maine mor?!"...
Cum ar fi ultima zi din viata voastra?
I want you to ask yourself one question
If you had 24 hours to live... what would you do?
That's some deep shit right there
A lot of pressure how would you handle it?
Tu ce zici? Ti-ar mai arde de eufemisme ieftine? Ai mai respecta culoarea rosie a semaforului? Ai mai ridica hartia pe care initial ai aruncat-o langa cos? Ai mai avea timp sa te speli pe dinti dupa fiecare masa ca sa ai un zambet stralucitor? Ti-ai mai face rugaciunea periodica? Ai mai saluta-o pe vecina de la etajul cinci, care e o nesuferita, dar care se oftica daca nu ii dai "saru' mana"?
Sunt foarte curios cati dintre voi si-au pus intrebarea "Ce fac daca maine mor?!"...
Cum ar fi ultima zi din viata voastra?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
