Copilaria

Perfect! Azi vreau sa scriu despre ceva lipsit de notiuni ancestrale ale neoplatonicianismului sau idei epistemice legate de viata! Nu voi scrie nici macar despre al nostru conducator! Nu! Azi vreau sa scriu despre copilarie. Despre aceasta faza a vietii, de la nastere si pana la adolescenta. O perioada in care toate mi s-au parut abracadabrante. De la perioada petrecuta la bunici pana la cea petrecuta cu vecinii de bloc sau de cartier. De la multele marafeturi satisfacute de bunici pana la meciurile de fotbal castigate cu scoruri gen 25-21. De la cataratul in copaci la cataratul pe acoperisul centralei de langa blocul meu. Si cate multe altele nu au mai fost! Acuma.... e genul de monolog meditativo-poetic cu conotatii gen "ce vremuri!...". Ei bine...nu! E o simpla paleta de amintiri la vazul sau auzul celor pe care ii identific azi cu ce am fost eu. Insa mi-e greu sa cred ca voi incepe sa fiu melancolic, acum, azi, in contemporaneitate, cand ma uit pe strazi si vad copii de clasa a IV-a care umbla cu tigara aprinsa intre degete, sau amatori de bauturi alcoolice de-o schioapa (imi vine in minte imaginea unui pusti de 13-14 ani ce era cu o sticla de vin alb in mana si incerca sa mearga, pe sub bloc, tragand din sticla cu mare apetenta, ori imaginea unui copil, care, dupa ce si-a aruncat ambalajul de la corn, a desfacut sticla de bere de doi litri si a inceput sa se simta bine). Este jenant si repugnant ceea ce se intampla nu numai cu bietii copii debusolati, dar cu intreaga noastra generatie! Vai. Imbatranesc! Am deraiat de la subiectul abordat initial si am ajuns sa persecut tinerii din care fac parte...sau nu. Incep sa vorbesc precum stim noi cine! Gata! Ma opresc, caci oricum e de neinvins aceasta modoranie colectiva a "generatiei pro"! Concluzia-intrebare: tu incerci sa schimbi ceva? Incerci o dezastigmatizare a propriei tale gasti? Bine ar fi...