Zidane pleaca, spectatorii raman cu gust amar...

E duminica si tocmai s-a terminat meciul de fotbal Italia-Franta. Un meci bun, in care inca din minutul 7 daca imi aduc aminte bine, a marcat una din vedetele lumii: Zinedine Zidane, francezul de origine algeriana. Marcheaza cateva zeci de minute mai tarziu italienii prin Matterazzi (daca fac confuzii, va rog sa ma corectati - uit numele vedetelor). E un fotbal nu neaparat placut, dar bun, care se prelungeste cu cele doua reprize de 15 minute fiecare, apoi se ajunge la cele cinci suturi in incercarea de a obtine victoria si Italia, spre bucuria mea, castiga... Problema de care vreau eu sa ma leg este cea generata de gestul "incalificabil" in limbaj fotbalistic, lamentabil in limbaj de-al meu si marlanesc in limbaj vulgar. Momentul in care Zizu (la limba romana nu am invatat cum se scriu poreclele francezilor - merci Diana -), la finele unui dialog mai putin elevat purtat cu Matterazzi, ii da acestuia din urma un cap in stomac, lovitura ce il face pe italian "sa cada ca secerat". Primeste cartonas rosu, este eliminat, dar toata lumea ramane siderata de gestul unei mari vedete internationale, gestul unui fotbalist de prestigiu, al celui al carui meci a fost ultimul in reprezentativa Frantei. De aia nu iubesc, nu admir, nu stimez eu vedetele gen Mutu, Andreea Marin, Basescu, Bambi (sau care or mai fi la moda acum)... pentru ca sunt vedete ca Andrei Plesu, Stelian Tanase, Solomon Marcus, chiar si oameni de fotbal ca Razvan Lucescu. De ce? Pentru ca in ciuda anonimatului in care traiesc unii sau a gloriei de care sunt acoperiti altii, isi pastreaza acea demnitate si acea limita a condescendentei fata de ceilalti. Bravo Italia!