"Trăim într-o ţară încă necunoscută, iar subiectul propriei necunoaşteri se ignoră în mod nedesăvârşit." spune Emil Hurezeanu. Intr-adevar, in fiecare zi dau de noi elemente, pe care uneori nu le pot asimila sau pe care refuz sa o fac. Descopar noi oameni, pe care nu pot sa ii sufar datorita adulatiei lor exagerate, sau oameni pe care ii iubesc in momentul in care imi spun in fata ceea ce au de zis. Gasesc zilnic noi optiuni de a-mi petrece restul zilei, de la vizionarea unui antrenament de kick box al unor prieteni, pana la ascultarea unei melodii de 59'13''. Tara mea necunoscuta este tara in care fiecare face ce vrea, in care toata lumea are ceva de spus si o spune in mare parte vulgar, tern, odios, lapidar.
Ei bine in tara asta, care are pe undeva un oras, Iasi, am observat azi cum se munceste.
Se da problema: o gramada de nisip, lasata la intamplare intr-o margine de strada de o basculanta, este carata la 200 de metri de 15 muncitori, fiecare luand cate o lopata si parcurgand distanta mai sus mentionata. Se cere sa se afle a) cu cata jena trecem noi pe drumul respectiv; b)cat timp le trebuie muncitorilor sa care cateva tone de nisip cu lopata; c) prostia, incompetenta si indolenta sefilor de la "Drumuri si poduri" in astfel de cazuri.
Romania este tara in care niciodata, nimic nu se termina!
marți, octombrie 17, 2006
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
mai intai, raspunsurile:
RăspundețiȘtergerea)evident, prea putina
b)cat mai mult timp, ca sa le fie si lor bine
c)ca si cum nu ai sti reclama cu "probleme, gogule?"... de ce sa ii invinuiesti pe altii atunci cand unul din vinovati e in fata ta? de fapt, de ce sa invinuiesti pe altii?
si: dupa cate se vede, tara asta nu e chiar asa necunoscuta. chiar daca ceea ce vedem poate fi considerat doar aparenta, ca "romanisul" nu se vede la suprafata ci zace netulburat (bune cuvinte...) in adancuri de mult uitate, totusi... nu putem ignora ce e in fata ochilor. daca trecutul ne-a dat cateva nume mari (pe care noi fie le uitam - fie le improscam cu noroi), nu uit ca traiesc in prezent. prezent care nu mi se ofera decat ca...
ca un raspuns la ultima ta fraza (nu stiu daca ai citat sau nu): romania este tara in care orice se termina inainte de a fi conceput.
=)) da, e tare ultima parte!!! si e adevarata din plin!
RăspundețiȘtergereDaca asta era in 2006 ( felul in care se munceste in Romania) a ramas aceiasi metoda de lucru si in 2010, poate doar "muncitorii" sunt altii... ultima parte cred ca o sa fie adevarat si peste inca 100 de ani...
RăspundețiȘtergere