Am gasit acum cateva zile ca restaurantul pe langa care treceam aproape zilnic are preturi bune si mancare (de fapt doar pizza) deosebita. Intru cu cativa prieteni, comandam, asteptam destul, dar se compenseaza rabdarea pierduta cu produsul servit. La sfarsit ne uitam unul la altul si aprobam, ajungand la un simplu acord: "vom mai veni".
Azi, "mai venim". Asteptam la fel de mult (poate mai mult) si... oftica se intensifica in momentul in care vedem cum arata ceea ce am comandat. Evident toate visele noastre si sperantele ca nimic nu e ceea ce pare s-au naruit odata cu simtul papilelor gustative.
Iata deci, ca, totusi, nimic nu e ceea ce pare: restaurantul pizzerie nu a reusit decat sa ne mai faca sa scoatem niste bani din buzunar, dar, evident, pentru ultima oara.
Marlania se poate justifica prin faptul ca esti roman, ca vrei sa obtii cat mai multe foloase si toate pe cale murdara, in urma carora, insa, toata lumea sa te injure, sa nu te mai respecte si sa nu mai creada niciodata in tine.
HAI ROMANIA!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pe vreamea lui nea' Nicu aveai incredere in toate magazinele/restaurantele, etc pentru ca tot ce iti servea era proaspat pentru ca nu avea timp sa se strice, se termina prea repede.
RăspundețiȘtergereDupa '89 a fost lipsa. De prin 1996/2000 lucrurile s-au mai schimbat si abundenta de produse exista. Acum, daca doresti sa pastrezi in memorie un restaurant, magazin ca fiind unul bun este nevoie sa mergi de mai multe ori. Si nici dupa ce mergi zilnic acolo nu vei fi vreodata sigur ca poti sa le acorzi increderea... in momentul in care calca stramb... schimbi magazinul... Si cam atat...
PS: bine ai revenit:)!
Nu am sa inteleg niciodata aceasta optica a romanilor, prin care vad ei lucrurile !
RăspundețiȘtergereCazul nu este singular, si voi continua eu, cu niste exemple ...
- brutaria din colt, facea o paine extraordinara. Apreciam acea paine, deoarece era paine romaneasca, paine sanatoasa, bruta, fara amelioratorii aceia care ii dau aspectul pitei din pufuleti cum ii zic eu la pita aia usoara de se sfarama de nici macar nu poti sa o tai. Bun, minunea nu a tinut mai mult de 3 luni, coada era la omul la brutarie ca pe vremea lui tatuca. Buun, romanul nostru a vazut ca treaba merge, ce s-a gandit el, ba ce de sa nu castige el aceasi bani dar folosind faina mult mai putina ?! Si iaca asa s-a pus pe facut pita din pufuleti, acum e gol la brutarie.
- chioscul cu fastfood, unde faceau niste hamburgeri foarte buni, mari si la un pret foarte mic. Minunea a tinut cei drept vreun an si ceva, insa omul a zis ca de ce sa nu ii iasa mai multi bani, si s-a apucat de micit la ei, pana nu a mai avut ce sa miceasca, ca deja te muscai de degete. In plus de asta, continutul era de acum 3-4 zile, cartofi de aia cocliti cu gust de ulei statut, carne ... pardon soia ramasa de la sandvisuri ... etc.
- restaurantul unde mancam si eu cate o pitzza. Motivul era pretul fooarte decent, si o pitzza foooarte buna si proaspata. A tinut minunea vreo luna si ceva, acum e jumatate din cat era, si mai scumpa cu 50%. De ce ? Pai cum de ce ?! Din acelasi motiv ca si mai sus. Cu greu gaseai o masa, iti trebuia rezervare ... acum ... e gol.
Exemplele pot continua ... cu barul unde iubeam sa merg si unde imi trebuia rezervare pe seara, unde era lux, curatenie, admosfera, intimitate si mai ales ... nu erau manele ... acum insa daca tot mergea treaba, de ce sa nu strice treaba ... si au stricat-o cu manele, haos, inghesuiala etc ...
Dar de inteles eu nu am sa inteleg de ce foamea asta de bani tampeste romanul de cap ?! Deci bani si clinetii iti vin dintr-un motiv anume. Daca vezi asta, lasa dracului lucrurile asa cum sunt, nu te baga la portii, calitatea lor sau a produselor, si incerca sa le duci in bine, nu in rau.
Dar romanul tot roman, cand se vede cu saci in caruta isi baga ****, si se pune pe fusereala.