In fiecare zi, in drumul meu spre facultate, trec pe langa o biserica ce se construieste acum. De fiecare data e inevitabil sa nu vad oameni credinciosi care isi fac cruce in graba in timp ce tin in cealalta mana o tigara, care (cazul in care eram cu un prieten foarte nervos) injura. De fapt, constat pe zi ce trece ca numim credinta faptul ca trecand pe langa o biserica/manastire facem instinctual o cruce, intram rapid in locasul sfant, sarutam icoanele si plecam, sau scriem acatiste si ce mai sunt de trebuinta doar in perioadele in care avem nevoie de ajutor divin.
Zilnic, Providenta este salutata in graba, este rugata sa ne dea bani, inspiratie in alegerea numerelor la loto, incercarea uitarii iubirii pierdute. Dar reusim oare sa ne ridicam la nivelul pretentiilor, rugilor cerute?
Nu fac acum apologia religiei sau a iubirii lui Dumnezeu, dar pun o simpla problema de care ma lovesc zilnic. Si astfel, ma intreb: cat de credinciosi sunt romanii in afara zilelor in care stau cu zilele la coada ca sa sarute moaste, sau in afara zilelor cand se fac praznice si se da de pomana.
"Credinţa este o închipuire care refuză concretul şi care nu se sinchiseşte de ceea ce o dovedeşte falsă." E. Cioran
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
cum cat de credinciosi? foarte! chiar daca tu spui ca nu crezi ca ei cred in dumnezeu - ei tot cred in ceva. deci: sunt credinciosi. biserica? as numi-o zona crepusculara (gandeste-te si la film, dar nu te gandi doar la el)
RăspundețiȘtergerecat despre ce zice musiu cioran: cum nu se sinchiseste? biserica/religia/credinta chiar se hraneste din ceea ce o dovedeste falsa (n-am gasit o alta expresie mai acida - pana de idei) - cati nu au contestat-o? iar ea: a luat greselile pe care altii i le-au dezvaluit si le-a transformat in atuuri.
biserica/religia/credinta invata din propriile greseli. se sinchiseste - deci.
Indiferent cum, nu mai suntem la fel de religiosi... de fapt, ceea ce se numeste credincios in ziua de azi este un hibrid, un pseudo-credincios... cei care mai sunt adevarati merg zilnic, se roaga zilnic, nu-i vezi peste tot facand cruci mari si late
RăspundețiȘtergereHm...se pot spune multe despre credinta, despre religie..insa important e sa nu fim farizei...faptele nostre ne definesc cel mai bine...iar daca inca mai exista oameni care fac cruce cand trec pe langa biserica inseamna ca inca mai exista credinta......greseala noastra este ca ne amintim de Dumnezeu numai atunci cand avem nevoie del...viata noastra inseamna greutati, obstacole
RăspundețiȘtergere(timp in care ne rugam neincetat) insa..viata mai inseamna si bucurie...implinire(perioada in care putini ii multumesc lui Dumnezeu...uita ca nimic din toate acestea nu ar fi posibile fara vointa lui)....In concluzie....cum spune un cantec "si din mii de dorinte care nasc si-apoi pier/numai una-mi ramane?Doamne vreau sa merg in cer"
Oare CREDINTA se rezuma la a crede sau nu, ca exista Dumnezeu??
RăspundețiȘtergereEu vad in cuvantul "credinta" mai mult.... O stare de liniste interioara ca exista cineva/ceva care se ocupa cu ordinea in aceasta lume.