Speram...

Aici, pe Realitatea.net am gasit o sectiune numita "Imagineaza-ti o lume fara Romania". Ce m-a atras a fost dat de impulsul de moment care iti este transmis cand auzi numele tarii tale in contextul universal, dar mai presus, al neexistentei.
Fara Romania, Europa "ar fi mai searbada" zice Zoe Petre, iar C-tin Balaceanu Stolnici pune dezvoltarea Renasterii pe seama stoparii sistematice a otomanilor de catre voievozii romani ai secolelor al XVI-lea si al XVII-lea.
Fara Romania insa, prin reducere la absurd, facand exceptie de contributiile sale colosale, lumea nu ar mai fi auzit de elevi trimisi acasa pentru ca scolile au ramas fara caldura, Tariceanu nu ar mai fi obligat de Pinalti sa il aduca inapoi pe Stolojan, un revelion la un restaurant din capitala nu ar mai costa cat o vacanta in strainatate. Fara Romania, presedintele S.U.A. nu ar primi un memoriu de la C. V. Tudor pentru gratierea lui Saddam Hussein, iar crestinul Becali nu s-ar mai lua la tranta cu un turc pentru zestrea Pomicolei Baneasa.
Evident, toatea astea si multe altele nu sunt decat nimicuri in raport cu rolul Romaniei in majoritatea domeniilor, insa sunt lucruri cotidiene, poate si truisme, care ne agaseaza si care ne fac sa spunem ca ne e rusine uneori de apartenenta noastra la acest popor. Lucrurile derizorii si oamenii care le fac ce sunt doar epigonii eminescieni creaza in noi un sentiment de repugnare.
Si totusi speram la mai bine, speram la mai frumos...