Despre coduri (nu deontologice) si crezari...

Sfantul Graal din literatura medievala europeana este mostenitorul, daca nu cumva continuatorul a doua talismane ale religiei celtice precrestine: cazanul !ui Dagda si cupa suveranului. Aceasta explica faptul ca acest obiect miraculos este adesea o simpla tipsie adanca purtata de o fecioara. In legendele referitoare la Cavalerii Mesei Rotunde, el are puterea de a oferi fiecaruia dintre acestia mancarea cu carne preferata; simbolismul sau se intalneste aici cu cel af cornului abundentei. Printre nenumarafele sale calitati, in afara de cea de a oferi (darul vietii), se numara cea de a lumina (iluminarile spirituale) si cea de a acorda forta invincibila. In afara unor explicatii mai mult sau mai pufin exagerate, Graalul a prilejuit diferite interpretari, corespunzand nivelului de realifate la care se plasau comentatorii; dintre acestia, Albert Beguin rezuma astfel esenfialul: Graalul reprezinta in mod substantial pe Hristos mort pentru oameni si totodata potirul de la Cina cea de taina (adica harul divin harazit de Hristos discipolilor sai). Rastignirea, Cina cea de taina si Euharistia, sint inseparabile, iar ceremonia Graalului consta in revelarea lor, conferind impartasaniei cunoasterea persoanei lui Hristos si participarea la Jertfa sa mantuitoare. Asadar, nu vreau sa fiu mai mult sau mai putin bigot si nici un sustinator inversunat al eternei "Crede si nu cerceta!", cu atat mai putin ma declar aprioric (in ciuda orientarilor mele platonice) in acest caz, dar intelegeti, fratilor, cartea lui Brown si, ulterior, filmul, Codul lui Da Vinci, sunt roman politist cu o mare priza la public exact datorita disputei create si un film nu neaparat bun, ci chiar un pic scremut, de actiune, care atrage, la fel prin asa-zisa origine pamanteana a Lui Iisus. Pentru cine n-a vazut filmu, nu va imbulziti, pentru cei ce n-au citit cartea... mai bine reiau "Nasul" de Mario Puzo ca parca nu e asa de controversat. Si ca sa inchei odata (ceea ce nu voiam sa scriu, dar m-am simtit oarecum impins de incomensurabilitatea disputelor pro-contra din radio, tv, ziare) il voi cita pe Eminescu: "Religia - o fraza de dansii inventata/ Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug".