Imi plac filmele care se termina ciudat. Nu-mi plac sfarsiturile patetice si nici cele in care binele invinge raul, iar ei au trait fericiti pana la adanci batraneti - pe astea le urmareste bunica, selectiv insa. Filmul pe care-l traiesc acum se numeste Prezent: moarte si declin si a inceput acum 5 ani. Introducere cu lacrimi si rasturnari de situatie, intriga de erou in devenire si o desfasurare a actiunii de doi lei - imi spun "ok, e film romanesc, pot sa trec peste asta". Insa totul devine stresant de previzibil, indoielnic regizat; imi creaza un disconfort. E genul de film la care te uiti cu prietenii, nu va place dar continui sa o faci ca poate se intampla totusi ceva in continuare. Si da, se intampla. Se apropie de final. Mai sunt putin sub doua saptamani si-i voi admira sfarsitul, voi felicita regizorul ca a incercat sa faca o capodopera si sa-mi satisfaca nevoia patologica de a vedea un film cu sfarsit ciudat. Vreau ca personajul principal, dar si cele secundare din pelicula asta sa cada in abisul nesfarsit al unui mult asteptat final.Spectatorii - vreau sa-i zguduie pe toti din rarunchi, sa le creasca tensiunea si sa le pocneasca venele gandirii aiurite, vreau sa nu mai plateasca bilete la astfel de spectacole. Nu cred insa ca se va intampla, deci continui sa ma bucur doar de sfarsit, sa rup biletul si sa merg acasa (la altcineva, in alta tara si-n alt univers).
P.S.: Votati Geoana. NU! Nu va avea alt sfarsit, dar se poate ca momentele subiectului sa fie mai bine comasate si puse in scena.
