Titlul nu este o zvacnire dezolanta a eului meu. Nu! Este doar o mandrie!
Am prieteni, ies in oras la cafea, ceai sau bere, merg in plimbari sub clar de luna, joc poker pe bete de chibrituri, fac tot ce imi sta in putere sa imi definesc relatii de prietenie stabile, coerente, bazate pe bun simt si actiuni salutare. Cu toate astea imi place singuratatea. Singuratatea se afla intr-o relatie directa de antinomie cu apartenenta la turma. A fi singur inseamna a putea face ceea ce vrei, a nu fi obligat sa urmezi majoritatea (cea democratica, cea care decide pentru tine).
Prin singuratate ajungi sa iti definesti propriile limite si sa incerci sa le depasesti cand ceva ti se pare fad. Chiar si sfarsitul este de preferat sa fie intr-o singuratate deplina, pentru ca senzatiile nebune ale mortii sa fie traite cu un eroism desavarsit, nefiind jenate de stapanirea si impunerea normelor sablonului.
Singur nu inseamna sa traiesti intr-o pestera si sa ai barba pana la brau si hainele rupte; inseamna mai degraba sa iubesti lumea inconjuratoare atat de mult incat in unele momente sa o lasi sa respire, fara tine; inseamna sa iti iubesti prietenii in asa fel incat sa ii parasesti cateva momente tocmai pentru a afla ca-ti sunt prieteni; inseamna sa mergi pe strada sa analizezi o cladire veche, un arbore cazut la pamant, sa simti o adiere de vant si sa auzi un sunet tern pe care nu l-ai mai auzit niciodata.
Singurătatea adevărată este numai aceea în care te simţi absolut izolat între cer şi pămînt. E. Cioran
apropos de democratie, adam smith o definea folosind conceputul de "tirania majoritatii" ;) (sic!) asa k este de la sine inteles de ce unii din noi mai au nev si de singuratate.
RăspundețiȘtergeredin pct meu de vd, nu esti un salbatic dak iti manifesti nev de singuratate, mie din contra mi se pare ceva f firesc. ai nevoie de singuratate pt a te analiza. dna nadler (pt cunoscatori:p ) zicea k numai un om gol pe dinauntru se teme de singuratate, pt k nu poate suporta confruntarea cu propriul vid interior ;)