Aaah

Am o intrebare pentru tine. Una simpla: de cand nu ai mai zis tu "aaah"? Acel cuvant modest, curat, care-ti provoaca liniste, eliberare, fericire.
De cand nu ai mai stat dimineata, pe terasa casei, intr-un sezlong confortabil, la o masa mica, acoperita cu sticla, band o cafea? O cafea buna, cu doua lingurite de miere si doua cutiute de lapte instant, pe care sa o savurezi privind vantul insorit al zorilor?
De cand nu ai mai fost intr-un bar linistit, cu muzica lenta, care sa te "chill out", cu luminile palpaind in veioze, pe un fotoliu de piele, gustand linistit o gura de scotch si pufaind autosuficient din frunzele de tutun curat ale unui trabuc, aprins incet la un bat din lemn de cedru?
De cand nu ai mai stat tolanit pe iarba, mirosind pamantul negru, la umbra unui visin batran dintr-ale carui fructe bunica ta iti facea odinioara cea mai buna dulceata din lume? De cand, acolo, in universul rural al ancestralitatii, nu ai mai citit o carte buna, privind melancolic la cerul bleu si soarele rotund?
De cand nu ai mai fost in oras, spre exemplu sus, la Mall, cu o fata dulce, mancandu-i ochii suavi din priviri plapande si plescaind in gand prajitura cu ciocolata amaruie?
De cand nu ai mai vazut Dog Day Afternoon intins pe spate, dand floricele pe jos si iubindu-l pe Al Pacino?
Stii de cand? De cand ai inceput sa fii ocupat, sa uiti ca existi si ca sufletul tau trebuie hranit. De atunci ai uitat sa spui "aaah" cu o patima superioara celor ale lui Hristos. Ai uitat sa simti aerul in adancul plamanilor cand inspiri puternic si sa sufli lent trei vocale lungi si o consoana fricativa; ai uitat sa te bucuri, sa te eliberezi de stresul esafodului cotidian.

Du-te pe balcon, deschide mare fereastra, priveste apusul si macaraua aia mare de sub cer, mangaie pe crestet frunza aia adormita pe tocul geamului si striga tare: AaaH! - o sa-ti placa.