Asta e viata...

Viata este sinteza proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizeaza organismele. Asadar, viata este un tot pentru corpul uman, ce incepe si se termina dureros, ce cuprinde fascicole de fericire sau de tristete. In genere, viata nu e altceva decat un simplu impuls intr-un Univers ale carui sensuri sunt mai mult decat abstruse.
Expresia insa, in spatele formei aparente de truism, imi reda in minte de fiecare data cand o pronunt ca viata isi urmeaza cursul ei firesc, implacabil, de care nu se poate atinge nimeni, orice s-ar intampla sau as vrea sa se intample. Viata pune probleme si asteapta rezolvari corecte, iti ofera posibilitatea de a alege, fara sa iti dea nici cel mai mic indiciu. Viata este cel mai reusit dar dat de Providenta, intrucat este factorul primordial al existentei noastre, dar si cel fatidic, determinant, al propriului eu si a celor corelative cu acesta.
Viata nu trebuie intrerupta artificial. Poate ca sunt momente cand vrei ca ea sa se termine subit, sa simti caderea in abisul negru al mortii, sa simti cum sufletul tau se desprinde funambulesc de trup. Sa strigi: "Asta e viata!"... Dar nu iti pare rau apoi, cand acest imbold a trecut, cand constiinta ta s-a calmat? Nu-ti pare rau ca viata este incognoscibila si tocmai asta te atrage la ea?
Nu ar fi frumos sa auzi o noua porunca?: "Iubeste viata ca pe tine insuti, caci viata ta e facuta dupa chipul si asemanarea ta."
Viata... o moarte frumoasa...