Toata lumea stie ce inseamna cool. Si absolut toata lumea vrea sa fie sau sa para ca este cool. Cool inseamna sa mananci de 500 000 lei o data, sa bei whiskey scump, sa fumezi tigari rare aprinse de la o bricheta "adevarata", sa te imbraci bine de la Versace, D&G, Armani, TinaR (asta e discutabila), sa porti Nike, Adidas, Puma, sa te plimbi cu Meleu, X5, Infinity.
Exista insa si abateri de la regula. Despre aceste abateri voi vorbi in continuare. Cea mai importanta exceptie e cea din motive financiare. Acum cateva zile am fost la tara, la bunici, in nordul Moldovei, la granita cu Ucraina, intr-un sat numit Pomarla. La plecare am luat autobuzul, de dimineata, care sa ma duca in cel mai apropiat oras. Oras spre care fac naveta saptamana de saptamana cativa liceeni ce stau acolo in gazda. Ei nu sunt cool. Nu stiu ce inseamna sa fii cool si nici nu-si permit asta. Langa mine s-a asezat unul din ei. Mirosea a spalat, a baie saptamanala facuta intr-un lighean, langa soba, intr-o casa cu doua camere. Imbracat curat, cu o pereche de blugi, un pulover negru si o geaca de fas, toate cumparate de la second-hand-ul din centru. Doar baschetii sai de doua sute de mii luati de la fosta cooperativa erau plini de noroi. Avea cu el un ghiozdan mare in care si-a adus cartile si caietele si doua genti de rafie - mancarea si schimburile pe saptamana ce urma sa inceapa. Autobuzul a pornit greoi, lasand in praf si fum mama elevului si inca vreo doi parinti. Am intrat in vorba cu el. Are inca trei frati mai mici acasa, parintii nu lucreaza (nu au unde), doar taica-sau mai merge cu ziua prin sat sa ajute la treaba vreun batran neputincios. Traiesc din alocatii si ajutorul social, bani care se impart la randul lor pentru gazda, rechizite si haine. Ajungem in oras, se da jos, se uita trist la cerul innorat si porneste agale.
O pereche de blugi, un pulover, o geaca, o pereche de pantofi, un telefon, un pachet de Kent si o bricheta BIC. Ma urc in urmatorul autobuz, pun rucsacul cu gem de la bunica jos si ma gandesc, privind prin praful de pe geam: imi permit sa fiu cool; si la ce bun? de ce sa fiu? eu nu sunt cool, nu vreau sa fiu si nu voi fi! Fii tu cool, dar aminteste-ti de cei care nu-s.
Aceasta este o simpla consemnare. Daca vrei sa stii mai multe, iesi afara, in fata blocului si asteapta cateva secunde. Vei vedea cool-ul in toata splendoarea grotescului sau.
Cool, nu?
vineri, noiembrie 23, 2007
duminică, noiembrie 11, 2007
Aaah
Am o intrebare pentru tine. Una simpla: de cand nu ai mai zis tu "aaah"? Acel cuvant modest, curat, care-ti provoaca liniste, eliberare, fericire.
De cand nu ai mai stat dimineata, pe terasa casei, intr-un sezlong confortabil, la o masa mica, acoperita cu sticla, band o cafea? O cafea buna, cu doua lingurite de miere si doua cutiute de lapte instant, pe care sa o savurezi privind vantul insorit al zorilor?
De cand nu ai mai fost intr-un bar linistit, cu muzica lenta, care sa te "chill out", cu luminile palpaind in veioze, pe un fotoliu de piele, gustand linistit o gura de scotch si pufaind autosuficient din frunzele de tutun curat ale unui trabuc, aprins incet la un bat din lemn de cedru?
De cand nu ai mai stat tolanit pe iarba, mirosind pamantul negru, la umbra unui visin batran dintr-ale carui fructe bunica ta iti facea odinioara cea mai buna dulceata din lume? De cand, acolo, in universul rural al ancestralitatii, nu ai mai citit o carte buna, privind melancolic la cerul bleu si soarele rotund?
De cand nu ai mai fost in oras, spre exemplu sus, la Mall, cu o fata dulce, mancandu-i ochii suavi din priviri plapande si plescaind in gand prajitura cu ciocolata amaruie?
De cand nu ai mai vazut Dog Day Afternoon intins pe spate, dand floricele pe jos si iubindu-l pe Al Pacino?
Stii de cand? De cand ai inceput sa fii ocupat, sa uiti ca existi si ca sufletul tau trebuie hranit. De atunci ai uitat sa spui "aaah" cu o patima superioara celor ale lui Hristos. Ai uitat sa simti aerul in adancul plamanilor cand inspiri puternic si sa sufli lent trei vocale lungi si o consoana fricativa; ai uitat sa te bucuri, sa te eliberezi de stresul esafodului cotidian.
Du-te pe balcon, deschide mare fereastra, priveste apusul si macaraua aia mare de sub cer, mangaie pe crestet frunza aia adormita pe tocul geamului si striga tare: AaaH! - o sa-ti placa.
De cand nu ai mai stat dimineata, pe terasa casei, intr-un sezlong confortabil, la o masa mica, acoperita cu sticla, band o cafea? O cafea buna, cu doua lingurite de miere si doua cutiute de lapte instant, pe care sa o savurezi privind vantul insorit al zorilor?
De cand nu ai mai fost intr-un bar linistit, cu muzica lenta, care sa te "chill out", cu luminile palpaind in veioze, pe un fotoliu de piele, gustand linistit o gura de scotch si pufaind autosuficient din frunzele de tutun curat ale unui trabuc, aprins incet la un bat din lemn de cedru?
De cand nu ai mai stat tolanit pe iarba, mirosind pamantul negru, la umbra unui visin batran dintr-ale carui fructe bunica ta iti facea odinioara cea mai buna dulceata din lume? De cand, acolo, in universul rural al ancestralitatii, nu ai mai citit o carte buna, privind melancolic la cerul bleu si soarele rotund?
De cand nu ai mai fost in oras, spre exemplu sus, la Mall, cu o fata dulce, mancandu-i ochii suavi din priviri plapande si plescaind in gand prajitura cu ciocolata amaruie?
De cand nu ai mai vazut Dog Day Afternoon intins pe spate, dand floricele pe jos si iubindu-l pe Al Pacino?
Stii de cand? De cand ai inceput sa fii ocupat, sa uiti ca existi si ca sufletul tau trebuie hranit. De atunci ai uitat sa spui "aaah" cu o patima superioara celor ale lui Hristos. Ai uitat sa simti aerul in adancul plamanilor cand inspiri puternic si sa sufli lent trei vocale lungi si o consoana fricativa; ai uitat sa te bucuri, sa te eliberezi de stresul esafodului cotidian.
Du-te pe balcon, deschide mare fereastra, priveste apusul si macaraua aia mare de sub cer, mangaie pe crestet frunza aia adormita pe tocul geamului si striga tare: AaaH! - o sa-ti placa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
