Romania, Europa, 2007
Zi de zi treci prin lucruri care te marcheaza mai mult sau mai putin. Si cu fiecare minunatie pe care o asimilezi, cu atat mai mult iti creste imunitatea la uimiri si disconsiderari.
1. Dimineata asteptam pe cineva, cand am auzit "Nu te supara, imi spui si mie te rog..." - instant si instinctual ma uit la ceas, dar urmeaza continuarea "... in ce zi suntem azi?!" Perplex, ma intorc, ii raspund batranului si trec mai departe.
2. De mic, parintii m-au educat. Si in educatie am auzit si "ajuta pe cine si cum poti si vei fi ajutat". Total fals. In Romania ajuti, iar apoi, in caz ca ai nevoie de un serviciu minor, ti se intoarce spatele, esti injurat. Dezamagire mare.
3. In mijlocul Iasiului sunt cai. Si acesti cai se plimba nestingheriti prin parcari, printre masini, prin multine. Imi plac, de obicei, caii, dar astia intrec masura la fel de mult ca magarii cu stampila "VOTAT" pe frunte.
4. In UE nu exista electricitate. Sunt sate, multe sate din Romania care nu doar nu au auzit de televizor, dar nici macar de becuri. Sursa de lumina e cea naturala sau cea de la lampile cu gaz. Am vorbit cu un astfel de "cetatean cu drepturi depline" care mi-a zis "eh, asta e! Am trait 60 de ani fara, parintii mei au trait fara, ce daca or trai si copiii mei asa?".
5. Platim taxe, roviniete si nu primim in schimb decat gropi pline cu apa, pietris in parbrize si noroi pe bocanci.
6. Un cetatean, consilier in Vanatori, Neamt, a propus exhumarea tuturor cadavrelor de rromi din cimitirul local si mutarea lor in oricare alta parte. Probabil, dupa moarte, nu vrea sa i se cante muzica lautareasca prin vecini.
Aceasta este o bucatica din Romania mileniului 3, anul de gratie, 2007. Iti place unde traiesti, iti plac oamenii din jurul tau si politica lor?
LA MULTI ANI, natiune romana!
sâmbătă, decembrie 15, 2007
sâmbătă, decembrie 01, 2007
Universul
Ai vazut vreodata universul in fata ta?
Universul e o picatura ce se prelinge pe paharul tau de apa rece. O privesti nedumerit, ea se scurge incet, incet si deodata dispare in adancul vidului creat de mintea ta. O fractiune de secunda ti-a frapat vazul. Ai observat capatul universului, printre gene, pana-n palma ta. Ai simtit raceala si umezeala sa. I-ai mirosit prospetimea.
Universul e o umbra de floare. Un maldar de petale de trandafir rosu. E o umbra de miresme dulci, lumina opaca ce-ti strabate tamplele.
Universul e un punct de dragoste intr-un infinit de ganduri. Un sarut lung pe buzele atotstiutoare. Un fior pe sira spinarii la atingerea pieii catifelate din bratele tale. E imbratisarea simturilor tale a unei perechi de ochi mari, albastri, in paradisul cerului.
Universul e o carte buna fumata intins pe pat. E cititul randurilor incomensurabile cu miros de hartie. E simtul literelor moi pictate cu cerneala calda.
Universul e o gura de fum dens inspirat pana in adancul constiintei tale, expirata greu in frunzele uscate de ganduri grele.
Universul e un cantec ce iti lumineaza corpul, iti face parul de pe membre sa tresara. E un fulger care te atinge si iti este psihedelic.
Universul e aerul prin care plutesti, cazand usor. E izbirea de pamantul moale, plin de iarba si roua. E atingerea razelor pe pleoape, pe fata, pe gat.
Asta e universul. E totul in toate: lumanare ce arde necontenit in bezna labirintului tau. Dorinta de a spune cu lacrimi in ochi "mai stai, nu pleca", zambet larg sub clar de luna, urlet de singuratate si disperare in mijlocul multimii, uimire si nedumerire.
Universul e o picatura ce se prelinge pe paharul tau de apa rece. O privesti nedumerit, ea se scurge incet, incet si deodata dispare in adancul vidului creat de mintea ta. O fractiune de secunda ti-a frapat vazul. Ai observat capatul universului, printre gene, pana-n palma ta. Ai simtit raceala si umezeala sa. I-ai mirosit prospetimea.
Universul e o umbra de floare. Un maldar de petale de trandafir rosu. E o umbra de miresme dulci, lumina opaca ce-ti strabate tamplele.
Universul e un punct de dragoste intr-un infinit de ganduri. Un sarut lung pe buzele atotstiutoare. Un fior pe sira spinarii la atingerea pieii catifelate din bratele tale. E imbratisarea simturilor tale a unei perechi de ochi mari, albastri, in paradisul cerului.
Universul e o carte buna fumata intins pe pat. E cititul randurilor incomensurabile cu miros de hartie. E simtul literelor moi pictate cu cerneala calda.
Universul e o gura de fum dens inspirat pana in adancul constiintei tale, expirata greu in frunzele uscate de ganduri grele.
Universul e un cantec ce iti lumineaza corpul, iti face parul de pe membre sa tresara. E un fulger care te atinge si iti este psihedelic.
Universul e aerul prin care plutesti, cazand usor. E izbirea de pamantul moale, plin de iarba si roua. E atingerea razelor pe pleoape, pe fata, pe gat.
Asta e universul. E totul in toate: lumanare ce arde necontenit in bezna labirintului tau. Dorinta de a spune cu lacrimi in ochi "mai stai, nu pleca", zambet larg sub clar de luna, urlet de singuratate si disperare in mijlocul multimii, uimire si nedumerire.
vineri, noiembrie 23, 2007
Cool
Toata lumea stie ce inseamna cool. Si absolut toata lumea vrea sa fie sau sa para ca este cool. Cool inseamna sa mananci de 500 000 lei o data, sa bei whiskey scump, sa fumezi tigari rare aprinse de la o bricheta "adevarata", sa te imbraci bine de la Versace, D&G, Armani, TinaR (asta e discutabila), sa porti Nike, Adidas, Puma, sa te plimbi cu Meleu, X5, Infinity.
Exista insa si abateri de la regula. Despre aceste abateri voi vorbi in continuare. Cea mai importanta exceptie e cea din motive financiare. Acum cateva zile am fost la tara, la bunici, in nordul Moldovei, la granita cu Ucraina, intr-un sat numit Pomarla. La plecare am luat autobuzul, de dimineata, care sa ma duca in cel mai apropiat oras. Oras spre care fac naveta saptamana de saptamana cativa liceeni ce stau acolo in gazda. Ei nu sunt cool. Nu stiu ce inseamna sa fii cool si nici nu-si permit asta. Langa mine s-a asezat unul din ei. Mirosea a spalat, a baie saptamanala facuta intr-un lighean, langa soba, intr-o casa cu doua camere. Imbracat curat, cu o pereche de blugi, un pulover negru si o geaca de fas, toate cumparate de la second-hand-ul din centru. Doar baschetii sai de doua sute de mii luati de la fosta cooperativa erau plini de noroi. Avea cu el un ghiozdan mare in care si-a adus cartile si caietele si doua genti de rafie - mancarea si schimburile pe saptamana ce urma sa inceapa. Autobuzul a pornit greoi, lasand in praf si fum mama elevului si inca vreo doi parinti. Am intrat in vorba cu el. Are inca trei frati mai mici acasa, parintii nu lucreaza (nu au unde), doar taica-sau mai merge cu ziua prin sat sa ajute la treaba vreun batran neputincios. Traiesc din alocatii si ajutorul social, bani care se impart la randul lor pentru gazda, rechizite si haine. Ajungem in oras, se da jos, se uita trist la cerul innorat si porneste agale.
O pereche de blugi, un pulover, o geaca, o pereche de pantofi, un telefon, un pachet de Kent si o bricheta BIC. Ma urc in urmatorul autobuz, pun rucsacul cu gem de la bunica jos si ma gandesc, privind prin praful de pe geam: imi permit sa fiu cool; si la ce bun? de ce sa fiu? eu nu sunt cool, nu vreau sa fiu si nu voi fi! Fii tu cool, dar aminteste-ti de cei care nu-s.
Aceasta este o simpla consemnare. Daca vrei sa stii mai multe, iesi afara, in fata blocului si asteapta cateva secunde. Vei vedea cool-ul in toata splendoarea grotescului sau.
Cool, nu?
Exista insa si abateri de la regula. Despre aceste abateri voi vorbi in continuare. Cea mai importanta exceptie e cea din motive financiare. Acum cateva zile am fost la tara, la bunici, in nordul Moldovei, la granita cu Ucraina, intr-un sat numit Pomarla. La plecare am luat autobuzul, de dimineata, care sa ma duca in cel mai apropiat oras. Oras spre care fac naveta saptamana de saptamana cativa liceeni ce stau acolo in gazda. Ei nu sunt cool. Nu stiu ce inseamna sa fii cool si nici nu-si permit asta. Langa mine s-a asezat unul din ei. Mirosea a spalat, a baie saptamanala facuta intr-un lighean, langa soba, intr-o casa cu doua camere. Imbracat curat, cu o pereche de blugi, un pulover negru si o geaca de fas, toate cumparate de la second-hand-ul din centru. Doar baschetii sai de doua sute de mii luati de la fosta cooperativa erau plini de noroi. Avea cu el un ghiozdan mare in care si-a adus cartile si caietele si doua genti de rafie - mancarea si schimburile pe saptamana ce urma sa inceapa. Autobuzul a pornit greoi, lasand in praf si fum mama elevului si inca vreo doi parinti. Am intrat in vorba cu el. Are inca trei frati mai mici acasa, parintii nu lucreaza (nu au unde), doar taica-sau mai merge cu ziua prin sat sa ajute la treaba vreun batran neputincios. Traiesc din alocatii si ajutorul social, bani care se impart la randul lor pentru gazda, rechizite si haine. Ajungem in oras, se da jos, se uita trist la cerul innorat si porneste agale.
O pereche de blugi, un pulover, o geaca, o pereche de pantofi, un telefon, un pachet de Kent si o bricheta BIC. Ma urc in urmatorul autobuz, pun rucsacul cu gem de la bunica jos si ma gandesc, privind prin praful de pe geam: imi permit sa fiu cool; si la ce bun? de ce sa fiu? eu nu sunt cool, nu vreau sa fiu si nu voi fi! Fii tu cool, dar aminteste-ti de cei care nu-s.
Aceasta este o simpla consemnare. Daca vrei sa stii mai multe, iesi afara, in fata blocului si asteapta cateva secunde. Vei vedea cool-ul in toata splendoarea grotescului sau.
Cool, nu?
duminică, noiembrie 11, 2007
Aaah
Am o intrebare pentru tine. Una simpla: de cand nu ai mai zis tu "aaah"? Acel cuvant modest, curat, care-ti provoaca liniste, eliberare, fericire.
De cand nu ai mai stat dimineata, pe terasa casei, intr-un sezlong confortabil, la o masa mica, acoperita cu sticla, band o cafea? O cafea buna, cu doua lingurite de miere si doua cutiute de lapte instant, pe care sa o savurezi privind vantul insorit al zorilor?
De cand nu ai mai fost intr-un bar linistit, cu muzica lenta, care sa te "chill out", cu luminile palpaind in veioze, pe un fotoliu de piele, gustand linistit o gura de scotch si pufaind autosuficient din frunzele de tutun curat ale unui trabuc, aprins incet la un bat din lemn de cedru?
De cand nu ai mai stat tolanit pe iarba, mirosind pamantul negru, la umbra unui visin batran dintr-ale carui fructe bunica ta iti facea odinioara cea mai buna dulceata din lume? De cand, acolo, in universul rural al ancestralitatii, nu ai mai citit o carte buna, privind melancolic la cerul bleu si soarele rotund?
De cand nu ai mai fost in oras, spre exemplu sus, la Mall, cu o fata dulce, mancandu-i ochii suavi din priviri plapande si plescaind in gand prajitura cu ciocolata amaruie?
De cand nu ai mai vazut Dog Day Afternoon intins pe spate, dand floricele pe jos si iubindu-l pe Al Pacino?
Stii de cand? De cand ai inceput sa fii ocupat, sa uiti ca existi si ca sufletul tau trebuie hranit. De atunci ai uitat sa spui "aaah" cu o patima superioara celor ale lui Hristos. Ai uitat sa simti aerul in adancul plamanilor cand inspiri puternic si sa sufli lent trei vocale lungi si o consoana fricativa; ai uitat sa te bucuri, sa te eliberezi de stresul esafodului cotidian.
Du-te pe balcon, deschide mare fereastra, priveste apusul si macaraua aia mare de sub cer, mangaie pe crestet frunza aia adormita pe tocul geamului si striga tare: AaaH! - o sa-ti placa.
De cand nu ai mai stat dimineata, pe terasa casei, intr-un sezlong confortabil, la o masa mica, acoperita cu sticla, band o cafea? O cafea buna, cu doua lingurite de miere si doua cutiute de lapte instant, pe care sa o savurezi privind vantul insorit al zorilor?
De cand nu ai mai fost intr-un bar linistit, cu muzica lenta, care sa te "chill out", cu luminile palpaind in veioze, pe un fotoliu de piele, gustand linistit o gura de scotch si pufaind autosuficient din frunzele de tutun curat ale unui trabuc, aprins incet la un bat din lemn de cedru?
De cand nu ai mai stat tolanit pe iarba, mirosind pamantul negru, la umbra unui visin batran dintr-ale carui fructe bunica ta iti facea odinioara cea mai buna dulceata din lume? De cand, acolo, in universul rural al ancestralitatii, nu ai mai citit o carte buna, privind melancolic la cerul bleu si soarele rotund?
De cand nu ai mai fost in oras, spre exemplu sus, la Mall, cu o fata dulce, mancandu-i ochii suavi din priviri plapande si plescaind in gand prajitura cu ciocolata amaruie?
De cand nu ai mai vazut Dog Day Afternoon intins pe spate, dand floricele pe jos si iubindu-l pe Al Pacino?
Stii de cand? De cand ai inceput sa fii ocupat, sa uiti ca existi si ca sufletul tau trebuie hranit. De atunci ai uitat sa spui "aaah" cu o patima superioara celor ale lui Hristos. Ai uitat sa simti aerul in adancul plamanilor cand inspiri puternic si sa sufli lent trei vocale lungi si o consoana fricativa; ai uitat sa te bucuri, sa te eliberezi de stresul esafodului cotidian.
Du-te pe balcon, deschide mare fereastra, priveste apusul si macaraua aia mare de sub cer, mangaie pe crestet frunza aia adormita pe tocul geamului si striga tare: AaaH! - o sa-ti placa.
duminică, octombrie 21, 2007
Viata
Camera intunecoasa cu o biblioteca imensa din lemn de nuc in care sta asezata perfect o multime de carti. La lumina lunii se vede o masa de lemn masiv, alturi de care se gaseste un scaun confortabil, tapitat cu piele neagra.
El intra , se aseaza usor, impasibil, aprinde o veioza clasica ce supravegheaza intreaga masa. Isi toarna tacticos, intr-un pahar de cristal, whiskey. Aprinde o tigara, trage cateva fumuri si ia o gura din eternul scotch. Apuca stiloul Montblanc, ii scoate usor capacul greu si incepe sa scrie pe o coala alba de hartie.
"Am avut doua fiice. Stefania avea 7 ani. Andreea avea 9 ani. Era cea mai mare. Amandoua aratau la fel, ca Diana. Ea a fost sotia mea. Aveam si un caine, Bella. Un bichon.
Obisnuiau sa ma trezeasca de fiecare data, sambata dimineata, fredonandu-mi melodii ale celor de la Beatles, in armonie. Atat de frumos. Diana nu m-a judecat niciodata. Nu era cicalitoare, cum sunt unele sotii.
Intr-o zi au fost s-o viziteze pe sora Dianei, Elena si pe fetele ei din Boston si au luat-o si pe Bella deoarece eu trebuia sa am o intalnire de afaceri si nu au avut incredere ca o s-o hranesc.
Si apoi toti trebuia sa mergem la nunta micutei verisoare a Dianei in Los Angeles si trebuia sa ma intalnesc cu ele acolo.
Asa ca am plecat sa ma intalnesc cu ele in Los Angeles si in drum spre aeroportul JFK,
eram intr-un taxi, cand am auzit la radio... Am ajuns acolo si un om mi-a spus
ca avionul era din Boston. Altul a zis ca sunt doua avioane. Apoi am intrat in aeroport si
m-am uitat... M-am uitat la televizor si... Am vãzut. Am vazut si am simtit in acelasi timp. Le-am simtit arzand...
Nu m-am plans niciodata de viata. Am refuzat sa intru in jocul ei murdar. De fiecare data cand aparea o problema, o rezolvam si ii radeam in fata. Acum totul s-a schimbat. Viata m-a doborat. M-a lovit unde nu putea nimeni sa o faca mai bine.
Urasc viata!"
Semneaza hartia in timp ce lacrimile sale lovesc necontenit hartia.
Scoate din sertar un Remington, il pune la tampla si trage. Mana ii aluneca pe langa corp, arma izbeste parchetul, iar capul ii cade pe masa. Sangele cald intalneste lacrimile sarate si formeaza un amestec omogen care picteaza scrisoarea intr-un mod deosebit.
Camera miroase acum a fum scump, a whiskey vechi si a plumb incins ...
Viata e mai urata ca politica!
El intra , se aseaza usor, impasibil, aprinde o veioza clasica ce supravegheaza intreaga masa. Isi toarna tacticos, intr-un pahar de cristal, whiskey. Aprinde o tigara, trage cateva fumuri si ia o gura din eternul scotch. Apuca stiloul Montblanc, ii scoate usor capacul greu si incepe sa scrie pe o coala alba de hartie.
"Am avut doua fiice. Stefania avea 7 ani. Andreea avea 9 ani. Era cea mai mare. Amandoua aratau la fel, ca Diana. Ea a fost sotia mea. Aveam si un caine, Bella. Un bichon.
Obisnuiau sa ma trezeasca de fiecare data, sambata dimineata, fredonandu-mi melodii ale celor de la Beatles, in armonie. Atat de frumos. Diana nu m-a judecat niciodata. Nu era cicalitoare, cum sunt unele sotii.
Intr-o zi au fost s-o viziteze pe sora Dianei, Elena si pe fetele ei din Boston si au luat-o si pe Bella deoarece eu trebuia sa am o intalnire de afaceri si nu au avut incredere ca o s-o hranesc.
Si apoi toti trebuia sa mergem la nunta micutei verisoare a Dianei in Los Angeles si trebuia sa ma intalnesc cu ele acolo.
Asa ca am plecat sa ma intalnesc cu ele in Los Angeles si in drum spre aeroportul JFK,
eram intr-un taxi, cand am auzit la radio... Am ajuns acolo si un om mi-a spus
ca avionul era din Boston. Altul a zis ca sunt doua avioane. Apoi am intrat in aeroport si
m-am uitat... M-am uitat la televizor si... Am vãzut. Am vazut si am simtit in acelasi timp. Le-am simtit arzand...
Nu m-am plans niciodata de viata. Am refuzat sa intru in jocul ei murdar. De fiecare data cand aparea o problema, o rezolvam si ii radeam in fata. Acum totul s-a schimbat. Viata m-a doborat. M-a lovit unde nu putea nimeni sa o faca mai bine.
Urasc viata!"
Semneaza hartia in timp ce lacrimile sale lovesc necontenit hartia.
Scoate din sertar un Remington, il pune la tampla si trage. Mana ii aluneca pe langa corp, arma izbeste parchetul, iar capul ii cade pe masa. Sangele cald intalneste lacrimile sarate si formeaza un amestec omogen care picteaza scrisoarea intr-un mod deosebit.
Camera miroase acum a fum scump, a whiskey vechi si a plumb incins ...
Viata e mai urata ca politica!
sâmbătă, octombrie 06, 2007
Scriu
Imi place sa scriu. De obicei scriu noaptea. Intunericul inseamna, pentru mine, liniste. Iar linistea inseamna concentrare, dorinta de expunere a gandurilor in cuvinte pictate subtil cu cerneala. Da, cu cerneala! Caci nu pot sa scriu ganduri cu taste. Mi se pare un nonsens sa incepi sa te gandesti la lucruri frumoase/urate, traite/auzite, impresionante/fade, si apoi sa le trantesti pe ecran, prin niste bucati de plastic. Nu sunt absurd, nu sunt inapoiat, dar pur si simplu cred ca PC-ul e pentru cu totul altceva decat pentru a scrie cronichete, tablete, nuvele, romane sau chiar declaratii de dragoste.
In alta ordine de idei, cuvantul scris pe hartie, cu cerneala, e mult mai viril. E o entitate pana la urma, pe care, daca vrei sa o stergi de pe ecran, dai delete sau backspace. Pe hartie insa, cuvantul ramane taiat, mazgalit, si-ti impune parca sa fii mai atent la ce scrii si cum scrii in continuare.
Inca o problema este aceea a marcii, caci fiecare are propriul sau stil de scris. Or calculatorul uniformizeaza si, totodata, banalizeaza aceasta "arta". De exemplu o scrisoare de dragoste sau un biletel trimis printre banci, in timpul orelor, in care ii marturisesti in sfarsit dragostea ce-o nutresti de cateva saptamani, are mult mai mult farmec decat "te :X:X:X" sau ":*:*:*>:D<" aruncate printre ferestre de mirc, mess, in pauza de la fifa sau counter, presat de sunetul redat la maxim de boxe. Si nu in ultimul rand, trebuie remarcate cuvintele ce miros a cerneala proaspata si fum de tigara sau a parfum imprimat de mainile care se chinuie sa tina pasul cu gandurile. E aceeasi chestiune de originalitate. Acum nu e noapte si nici liniste, insa scriu. Si scriu pentru ca simteam nevoia sa marturisesc cele de mai sus. Si totusi daca as mai avea o foaie de hartie la indemana poate as mai dicta degetelor agatate de pix cateva fraze. Dar foaia ajunge la final, scrumiera se umple, iar telefonul ma anunta ca trebuie sa plec. Ne mai vedem. Pa! Stai, trebuie sa transcriu totul intr-un document word/notepad, ca nu va pot trimite coala mea plina de originalitate, coala mea alba cu insertii de cerneala, la fiecare. Uite aici intervine calculatorul.
In alta ordine de idei, cuvantul scris pe hartie, cu cerneala, e mult mai viril. E o entitate pana la urma, pe care, daca vrei sa o stergi de pe ecran, dai delete sau backspace. Pe hartie insa, cuvantul ramane taiat, mazgalit, si-ti impune parca sa fii mai atent la ce scrii si cum scrii in continuare.
Inca o problema este aceea a marcii, caci fiecare are propriul sau stil de scris. Or calculatorul uniformizeaza si, totodata, banalizeaza aceasta "arta". De exemplu o scrisoare de dragoste sau un biletel trimis printre banci, in timpul orelor, in care ii marturisesti in sfarsit dragostea ce-o nutresti de cateva saptamani, are mult mai mult farmec decat "te :X:X:X" sau ":*:*:*>:D<" aruncate printre ferestre de mirc, mess, in pauza de la fifa sau counter, presat de sunetul redat la maxim de boxe. Si nu in ultimul rand, trebuie remarcate cuvintele ce miros a cerneala proaspata si fum de tigara sau a parfum imprimat de mainile care se chinuie sa tina pasul cu gandurile. E aceeasi chestiune de originalitate. Acum nu e noapte si nici liniste, insa scriu. Si scriu pentru ca simteam nevoia sa marturisesc cele de mai sus. Si totusi daca as mai avea o foaie de hartie la indemana poate as mai dicta degetelor agatate de pix cateva fraze. Dar foaia ajunge la final, scrumiera se umple, iar telefonul ma anunta ca trebuie sa plec. Ne mai vedem. Pa! Stai, trebuie sa transcriu totul intr-un document word/notepad, ca nu va pot trimite coala mea plina de originalitate, coala mea alba cu insertii de cerneala, la fiecare. Uite aici intervine calculatorul.
marți, septembrie 18, 2007
Love is death
"Dragoste la prima vedere". E frumoasa expresia asta, sunt frumoase si cuvintele ce o compun: "vedere" - capacitate binecuvantata de a pipai cu ochii miresmele culorilor, "prima" - cifra, zi, luna, iubita, leafa - sunt printre cele mai importante si marcante si "dragoste" - una din cele mai slavite taine ale muritorului, ravnita de zei si adulata de poeti.
El primeste un telefon de la un prieten ce trebuie sa soseasca peste doua-trei ore, la autogara, care-l roaga sa-l intampine caci nu stie bine orasul. Se imbraca, iese din casa si merge incet, sub adierea vantului de toamna, pe strazile proaspat spalate de ploaia dinaintea soarelui suav de acum. E depasit de Ea. Se uita cu coltul ochiului si o vede: trup subtire, par saten, prins intr-o coada ingrijita, e imbracata in negru, dar gatul ei fin radiaza opusul culorii pe care o poarta - blandete, delicatete.
Lui ii stralucesc ochii si e multumit ca ea s-a intors sa-l priveasca discret. Merg unul in spatele celuilalt si parca isi vorbesc din pasi, prin soapte spuse-n minte.
Ea traverseaza, iar El, culmea, trebuie sa traverseze prin acelasi loc si zambeste ca si cum Providenta i-a facut un favor. Ea se intoarce iarasi si surade candid, in timp ce se strecoara printre masini si ajunge in partea cealalta de strada. El viseaza parca, aude un zgomot in surdina. Simte o durere in tot corpul, cade. Aude tipete, frane scartainde. Ochii plini de lacrimi aparute de nicaieri o urmaresc pe Ea. Si Ea se intoarce, iar zambetul ii ingheata. Il vede intins pe sosea, sub rotile unui camion.
Never seek to tell thy love / Love that never told can be.
El primeste un telefon de la un prieten ce trebuie sa soseasca peste doua-trei ore, la autogara, care-l roaga sa-l intampine caci nu stie bine orasul. Se imbraca, iese din casa si merge incet, sub adierea vantului de toamna, pe strazile proaspat spalate de ploaia dinaintea soarelui suav de acum. E depasit de Ea. Se uita cu coltul ochiului si o vede: trup subtire, par saten, prins intr-o coada ingrijita, e imbracata in negru, dar gatul ei fin radiaza opusul culorii pe care o poarta - blandete, delicatete.
Lui ii stralucesc ochii si e multumit ca ea s-a intors sa-l priveasca discret. Merg unul in spatele celuilalt si parca isi vorbesc din pasi, prin soapte spuse-n minte.
Ea traverseaza, iar El, culmea, trebuie sa traverseze prin acelasi loc si zambeste ca si cum Providenta i-a facut un favor. Ea se intoarce iarasi si surade candid, in timp ce se strecoara printre masini si ajunge in partea cealalta de strada. El viseaza parca, aude un zgomot in surdina. Simte o durere in tot corpul, cade. Aude tipete, frane scartainde. Ochii plini de lacrimi aparute de nicaieri o urmaresc pe Ea. Si Ea se intoarce, iar zambetul ii ingheata. Il vede intins pe sosea, sub rotile unui camion.
Never seek to tell thy love / Love that never told can be.
duminică, septembrie 16, 2007
Gandirea
Ce este gandirea?
O intrebare la fel de grea ca "ce este Dumnezeu?" sau "exista viata dupa moarte?".
Gandirea este: facultate superioara a creierului omenesc, care reflecta in mod generalizat realitatea obiectiva prin notiuni, judecati, teorii.
Dar hai sa-ti spun eu ce e de fapt gandirea. Pentru unii ea este un lux, e ca o geanta Louis Vuitton sau o scrumiera Versace; de aia nici nu si-o permit - e un Mercedes aparut intr-un sat indepartat din Romania, care uimeste, incremeneste priviri, dar care nu poate fi cumparat.
Pentru altii, insa, reprezinta o parte din viata. Ea se regaseste cu aceste persoane dimineata, la cafea, pe veranda, citind ziarul, sau la amiaza, in fata calculatorului, rasfoind mail-urile si stirile zilei, sau la serviciu, sau la scoala, sau seara la cina, in sanul familiei si chiar inainte de a adormi, privind tavanul. E naturaletea exprimarii gandurilor, a ratiunii.
Si mai stii ce e gandirea? E un sentiment de repulsie, de frica, de incertitudine si scepticism, comasate si legate de persoana care o practica. Pai ce, ti-ai inchipui tu sa traiesti cu cineva care gandeste? Ai face tu amor cu acel cineva? Nu! Pentru ca nu e imbracat trendy, nu are beemveu, n-asculta manele si 3-sud-est. A, si sa vezi cum arata: are ochelari grosi la ochi (nu atarnati de ceafa) si parul dat peste cap; si daca n-are ochelari tot ciudat arata, ca se uita tot timpul in neant. Aiurea! N-ai tu nevoie de cineva care sa citeasca mai mult decat ghidul TV, horoscopul si mica publicitate. Si ce-ti trebuie tie sa asculti aberatiile si intrebarile "filosofice"? Si altceva mai bun de facut n-are decat sa nege si sa se indoiasca tot timpul?!
Gandirea e ca medicamentatia pentru prostata: necesara numai celor care au cu adevarat nevoie de ea si ii ajuta, dar deja un semn de exclamare daca o urmezi pentru oamenii din jur
O intrebare la fel de grea ca "ce este Dumnezeu?" sau "exista viata dupa moarte?".
Gandirea este: facultate superioara a creierului omenesc, care reflecta in mod generalizat realitatea obiectiva prin notiuni, judecati, teorii.
Dar hai sa-ti spun eu ce e de fapt gandirea. Pentru unii ea este un lux, e ca o geanta Louis Vuitton sau o scrumiera Versace; de aia nici nu si-o permit - e un Mercedes aparut intr-un sat indepartat din Romania, care uimeste, incremeneste priviri, dar care nu poate fi cumparat.
Pentru altii, insa, reprezinta o parte din viata. Ea se regaseste cu aceste persoane dimineata, la cafea, pe veranda, citind ziarul, sau la amiaza, in fata calculatorului, rasfoind mail-urile si stirile zilei, sau la serviciu, sau la scoala, sau seara la cina, in sanul familiei si chiar inainte de a adormi, privind tavanul. E naturaletea exprimarii gandurilor, a ratiunii.
Si mai stii ce e gandirea? E un sentiment de repulsie, de frica, de incertitudine si scepticism, comasate si legate de persoana care o practica. Pai ce, ti-ai inchipui tu sa traiesti cu cineva care gandeste? Ai face tu amor cu acel cineva? Nu! Pentru ca nu e imbracat trendy, nu are beemveu, n-asculta manele si 3-sud-est. A, si sa vezi cum arata: are ochelari grosi la ochi (nu atarnati de ceafa) si parul dat peste cap; si daca n-are ochelari tot ciudat arata, ca se uita tot timpul in neant. Aiurea! N-ai tu nevoie de cineva care sa citeasca mai mult decat ghidul TV, horoscopul si mica publicitate. Si ce-ti trebuie tie sa asculti aberatiile si intrebarile "filosofice"? Si altceva mai bun de facut n-are decat sa nege si sa se indoiasca tot timpul?!
Gandirea e ca medicamentatia pentru prostata: necesara numai celor care au cu adevarat nevoie de ea si ii ajuta, dar deja un semn de exclamare daca o urmezi pentru oamenii din jur
miercuri, septembrie 05, 2007
Cati ingeri pot dansa pe un varf de ac?
Eu cred ca Dumnezeu e unul! Si mai cred ca el este impotriva religiei. Si acum ma refer la religia politica, administrativa si economica a zilelor noastre si a trecutului.
Definitia religiei este urmatoarea: sistem de credinte (dogme) si de practici (rituri) privind sentimentul divinitatii si care ii uneste, in aceeasi comunitate spirituala si morala, pe toti cei care adera la acest sistem.
Ce inseamna de fapt religia? Ea inseamna o putere absconsa oamenilor de rand. Este puterea din spatele puterii. Este cu totul altceva decat ar trebui, in definitiv sa fie.
Sa ne gandim, spre exemplu, la inchizitia bisericeasca, cea care propunea multe metode eficiente de schingiuire ("pentru ca nu strica sufletul, ci numai carnea pacatoasa") si omor, pentru calauzirea pe drumul cel bun. Un alt exemplu este organizarea cruciadelor, a asa-ziselor "razboaie sfinte" cu consecinte mai mult negative decat pozitive (masacre, exploatarea populatiilor cucerite).
In prezent, religia are rolul de a permite imixtiunea politicului in treburile sale, de a permite acumularea de capital politic, de a face supozitii, de a avea teme de talk-show-uri la TV si la radio.
Religia insa, pentru mine, nu are mare importanta, din urmatoarea perspectiva: poate fi islamica, ortodoxa, catolica, adventista, dar atata timp cat pastreaza invataturile de baza ale propovaduitorilor si nu imi lezeaza in vreun fel libertatea de gandire si actionare, in limitele permise, este in regula si o respect. Dar nu am nevoie de Becali sa-mi spuna sa-l aleg pentru ca o sa faca el stat democratico-religioso-bla-bla-bla! Si nu am nevoie de Basescu si instrumentele sale politice sa imi demonstreze cat e de credincios! Si n-am nevoie nici macar sa stiu cata politie politica a facut sau n-a facut urmatorul patriarh si nici sa stiu cine va fi el sau ce planuri are, pentru ca influenta sa asupra credintei mele sau, mai mult, a mantuirii mele, este zero!
Si inca ceva, daca e sa ne legam de lucruri din astea: "cati ingeri pot dansa pe un varf de ac?" (A.G.) - astept raspunsul pe adresa mea de mail -
Definitia religiei este urmatoarea: sistem de credinte (dogme) si de practici (rituri) privind sentimentul divinitatii si care ii uneste, in aceeasi comunitate spirituala si morala, pe toti cei care adera la acest sistem.
Ce inseamna de fapt religia? Ea inseamna o putere absconsa oamenilor de rand. Este puterea din spatele puterii. Este cu totul altceva decat ar trebui, in definitiv sa fie.
Sa ne gandim, spre exemplu, la inchizitia bisericeasca, cea care propunea multe metode eficiente de schingiuire ("pentru ca nu strica sufletul, ci numai carnea pacatoasa") si omor, pentru calauzirea pe drumul cel bun. Un alt exemplu este organizarea cruciadelor, a asa-ziselor "razboaie sfinte" cu consecinte mai mult negative decat pozitive (masacre, exploatarea populatiilor cucerite).
In prezent, religia are rolul de a permite imixtiunea politicului in treburile sale, de a permite acumularea de capital politic, de a face supozitii, de a avea teme de talk-show-uri la TV si la radio.
Religia insa, pentru mine, nu are mare importanta, din urmatoarea perspectiva: poate fi islamica, ortodoxa, catolica, adventista, dar atata timp cat pastreaza invataturile de baza ale propovaduitorilor si nu imi lezeaza in vreun fel libertatea de gandire si actionare, in limitele permise, este in regula si o respect. Dar nu am nevoie de Becali sa-mi spuna sa-l aleg pentru ca o sa faca el stat democratico-religioso-bla-bla-bla! Si nu am nevoie de Basescu si instrumentele sale politice sa imi demonstreze cat e de credincios! Si n-am nevoie nici macar sa stiu cata politie politica a facut sau n-a facut urmatorul patriarh si nici sa stiu cine va fi el sau ce planuri are, pentru ca influenta sa asupra credintei mele sau, mai mult, a mantuirii mele, este zero!
Si inca ceva, daca e sa ne legam de lucruri din astea: "cati ingeri pot dansa pe un varf de ac?" (A.G.) - astept raspunsul pe adresa mea de mail -
luni, august 20, 2007
Somnul dinspre moarte
...
Unul dintre insurgenti scoate un AK47. Camera foto imi ingheata intre degete, inima imi ingheata in piept, iar rasuflare imi este bruscata de imbranceala unui soldat. Cad pe solul galben, dur, langa un tufis uscat, ma dau peste cap dintr-un instinct salutar si ma rezim de un zid de locuinta daramata. Soldatul sare intr-o parte, ramane pe burta si trage cateva focuri inspre cel ce nu mai era acolo. Fugise in cele doua-trei secunde, cate ii trebuisera salvatorului meu sa se aseze strategic.
Ii multumesc, imi zice sa fiu atent si ma trage in spatele lui spre un punc mai sigur. Imi vorbeste incet pentru a nu fi auzit de inamic. Ma trage inca. Si, deodata, imi da drumul intr-o mica smuncitura, cade in genunchi, iar din gat ii sare sange. Incearca in zadar sa opreasca hemoragia, eu ma apropii de el cu intentia de a-i acorda un minimum de ajutor, oricare ar fi putut fi acela in momentul respectiv. Sunt aruncat in spate. Nu-mi mai simt corpul de la piept in jos. Ma uit speriat si nu-mi vad picioarele! Uit de orice si incep sa urlu, de frica si apoi de durere. Toul este plin de sange in jurul meu. Ma uit la soldat si vad ca are in mana cuiul unei grenade. In agonia sa, cu intentia de a-si sfarsi treaba si de a-l omori pe cel care-l impuscase, a incercat sa-l elimine cu o grenada, dar puterea sa nu i-a permis-o; a scapat-o langa mine.
Ma uit debusolat in jur. Stiu ca mi-a sosit sfarsitul, lucru accentuat de aparitia insurgentului. Isi incarca agitat arma, ma priveste in ochi, apoi trage de doua ori in mine. Camera foto scapa in sfarsit din mainile mele, se izbeste de pamant, se rostogoleste si se opreste langa bocancii insurgentului.
Nu mai simt durerea deloc. Respiratia mi-e din ce in ce mai rapida. Sudoarea imi curge de pe frunte, pe nas, pe fata, pe gat; se amesteca cu sangele prafuit.
Inchid ochii si... ii deschid iarasi. Ma intorc pe o parte, ma uit nedumerit in jur, inchid televizorul, ma intorc pe cealalta parte si adorm la loc.
Unul dintre insurgenti scoate un AK47. Camera foto imi ingheata intre degete, inima imi ingheata in piept, iar rasuflare imi este bruscata de imbranceala unui soldat. Cad pe solul galben, dur, langa un tufis uscat, ma dau peste cap dintr-un instinct salutar si ma rezim de un zid de locuinta daramata. Soldatul sare intr-o parte, ramane pe burta si trage cateva focuri inspre cel ce nu mai era acolo. Fugise in cele doua-trei secunde, cate ii trebuisera salvatorului meu sa se aseze strategic.
Ii multumesc, imi zice sa fiu atent si ma trage in spatele lui spre un punc mai sigur. Imi vorbeste incet pentru a nu fi auzit de inamic. Ma trage inca. Si, deodata, imi da drumul intr-o mica smuncitura, cade in genunchi, iar din gat ii sare sange. Incearca in zadar sa opreasca hemoragia, eu ma apropii de el cu intentia de a-i acorda un minimum de ajutor, oricare ar fi putut fi acela in momentul respectiv. Sunt aruncat in spate. Nu-mi mai simt corpul de la piept in jos. Ma uit speriat si nu-mi vad picioarele! Uit de orice si incep sa urlu, de frica si apoi de durere. Toul este plin de sange in jurul meu. Ma uit la soldat si vad ca are in mana cuiul unei grenade. In agonia sa, cu intentia de a-si sfarsi treaba si de a-l omori pe cel care-l impuscase, a incercat sa-l elimine cu o grenada, dar puterea sa nu i-a permis-o; a scapat-o langa mine.
Ma uit debusolat in jur. Stiu ca mi-a sosit sfarsitul, lucru accentuat de aparitia insurgentului. Isi incarca agitat arma, ma priveste in ochi, apoi trage de doua ori in mine. Camera foto scapa in sfarsit din mainile mele, se izbeste de pamant, se rostogoleste si se opreste langa bocancii insurgentului.
Nu mai simt durerea deloc. Respiratia mi-e din ce in ce mai rapida. Sudoarea imi curge de pe frunte, pe nas, pe fata, pe gat; se amesteca cu sangele prafuit.
Inchid ochii si... ii deschid iarasi. Ma intorc pe o parte, ma uit nedumerit in jur, inchid televizorul, ma intorc pe cealalta parte si adorm la loc.
vineri, august 10, 2007
Sfaturi de urmat!
Traiesti in Romania si totul e o mare porcarie abominabila in toate domeniile?
Vrei sa mai vezi ceva in plus fata de ceea ce consideri tu in legatura cu mediul inconjurator?
Atunci citeste in continuare, noteaza si aplica!
Mergi cu automobilul, cu bicicleta sau pe jos, ca pieton, si dai inevitabil, la orice pas, de un taximetrist. Tu esti onest, nu incalci legea, il lasi sa iasa din parcare, astepti sa treaca peste trecerea de pietoni inaintea ta, dar el ce face apoi? Te injura cu capul lui gol scos pe geam, isi trimite precipitatiile verbale abject spre tine, aproape se da jos sa te bata! Ce faci tu? Taci, dai din cap, il lasi si pleci. Daca totusi nu faci asta, inarmeaza-te cu mult calm, cu puterea de a para un pumn si fa-ti un plan cat mai coerent de a-l da in judecata.
Aceleasi premise ca mai sus, dar dai de un politist. NU are rost sa te mai complici cu el: ori il lasi in pace, vorbind singur, luandu-te la intrebari "de ce nu mergi mai pe margine cu bicicleta" la ora 12.00 A.M. , cand traficul este infernal in caldura insuportabila, ori te opresti si incepi sa ii ceri legitimatii ca sa ai pe cine reclama (oricum fara un rezultat convenabil tie) pentru abuz in serviciu si altele.
Intri in magazin sa iti iei o inghetata de 1,6 RON si primesti doua gume fara ambalaj aruncate in sila de o vanzatoare la fel de infatuata ca politistul mai sus amintit. Ce faci? Incepi sa urli: de ce nu iti da restul in monede aferente, de ce daca "nu are" nu te intreaba daca nu te superi ca iti da gume in loc, de ce nu ti le da intr-un ambalaj sau macar intr-o amarata de hartie, de ce in definitiv nu iti vorbeste frumos cand tu ii spui "saru' mana/ multumesc mult/ buna ziua"; cu un ton putin mai jos, cu un aer mai rafinat si condescendent ii spui ca in urmatoarele 10 minutue chemi O.P.C.-ul (chiar daca nu o faci, iti garantez ca data viitoare nu va mai face aceeasi greseala!).
Te trezesti dimineata cu o ureche infundata, nu mai auzi cu ea si te doare enorm! Ajungi la spital si spui ca ai o urgenta, ca nu ai avut timp sa iti iei toate hartiile birocratiei de doi lei, ca te grabesti, ca nu mai rezisti, iti pocneste capul. Ce fac asistenta si doctorul chemat ulterior? Iti spun si mai ingamfati ca politistul ca nu se poate face nimic, mai mult, te indeparteaza usor pentru a face loc urmatorului pacient! Ce faci? Ignori durerea si incepi sa dai din maini, sa le spui ca banii pe care ii platesti la stat sunt rezervati in parte si pentru o minima ingrijire medicala in caz de urgenta. Nu se intampla nimic! NU faci altceva decat sa injuri usor, sa bolmojesti, sa pleci la un cabinet particular si sa nu mai dai doi bani pe statul roman si acolitii sai.
Mai sunt si altele! Mai sunt mult prea multe pentru a fi scrise si discutate. Insa ideea de baza e ca orice ai face, traiesti in Romania, esti nevoit sa te supui legilor umilitoare si tratamentelor asemenea din partea institutiilor publice sau nu. Tot ce faci de fapt este sa mori zi de zi, incetul cu incetul.
Blestem sistemul si oamenii sai sa ajunga ca mine, omul de rand, sa fie opriti de politisti, injurati sau batuti de taximetristi, ingrijiti in spitalele romane si sa-si cumpere paine de la magazinele celor pe care i-au educat atatia ani!
Vrei sa mai vezi ceva in plus fata de ceea ce consideri tu in legatura cu mediul inconjurator?
Atunci citeste in continuare, noteaza si aplica!
Mergi cu automobilul, cu bicicleta sau pe jos, ca pieton, si dai inevitabil, la orice pas, de un taximetrist. Tu esti onest, nu incalci legea, il lasi sa iasa din parcare, astepti sa treaca peste trecerea de pietoni inaintea ta, dar el ce face apoi? Te injura cu capul lui gol scos pe geam, isi trimite precipitatiile verbale abject spre tine, aproape se da jos sa te bata! Ce faci tu? Taci, dai din cap, il lasi si pleci. Daca totusi nu faci asta, inarmeaza-te cu mult calm, cu puterea de a para un pumn si fa-ti un plan cat mai coerent de a-l da in judecata.
Aceleasi premise ca mai sus, dar dai de un politist. NU are rost sa te mai complici cu el: ori il lasi in pace, vorbind singur, luandu-te la intrebari "de ce nu mergi mai pe margine cu bicicleta" la ora 12.00 A.M. , cand traficul este infernal in caldura insuportabila, ori te opresti si incepi sa ii ceri legitimatii ca sa ai pe cine reclama (oricum fara un rezultat convenabil tie) pentru abuz in serviciu si altele.
Intri in magazin sa iti iei o inghetata de 1,6 RON si primesti doua gume fara ambalaj aruncate in sila de o vanzatoare la fel de infatuata ca politistul mai sus amintit. Ce faci? Incepi sa urli: de ce nu iti da restul in monede aferente, de ce daca "nu are" nu te intreaba daca nu te superi ca iti da gume in loc, de ce nu ti le da intr-un ambalaj sau macar intr-o amarata de hartie, de ce in definitiv nu iti vorbeste frumos cand tu ii spui "saru' mana/ multumesc mult/ buna ziua"; cu un ton putin mai jos, cu un aer mai rafinat si condescendent ii spui ca in urmatoarele 10 minutue chemi O.P.C.-ul (chiar daca nu o faci, iti garantez ca data viitoare nu va mai face aceeasi greseala!).
Te trezesti dimineata cu o ureche infundata, nu mai auzi cu ea si te doare enorm! Ajungi la spital si spui ca ai o urgenta, ca nu ai avut timp sa iti iei toate hartiile birocratiei de doi lei, ca te grabesti, ca nu mai rezisti, iti pocneste capul. Ce fac asistenta si doctorul chemat ulterior? Iti spun si mai ingamfati ca politistul ca nu se poate face nimic, mai mult, te indeparteaza usor pentru a face loc urmatorului pacient! Ce faci? Ignori durerea si incepi sa dai din maini, sa le spui ca banii pe care ii platesti la stat sunt rezervati in parte si pentru o minima ingrijire medicala in caz de urgenta. Nu se intampla nimic! NU faci altceva decat sa injuri usor, sa bolmojesti, sa pleci la un cabinet particular si sa nu mai dai doi bani pe statul roman si acolitii sai.
Mai sunt si altele! Mai sunt mult prea multe pentru a fi scrise si discutate. Insa ideea de baza e ca orice ai face, traiesti in Romania, esti nevoit sa te supui legilor umilitoare si tratamentelor asemenea din partea institutiilor publice sau nu. Tot ce faci de fapt este sa mori zi de zi, incetul cu incetul.
Blestem sistemul si oamenii sai sa ajunga ca mine, omul de rand, sa fie opriti de politisti, injurati sau batuti de taximetristi, ingrijiti in spitalele romane si sa-si cumpere paine de la magazinele celor pe care i-au educat atatia ani!
duminică, iulie 29, 2007
Hai sa murim!
Hai sa vorbim despre moarte ca pedeapsa. Calduri extreme, inundatii si furtuni, accidente tenebroase, incendii si omoruri. Ce a devenit lumea in anul de gratie 2007? Ce reprezinta mileniul 3 dupa Hristos, fara El?
Zi de zi Pamantul se deterioreaza, relatia cu divinitatea se demonetizeaza, iar noi, astia muritori de rand, cu biciclete, dacii si apartamente cu 3 camere simtim din ce in ce mai acerba forta cu care suntem loviti.
Hai sa mai vorbim despre politica. Pensii marite si laudate intens sau nevotate si blestemate amar, spitale fara aer conditionat, cu gandaci si mancare proasta, borduri puse anual si strazi asfaltate si plastilina, declaratii si modoranii paroxistice.
Zi de zi politicienii alesi sau nu fac declaratii, anunta mariri si micsorari, fura cat pot si ce pot, iar noi, astia fara laptopuri de mii de euro sau masini de sute de mii, stam, ne uitam la ei si apoi ii votam iarasi.
Hai sa vorbim acum despre bun simt, etica, morala, prietenie, admiratie, dragoste, incredere. Cam asta a fost tot, am vorbit. La cat de dura e realitatea, cred ca am si exagerat cu vorba pe acest subiect.
Acum hai sa facem un sinopsis si sa vorbim despre moartea politicii romanesti si despre pedeapsa lipsei bunelor moravuri. Unde ajungem? La o societate perfecta!
Concluzia: hai sa murim!
Zi de zi Pamantul se deterioreaza, relatia cu divinitatea se demonetizeaza, iar noi, astia muritori de rand, cu biciclete, dacii si apartamente cu 3 camere simtim din ce in ce mai acerba forta cu care suntem loviti.
Hai sa mai vorbim despre politica. Pensii marite si laudate intens sau nevotate si blestemate amar, spitale fara aer conditionat, cu gandaci si mancare proasta, borduri puse anual si strazi asfaltate si plastilina, declaratii si modoranii paroxistice.
Zi de zi politicienii alesi sau nu fac declaratii, anunta mariri si micsorari, fura cat pot si ce pot, iar noi, astia fara laptopuri de mii de euro sau masini de sute de mii, stam, ne uitam la ei si apoi ii votam iarasi.
Hai sa vorbim acum despre bun simt, etica, morala, prietenie, admiratie, dragoste, incredere. Cam asta a fost tot, am vorbit. La cat de dura e realitatea, cred ca am si exagerat cu vorba pe acest subiect.
Acum hai sa facem un sinopsis si sa vorbim despre moartea politicii romanesti si despre pedeapsa lipsei bunelor moravuri. Unde ajungem? La o societate perfecta!
Concluzia: hai sa murim!
sâmbătă, iunie 30, 2007
Remember ME!
REMEMBER
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember
When your dreams have ended
Time can be transcended
Just remember me
I am the one star that keeps burning so brightly
It is the last light to fade into the rising sun
And with you whenever you tell my story
For I am all I've done
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember me
I am that one voice in the cold wind that whispers
And if you listen you will hear me call across the sky
As long as I still can reach out and touch you
Then I will never die
Remember
I'll never leave you
If you will only
Remember me
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember
When your dreams have ended
Time can be transcended
I lïve forever
Remember me
Remember me
Remember me
(Josh Groban - Remember me)
Fiecare se gandeste la ce vrea pe melodia asta. Eu ma gandesc la nemurirea in urma mortii. Aminteste-ti de mine!
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember
When your dreams have ended
Time can be transcended
Just remember me
I am the one star that keeps burning so brightly
It is the last light to fade into the rising sun
And with you whenever you tell my story
For I am all I've done
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember me
I am that one voice in the cold wind that whispers
And if you listen you will hear me call across the sky
As long as I still can reach out and touch you
Then I will never die
Remember
I'll never leave you
If you will only
Remember me
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember
When your dreams have ended
Time can be transcended
I lïve forever
Remember me
Remember me
Remember me
(Josh Groban - Remember me)
Fiecare se gandeste la ce vrea pe melodia asta. Eu ma gandesc la nemurirea in urma mortii. Aminteste-ti de mine!
luni, iunie 25, 2007
Pumnipicioareinjuraturi
Bataia la romani e rupta din Rai. Parerea unora, multora.
Pe strada mergi linistit, treci pe langa biserica, privesti in neant si deodata auzi cum ea ii trage o palma peste fata pentru ca pune intrebari multe, iar el incepe sa urle (ea e mama, el e copilul de 5 ani).
Urci pe scari, la bloc, spre apartamentul tau de la etajul doi si inima iti crapa in doua, tamplele iti zvacnesc, iar fata ti se inroseste. Nu e pentru ca ai hipertensiune, ci pentru ca in spatele unei usi, o sotie isi ia o bataie crancena de la jumatatea sa.
" - Esti un tampit! Nu esti in stare sa iei o nota la amarata aia de matematica!"
" - Dar, tata..."
" _ Si de cate ori ti-am zis sa nu mai lasi hainele alea imprastiate pe pat?"
" - Pai voiam sa..."
" - Scuze si iar scuze...ia d'aci ca sa nu le mai spui data viitoare..."
Chelnerul vine intr-un final la masa si intreaba infumurat pricajitul ce se uita la meniu, cu ochii inlacrimati mai mult: "Cumperi ceva sau te scot in suturi afara?".
Mergi prin mall cu gura cascata la ochelari police, ciocolata cu martipan, volvo xc90 sau pantaloni paolo rossi si dai, evident din greseala, peste o ceafa mare, cheala si cu lant gros de aur la gat, de care atarna o cruce. Iti ceri considerabil scuze, iar ceafa se uita crucis, strange din dinti si lasa de inteles "daca nu ar fi agenti de paza te-as linsa!".
Pe strada, mergi linistit, cu o carte imprumutata de la un prieten si calci in flegme, auzi injuraturi si vezi sange. E doar o "banda" inerta de copii ce s-au luat la bataie de la inghetata pe care trebuia sa o dea unul din ei, caci ii venise randul.
Bataia este, asadar, cea mai simpla forma coercitiva. Creierul probabil, pentru unii, nu ajuta decat la coordonarea miscarilor pumnilor si picioarelor si la articularea injuraturilor.
Bataia e bratara de aur...
Pe strada mergi linistit, treci pe langa biserica, privesti in neant si deodata auzi cum ea ii trage o palma peste fata pentru ca pune intrebari multe, iar el incepe sa urle (ea e mama, el e copilul de 5 ani).
Urci pe scari, la bloc, spre apartamentul tau de la etajul doi si inima iti crapa in doua, tamplele iti zvacnesc, iar fata ti se inroseste. Nu e pentru ca ai hipertensiune, ci pentru ca in spatele unei usi, o sotie isi ia o bataie crancena de la jumatatea sa.
" - Esti un tampit! Nu esti in stare sa iei o nota la amarata aia de matematica!"
" - Dar, tata..."
" _ Si de cate ori ti-am zis sa nu mai lasi hainele alea imprastiate pe pat?"
" - Pai voiam sa..."
" - Scuze si iar scuze...ia d'aci ca sa nu le mai spui data viitoare..."
Chelnerul vine intr-un final la masa si intreaba infumurat pricajitul ce se uita la meniu, cu ochii inlacrimati mai mult: "Cumperi ceva sau te scot in suturi afara?".
Mergi prin mall cu gura cascata la ochelari police, ciocolata cu martipan, volvo xc90 sau pantaloni paolo rossi si dai, evident din greseala, peste o ceafa mare, cheala si cu lant gros de aur la gat, de care atarna o cruce. Iti ceri considerabil scuze, iar ceafa se uita crucis, strange din dinti si lasa de inteles "daca nu ar fi agenti de paza te-as linsa!".
Pe strada, mergi linistit, cu o carte imprumutata de la un prieten si calci in flegme, auzi injuraturi si vezi sange. E doar o "banda" inerta de copii ce s-au luat la bataie de la inghetata pe care trebuia sa o dea unul din ei, caci ii venise randul.
Bataia este, asadar, cea mai simpla forma coercitiva. Creierul probabil, pentru unii, nu ajuta decat la coordonarea miscarilor pumnilor si picioarelor si la articularea injuraturilor.
Bataia e bratara de aur...
duminică, iunie 17, 2007
Intre viata si restul...
Exista viata, pentru ca o traim. Exista moarte pentru ca ni se intampla, intr-un final. Exista oare viata dupa moarte? Exista Rai, Iad sau Purgatoriu? Evident ca da. Si evident ar fi demential sa pot vedea ce e acolo. Un prieten spunea ca oricum nu ar mai conta, ca mori si s-a stins totul. Eu nu sunt de acord cu el si am impresia, dar si credinta ca, am o constiinta atat de puternica, incat in lumea de dincolo sa traiesc, sa experimentez.
O discutie cat se poate de grea. O problema pe care si-au pus-o probabil multi, dar nu i-au gasit o rezolvare.
Viata este de fapt o scanteie. Moartea cred ca detine monopolul asupra ei, caci oricat de frumoasa sau urata ar fi prima, cea din urma reuseste sa concentreze toate emotiile si trairile intr-o secunda, acea secunda-punte intre material si imaterial. Transcendenta si imanenta, dragoste si ura, toate dispar si ajungi in intuneric. Si oare acel intuneric nu reprezinta o traire a constiintei? Sau oare Iadul si Raiul nu reprezinta un alt cumul de sentimente si trairi supuse selectiv sufletului?
Fara mii de euro sau mii de lei vechi, fara bemveuri sau dacie, fara fructe de mare si hot dog, fara blugi sau armani, esti liber. Liber sa ce? Sa gandesti! Probabil intr-o lume post mortem ai putea rationa mai mult decat acum, ai putea sa iti pui si rezolvi apoi probleme pregnante, ai putea sa ai ganduri care sa nu se piarda in alte ganduri, ci sa se rezolve simplu si deschis.
Acum esti singur sau inconjurat de prieteni. Esti fericit sau trist. Iti iubesti familia sau ii aprinzi lumanari la mormant. Razi sau urli. Dansezi sau plangi. Alergi sau stai. Bei sau fumezi. Dar atunci, cum vei fi? Vei mai avea grija tradarilor prietenilor buni? Vei mai asculta zumzaitul albinelor? Vei mai urmari cerul albastru cum se misca usor de la dreapta la stanga?
E bine ca nu stiu cum va fi? De ce? Pentru ca imi hiperbolizeaza dorinta de cunoastere a acelei lumi. Pentru ca imi creaza un nou tel, o noua problema de gandire.
Traieste si te bucura de viata. Mori si te bucura de... nimic, pentru ca poate el e mai important!
O discutie cat se poate de grea. O problema pe care si-au pus-o probabil multi, dar nu i-au gasit o rezolvare.
Viata este de fapt o scanteie. Moartea cred ca detine monopolul asupra ei, caci oricat de frumoasa sau urata ar fi prima, cea din urma reuseste sa concentreze toate emotiile si trairile intr-o secunda, acea secunda-punte intre material si imaterial. Transcendenta si imanenta, dragoste si ura, toate dispar si ajungi in intuneric. Si oare acel intuneric nu reprezinta o traire a constiintei? Sau oare Iadul si Raiul nu reprezinta un alt cumul de sentimente si trairi supuse selectiv sufletului?
Fara mii de euro sau mii de lei vechi, fara bemveuri sau dacie, fara fructe de mare si hot dog, fara blugi sau armani, esti liber. Liber sa ce? Sa gandesti! Probabil intr-o lume post mortem ai putea rationa mai mult decat acum, ai putea sa iti pui si rezolvi apoi probleme pregnante, ai putea sa ai ganduri care sa nu se piarda in alte ganduri, ci sa se rezolve simplu si deschis.
Acum esti singur sau inconjurat de prieteni. Esti fericit sau trist. Iti iubesti familia sau ii aprinzi lumanari la mormant. Razi sau urli. Dansezi sau plangi. Alergi sau stai. Bei sau fumezi. Dar atunci, cum vei fi? Vei mai avea grija tradarilor prietenilor buni? Vei mai asculta zumzaitul albinelor? Vei mai urmari cerul albastru cum se misca usor de la dreapta la stanga?
E bine ca nu stiu cum va fi? De ce? Pentru ca imi hiperbolizeaza dorinta de cunoastere a acelei lumi. Pentru ca imi creaza un nou tel, o noua problema de gandire.
Traieste si te bucura de viata. Mori si te bucura de... nimic, pentru ca poate el e mai important!
luni, iunie 11, 2007
Fericit
Ipoteza
Discriminarea este o practica actuala a lumii moderne desi este specifica unor perioade apuse de mult. E o dovada de lipsa de democratie si spirit civic sa fii discriminant, fie pe probleme de apartenenta politica, rasiala, sexuala sau religioasa. Ea porneste de la presedinti de state si se opreste la omul de rand.
Demonstratie
Evident, ofensatoare pentru religie, imorala si poate irationala, parada Gayfest a fost o simpla manifestare. Sa arunci cu oua, pietre, rosii, sa iei oameni la bataie si sa injuri pe strada este la fel de imoral si amoral.
Concluzie
Cu toate cele exprimate mai sus, in pofida discriminarii, injuriilor si defilarii pe strazi, punctul meu de vedere este urmatorul: daca esti homosexual este alegerea ta, este viata ta cea care are sau nu de suferit, sunt prietenii tai si familia ta care te vor sustine sau nu. Dar de ce trebuie sa stiu eu ce esti tu? De ce trebuie ca eu sa te vad pe strada in alta ipostaza decat un om care a ales ceva, dar isi vede de ale lui? Daca eu sunt admirator al trupei Parazitii ar trebui sa organizez un mars al fanilor Parazitii (care sa fie disturbat mai apoi de fanii Adi Minune)? Poate comparatia nu este prea reusita, dar subiectul este acelasi: ostentatia unei alegeri nu are nici o logica, nu are legatura cu democratia atat de des invocata pentru ca nu are lagatura cu bunul-simt, in primul rand.
Fericit ca am scris si despre asta, fericit ca viata mea e normala, fericit ca nu sunt fericit...
Discriminarea este o practica actuala a lumii moderne desi este specifica unor perioade apuse de mult. E o dovada de lipsa de democratie si spirit civic sa fii discriminant, fie pe probleme de apartenenta politica, rasiala, sexuala sau religioasa. Ea porneste de la presedinti de state si se opreste la omul de rand.
Demonstratie
Evident, ofensatoare pentru religie, imorala si poate irationala, parada Gayfest a fost o simpla manifestare. Sa arunci cu oua, pietre, rosii, sa iei oameni la bataie si sa injuri pe strada este la fel de imoral si amoral.
Concluzie
Cu toate cele exprimate mai sus, in pofida discriminarii, injuriilor si defilarii pe strazi, punctul meu de vedere este urmatorul: daca esti homosexual este alegerea ta, este viata ta cea care are sau nu de suferit, sunt prietenii tai si familia ta care te vor sustine sau nu. Dar de ce trebuie sa stiu eu ce esti tu? De ce trebuie ca eu sa te vad pe strada in alta ipostaza decat un om care a ales ceva, dar isi vede de ale lui? Daca eu sunt admirator al trupei Parazitii ar trebui sa organizez un mars al fanilor Parazitii (care sa fie disturbat mai apoi de fanii Adi Minune)? Poate comparatia nu este prea reusita, dar subiectul este acelasi: ostentatia unei alegeri nu are nici o logica, nu are legatura cu democratia atat de des invocata pentru ca nu are lagatura cu bunul-simt, in primul rand.
Fericit ca am scris si despre asta, fericit ca viata mea e normala, fericit ca nu sunt fericit...
marți, mai 29, 2007
Alege
Alege viata. Alege o slujba. Alege o cariera. Alege familia.
Ce frumos e platonismul...
Si de fapt...Voi fi ca tine. Slujba, familie, televizor al naibii de mare, masina de spalat, masina, casetofon, deschizator electric, sanatate, colesterol, asigurari dentare, amortizari, garsoniera, imbracaminte usoara, bagaj
Sau pot sa fac tot ce vreau eu pana la urma, nu? Si asta voi face...
Ce frumos e platonismul...
Si de fapt...Voi fi ca tine. Slujba, familie, televizor al naibii de mare, masina de spalat, masina, casetofon, deschizator electric, sanatate, colesterol, asigurari dentare, amortizari, garsoniera, imbracaminte usoara, bagaj
Sau pot sa fac tot ce vreau eu pana la urma, nu? Si asta voi face...
vineri, mai 25, 2007
Imagineaza-ti...
Imagineaza-ti... imagineaza-ti ca traiesti, mananci, dormi, te destinzi. Visand cu ochii deschisi. Dar mai ales asteptand... intr-o camera de marimea unei bai... Acum imagineaza-ti facand toate aceste lucruri, dar mai ales asteptand pentru tot restul vietii... Imagineaza-ti ca astepti, astepti, astepti... sa mori. Eu nu trebuie sa imi imaginez, caci traiesc intr-una din acele camere. Se numeste societate. Eu o numesc iad. Bun venit in iad.
Societatea... acest pat al lui Procust. Iti restrange posibilitatile de gandire, de actionare. Te inghesuie intre necunoscuti si te face sa crezi ca esti liber sa... astepti. Astepti intr-o camera de marimea unei bai. Astepti sa treaca timpul. Astepti sa mori. Bun venit in iad.
Un iad situat pe pamant. Unde se voteaza, se urmaresc tradati in dragoste, se bea bere si se conduc dacii. Un iad care iti permite sa vezi si sa visezi, dar niciodata sa pui mana daca nu esti mare mahar.
Imagineaza-ti ca tot ce am scris nu e scris, ca astea sunt gandurile tale zilnice pe care ti le suprimi din ce in ce mai imposibil cu tot felul de idei preconcepute. Imagineaza-ti ca viata ta nu e decat o idee. Imagineaza-ti ca ce spun eu nu e adevarat. Ca totul este frumos si dulce. Imagineaza-ti moartea. Imagineaza-ti sunetul pasarilor. Imagineaza-ti atingerea unui gandac ce cade din copac pe spatele tau. Imagineaza-ti ca ti-ai imaginat astea. Acum imagineaza-ti ca traiesti in Romania, unde este bine si unde nimic rau nu se poate intampla.
Imaineaza-ti doar...
Societatea... acest pat al lui Procust. Iti restrange posibilitatile de gandire, de actionare. Te inghesuie intre necunoscuti si te face sa crezi ca esti liber sa... astepti. Astepti intr-o camera de marimea unei bai. Astepti sa treaca timpul. Astepti sa mori. Bun venit in iad.
Un iad situat pe pamant. Unde se voteaza, se urmaresc tradati in dragoste, se bea bere si se conduc dacii. Un iad care iti permite sa vezi si sa visezi, dar niciodata sa pui mana daca nu esti mare mahar.
Imagineaza-ti ca tot ce am scris nu e scris, ca astea sunt gandurile tale zilnice pe care ti le suprimi din ce in ce mai imposibil cu tot felul de idei preconcepute. Imagineaza-ti ca viata ta nu e decat o idee. Imagineaza-ti ca ce spun eu nu e adevarat. Ca totul este frumos si dulce. Imagineaza-ti moartea. Imagineaza-ti sunetul pasarilor. Imagineaza-ti atingerea unui gandac ce cade din copac pe spatele tau. Imagineaza-ti ca ti-ai imaginat astea. Acum imagineaza-ti ca traiesti in Romania, unde este bine si unde nimic rau nu se poate intampla.
Imaineaza-ti doar...
duminică, mai 20, 2007
DA
19 mai, dimineata, pentru prima data cand merg la vot, entuziasmat.
Abia astept sa pun stampila. Stiu ca rezultatul nu va fi acelasi cu cel dorit de mine, dar vreau sa imi adulez constiinta.
Intru, votez apasat, fac o poza pentru a imortaliza momentul si ies fericit.
Seara, rezultate preliminarii, Basescu revine la conducerea tarii. In mod bizar totul mi se pare ceva normal si nervii provocati de elucubratiile lui nu apar.
De ce? Pentru ca inca nu ma intereseaza clasa politica din Romania (poate doar ideea de social-democrat ar avea putina pregnanta asupra creierului meu) si gandul ca am fost impotriva puterii, ca am pactizat cu cei care l-au vrut mort si ingropat pe marinar, ca nu sunt ca majoritatea sa ies in strada sa ma bucur ca e el iar imi da o senzatie de exaltare absoluta.
Basescu e din nou presedinte, noi vom trai bine. Oare asa va fi?
Scenariu: Basescu e mandru ca a fost ales din nou de "poporul roman", va fi din ce in ce mai plin de sine, va injura mai mult monstruoasa coalitie PSD-PNL-UDMR-PC-PRM-eu, va bla bla bla...
Votul meu este impotriva ta domnule Basescu, iar mijloacele de care dispui dumneata sunt infinit nelimitate si imi pot taia visele pe care le am, dar in continuare iti voi spune da, sau nu, depinde de ce forma va avea intrebarea referitoare la plecarea dumitale.
Fredonez in gand versurile lui Ombladon "Ba Traiane de ce crezi ca ne e mai bine, cand nici tu nu ai vrea sa fii condus de unul ca tine?".
vineri, mai 11, 2007
Fumatul nu ucide!
Urasc tigara, fumul de tigara, nicotina, chistoacele aruncate prin parc si pe podelele facultatilor. Anual mor milioane de oameni din cauza fumatului. De asemenea, dezvolta o multime de boli precum cancer, infarct, ateroscleroza, infertilitate, impotenta etc.
Dar aceasta nu este o campanie anti - fumat. De ce? Pentru ca nu ma intereseaza banii vostri aruncati in scrumul urat mirositor al tutunului si sanatatea pe care o pierdeti cu fiecare tigara aprinsa. De ce am inceput atunci cu fumatul? Pentru ca fumatul ucide doar din unele puncte de vedere. De exemplu fumatul de idei bune, de bun simt si iarba nu face rau. Vai... iarba... ce cuvant suspect, ce dureri de cap si obraji inrositi de atata rusine la auzul cuvantului se simt prin imprejurari.
Iarba, ganja, marijuana, hasis, weed. Uite cuvinte ce se fumeaza. Uite cuvinte care nu provoaca dependenta, cancer si gust scarbos in gura dimineata cand te trezesti.
Campaniile media referitoare la droguri, afisele si avertismentele auzite la scoala nu opresc pe nimeni de la fumat Kent, Marlboro, LM, Winston sau Camel, nu stopeaza consumul de Kreskova, Stalinskaia, Smirnov, Sankt Petersburg, Finlandia ce ajunge pe zi ce trece la cote incomensurabile, nu anunta Fast food-uri cu hamburgeri si hotdogi apetisanti, din cauza carora obezitatea ia amploare in orice tara dezvoltata. Evident, aceste campanii isi au rostul, nu il contest si nu promovez drogurile (cocaina, LSD, heroina, opium) care distrug o viata de la prima doza. Ce fac acum este apologia unei plante inofensive. Si nu scriu cu subintelesuri, cu mesaje subliminale sau cu cuvinte nascocite. Scriu ca sa inteleaga oricine citeste aici.
Si incep...
In ciuda faptului ca oameni de pe intreg globul fumeaza marijuana de sute de ani, in SUA ajunge d-abia la inceputul anilor ’20, odata cu valul de imigranti mexicani ce-si cautau noi locuri de munca. Pentru ei, marijuana era un mod de relaxare dupa ore lungi de munca pe teren, dar americanii de langa frontiera cu Mexicul nu acceptau astfel de traditii. Se zvonea ca prin marijuana, mexicanii obtineau puteri supraomenesti ceea ce ii transformau in ucigasi si criminali in serie. Toate acestea datorita unui incident petrecut in El Paso (Texas), cand, intr-o seara, un mexican in stare de ebrietate a atacat cativa americani, astfel, guvernatorul a validat legea prin care se stipula ca posesia de marijuana era ilegala. Noua rezolutie avand drept scop controlul marijuanei a degenerat intr-un mod barbar de control asupra mexicanilor.
Marijuana a capatat o importanta nemeritata datorita perioadei in care se desfasurau actiunile oficialitatilor americane – perioada de prohibitie – in care toate bauturile alcoolice erau interzise.
De-alungul anilor, campaniile media americane care lupta impotriva marijuanei s-au folosit de toate subterfugiile posibile sustinand initial ca acest stupefiant poate genera adictie sau dependenta catre alte droguri (motiv pentru care la inceputul anilor ’50, cand consumul de heroina a crescut ingrijorator, oficialitatile au pus pe picior de egalitate aceste doua tipuri de droguri, marijuana si heroina, fara ca o analiza chimica sa se fi desfasurat) , ca poate duce la dementa, ca te poate transforma intr-un criminal, ca poti submina securitatea nationala, ca poate provoca moartea sau mutatii genetice (aceasta a fost probabil cea mai amuzanta, se presupunea ca barbatilor li se maresc sanii) sau ca poti deveni satanist.
Datorita influentei SUA asupra Natiunilor Unite, in 1961, 100 de tari au picat de acord ca marijuana reprezinta un pericol pentru societate, astfel devenind ilegala aproape peste tot in lume. Dupa aproximativ 50 de ani de publicitate negativa, campanii, legi de prohibitie si rezolutii ce sustineau ca marijuana poate crea efecte nocive organismului, in 1967, la Palo Alto (California) s-au desfasurat primele teste de laborator asupra drogului. Testele nu au indicat niciunul dintre efectele pe care campaniile anti-canabis le sustineau. Cum era de asteptat, statul american nu a acceptat rezultatele testelor, au denigrat imaginea cercetatorilor si odata cu venirea lui Nixon la putere, controalele si campaniile antidrog s-au inmultit. Datorita perioadei hippie (flower-power) si a noului curent de gandire, numarul consumatorilor a avut cea mai mare crestere din istorie, in special in randul adolescentilor, motiv pentru care, in mai putin de doi ani, inchisorile si penitenciarele din SUA aveau sa fie pline pana la refuz, statul vazandu-se obligat sa reduca pedepsele pentru consumul si poesesia de marijuana. Odata cu venirea la Casa Alba a presedintelui Jimmy Carter, razboiul impotriva marijuanei a inceput sa descreasca, poate si datorita faptului ca pana in 1977 se cheltuisera apximativ 50 de miliarde de dolari. Perioada de acalmie nu avea sa dureze deoarece odata cu venirea presedintelui Bush la putere, razboiul impotriva marijuanei avea sa reinceapa, continuand si de-alungul mandetelor presedintelui Clinton si Bush Jr., razboi ce avea sa coste aproximativ 215 miliarde de dolari (!) pentru combaterea unor…iluzii.
- trageti concluzii-
Asa ca, in spiritul legilor, nu indemn la consum (fumat). Nu va zic sa cultivati in casa, pe pervaz, nici in gradina, langa patrunjel.
Insa in spiritul constiintei, ratiunii si demnitatii proprii va spun: fumatul nu ucide!
duminică, mai 06, 2007
Nu ma intereseaza
Iti trebuie putin timp sa iti dai seama de lucrurile care nu te intereseaza desi te-ai gandit la ele, ai suferit, ai incercat sa le schimbi.
De exemplu situatia scabroasa a presedintelui suspendat m-a afectat pentru ca eram atat de entuziasmat ca in sfarsti i se taie sfoara aia lunga de putere si poate poate i se taie si craca prezidentiala. Dar, in fond, mi se pare repugnanta orice metoda de a atrage electoratul, de a-l chema la vot, de a-i promite vrute si nevrute. Si apoi, nu cred ca imi mai pasa, decat din punctul de vedere al preciziei cu care o sa votez schimbarea cat mai des posibil. - aversiune -
Apoi, un alt exemplu minunat de lipsa de interes e acela in urma caruia incerc sa ajut un amic, sa il aduc pe drumul care ar fi mai bun decat al lui, sa il invat sa zica merci dupa ce ii dau bani de o paine, sa-l inteleg, si nu reusesc. Si nu reusesc nu pentru ca nu pot, ci pentru ca nu mai vreau. La urma urmei nu sunt maica-sa si nici un apostol venit de sus. Pentru asta deviza este " pot schimba prostia, dar mai bine profit de ea". - sila -
Nu imi trebuie prieteni noi. Genul de prieteni ai prietenilor cunostintelor prietenilor tai. Acele persoane care vin si iti strang mana si iti toarna in pahar si spun bancuri multe ca sa-ti fie simpatici si iti aprind tigara si aproape ca-ti pupa mana doar pentru a ajunge undeva, sau pentru simplul fapt ca asa sunt ei. - antipatie -
Mai sunt cei care iti spun cum sa te imbraci, cum sa vorbesti, cum sa mananci, cum sa mergi pe strada, cum sa bei, cum sa scrii. "Prietene, nu esti mama, nici Dumnezeu! Asa ca, vorba aia, <stii bancul cu dealul?...Valea!>" - repulsie -
Nu ma intereseaza asadar decat repulsia, sila, aversiunea, antipatia, greata intr-un cuvant, pentru toti cei care o merita si nu stiu sa se comporte nu cu mine, ci cu societatea, cu prietenii.
Ce ma intereseaza atunci? Tu, ca citesti aici, familia si prietenii pentru ca m-au facut sa fiu ce sunt si EU, pentru ca sunt... Eu!
De exemplu situatia scabroasa a presedintelui suspendat m-a afectat pentru ca eram atat de entuziasmat ca in sfarsti i se taie sfoara aia lunga de putere si poate poate i se taie si craca prezidentiala. Dar, in fond, mi se pare repugnanta orice metoda de a atrage electoratul, de a-l chema la vot, de a-i promite vrute si nevrute. Si apoi, nu cred ca imi mai pasa, decat din punctul de vedere al preciziei cu care o sa votez schimbarea cat mai des posibil. - aversiune -
Apoi, un alt exemplu minunat de lipsa de interes e acela in urma caruia incerc sa ajut un amic, sa il aduc pe drumul care ar fi mai bun decat al lui, sa il invat sa zica merci dupa ce ii dau bani de o paine, sa-l inteleg, si nu reusesc. Si nu reusesc nu pentru ca nu pot, ci pentru ca nu mai vreau. La urma urmei nu sunt maica-sa si nici un apostol venit de sus. Pentru asta deviza este " pot schimba prostia, dar mai bine profit de ea". - sila -
Nu imi trebuie prieteni noi. Genul de prieteni ai prietenilor cunostintelor prietenilor tai. Acele persoane care vin si iti strang mana si iti toarna in pahar si spun bancuri multe ca sa-ti fie simpatici si iti aprind tigara si aproape ca-ti pupa mana doar pentru a ajunge undeva, sau pentru simplul fapt ca asa sunt ei. - antipatie -
Mai sunt cei care iti spun cum sa te imbraci, cum sa vorbesti, cum sa mananci, cum sa mergi pe strada, cum sa bei, cum sa scrii. "Prietene, nu esti mama, nici Dumnezeu! Asa ca, vorba aia, <
Nu ma intereseaza asadar decat repulsia, sila, aversiunea, antipatia, greata intr-un cuvant, pentru toti cei care o merita si nu stiu sa se comporte nu cu mine, ci cu societatea, cu prietenii.
Ce ma intereseaza atunci? Tu, ca citesti aici, familia si prietenii pentru ca m-au facut sa fiu ce sunt si EU, pentru ca sunt... Eu!
sâmbătă, aprilie 21, 2007
Sa Traian bine...
Un presedinte frustrat de guvern si aliante gen PSD-PNL, UDMR-PRM, toti-toti de puterea pe care si-o dorea cu tot dinadinsul. Un presedinte care isi da demisia, nu isi mai da demisia, iese in fata a doua mii de oameni aglutinati parca de proteste anti-ceausiste, acum insa pro-putere, si crede ca e sustinut chiar si de martieni. Un presedinte care in urma gafelor comise si-a primit pedeapsa bine-meritata.
Un presedinte care nu se poate numi presedinte ci mai mult un carmuitor de vas carpato-danubiano-pontic, care bea cot la cot cu Becali, care da mUE in direct lui Nastase dupa ce este ales, care urla, fulgera si tuna amenintator si imbatabil, mergand la bluf tot timpul.
Traian Basescu a pus in campania sa electorala Constitutia mai sus de orice, a promis romanilor ca vor trai bine. NU a facut altceva decat sa isi pregateasca un nou mandat, decat sa acumuleze cat mai multa putere de care sa profite cand ar fi vrut el si cum ar fi vrut.
Traian Basescu a fost votat si poate va mai fi votat, dar el insusi nu e decat un exemplu de demagogie, prostie lamentabila, patetism abject si chelie cu suvite in vant.
Referedumul trece, presedintele ramane... sau nu, spera unii...
Un presedinte care nu se poate numi presedinte ci mai mult un carmuitor de vas carpato-danubiano-pontic, care bea cot la cot cu Becali, care da mUE in direct lui Nastase dupa ce este ales, care urla, fulgera si tuna amenintator si imbatabil, mergand la bluf tot timpul.
Traian Basescu a pus in campania sa electorala Constitutia mai sus de orice, a promis romanilor ca vor trai bine. NU a facut altceva decat sa isi pregateasca un nou mandat, decat sa acumuleze cat mai multa putere de care sa profite cand ar fi vrut el si cum ar fi vrut.
Traian Basescu a fost votat si poate va mai fi votat, dar el insusi nu e decat un exemplu de demagogie, prostie lamentabila, patetism abject si chelie cu suvite in vant.
Referedumul trece, presedintele ramane... sau nu, spera unii...
duminică, aprilie 01, 2007
Sa privesti
Sa privesti de cand te trezesti dimineata si pana inchizi ochii seara. E un dar de care trebuie (da, e verbul acela imperativ) sa profiti. Sa te uiti pe geam si sa vezi oameni, masini, caini, copaci, nori, sa deschizi calculatorul si sa vezi poze, filme, pagini abundente de internet, sa deschizi ziarul si sa vezi basesti, tariceni, retete culinare, irakieni, bancuri si zodii.
Sa poti vedea marea cu scoicile ei de pe nisip, muntele cu brazii lui inalti, campia cu un iepure speriat, soseaua cu un infinit de masini, orasul cu oameni multi, imbracati diferit, cu sau fara gust. Sa analizezi un tablou, de la rama si pana la denivelarea creata de un surplus de tempera. Sa atingi o floare si sa vezi concomitent cum petalele ei rosii tresar domol.
Sa deschizi ochii si sa simti cu ei aerul rece al diminetii, sa mirosi cu ei izul verde al copacilor si ierbii, sa auzi pasarile ce-ti zboara pe deasupra capului.
Sa nu fii orb, cu un baston alb in mana, claxonat pe trecerea de pietoni de un manelar cu icscinci.
Sa poti vedea marea cu scoicile ei de pe nisip, muntele cu brazii lui inalti, campia cu un iepure speriat, soseaua cu un infinit de masini, orasul cu oameni multi, imbracati diferit, cu sau fara gust. Sa analizezi un tablou, de la rama si pana la denivelarea creata de un surplus de tempera. Sa atingi o floare si sa vezi concomitent cum petalele ei rosii tresar domol.
Sa deschizi ochii si sa simti cu ei aerul rece al diminetii, sa mirosi cu ei izul verde al copacilor si ierbii, sa auzi pasarile ce-ti zboara pe deasupra capului.
Sa nu fii orb, cu un baston alb in mana, claxonat pe trecerea de pietoni de un manelar cu icscinci.
miercuri, martie 28, 2007
Citez
Fie ca sa ai o viata buna. Si pentru asta eu, cel care deja am trait o parte din ea, te sfatuiesc: daca versi peste cineva o cana de cafea fierbinte, iar acela striga oparit, intreaba-l "da' de ce tipi atat de tare ?". Minimalizeaza intamplarea si intampina-i durerea partenerului cu indiferenta. Indu-le celorlalti un sentiment de vina, fii autosuficient, iubeste-te in primul rand pe tine, admira-te si iarta-te oricand. Iarta-ti orice greseala, amuza-te, ridiculizeaz-o si nu raspunde la telefon cand esti sunat. Nu da call back si daca vei avea parte de victorie sociala uita imediat cine ai fost tu acum 10 minute. Sa nu recunosti niciodata nimic, sa te gandesti ca toti ceilalti au boala pe tine, te invidiaza si nu te inteleg. Fii ipocrit, nu lasa sa se vada ce simti, nu te indragosti (femeia e o curva) imbogateste-te in primul rand si inainte de orice. Nu te da erou ca nu se merita sa te risti pentru nimeni. Protejeaza-ti interesele pentru ca nimeni n-are grija de tine asa cum ar trebui. Nu te gandi niciodata la durerea celorlalti, nu acorda intelegere, nu te pune niciodata in pielea celuilalt si inainte de a-ti pune intrebarea ofera-ti raspunsul. Iar lumea in care vei straluci va fi corporatista. Nu crede in Dumnezeu, dar fa-ti o cruce mare in fata tuturor si roaga-te in gand cu mine: fie ca sa dea Domnu' sa ai spatiu propriu de parcare, asistenta si mobil greu de aflat. Asa sa-ti ajute Globalizarea !
Da imi place AG, "prietenii stiu de ce", imi place cum gandeste si imi place sa ii pun articolul din B24FUN aici, pentru ca ma reprezinta (truism sau nu, ironic sau da). Daca nu-ti convine afla ca nu ma intereseaza, ca nu dau mai mult de 1 leu si 50 de bani pe parerile rasarite ca ciupercile dupa o ploaie calda ca transpiratia unui gras imbracat in maieu si pantaloni la dunga, mi-e sila de cei care vor spune ca sunt un nebun pentru ca il citesc, ascult, urmaresc pe Gheorghe...
Da imi place AG, "prietenii stiu de ce", imi place cum gandeste si imi place sa ii pun articolul din B24FUN aici, pentru ca ma reprezinta (truism sau nu, ironic sau da). Daca nu-ti convine afla ca nu ma intereseaza, ca nu dau mai mult de 1 leu si 50 de bani pe parerile rasarite ca ciupercile dupa o ploaie calda ca transpiratia unui gras imbracat in maieu si pantaloni la dunga, mi-e sila de cei care vor spune ca sunt un nebun pentru ca il citesc, ascult, urmaresc pe Gheorghe...
joi, martie 22, 2007
Vreau sa ninga
E frumos primavara, am mai spus-o. Pasarelele ciripesc, cainii vagabonzi stau intinsi la soare, orasenii ies in tricouri si racesc din prima ora, iar aerul miroase a caldura (sinestezie asta parca nu?).
Si cu toate astea nu-mi pot declansa acel ceva ce zace in interiorul inimii mele, acel impus spre fericire, pace si buna voie, lauda semenilor si iubirea neconditionata. Asta pentru ca sunt inconjurat, probabil, de prea multa lipsa de respect, de prea multi oameni idioti si incompetenti. Nu fac apologia inteligentei personale hiperbolice si nu-mi erijez in rol moralist stralucirea proprie, dar mi se pare ca pe zi ce trece nimicnicia oamenilor, muritorilor, ia amploare.
Uita-te pe strada cum se vorbeste, cum se scuipa, cum se arunca gunoaiele, cum se injura, cum se bat, se taie, se claxoneaza, se macelaresc. Priveste-i cum merg cu ochelarii de soare pe ploaie, cum se imbraca in roz pentru ca "se poarta", cum asculta obsesiv aceeasi manea.
Te apuca nervii, iti vine sa te duci pe Marte poate acolo nu au toti Porche si poate acolo cineva stie sa vorbeasca, sa se comporte, sa se imbrace. E nasol sa fii roman si sa mai fii si plin de figuri. Atragi priviri si hohote, atragi dispret si mizericordie, atragi orice subscrie expresiei "nu dau doi bani".
Nici macar primavara nu poate suprima aceste ganduri de "ti-as smulge dintii, inima si, totodata, prostia ta nemarginita, mizeria ta interioara, totul!"... Nici nu vreau sa ma gandesc la vara cum o sa reactionez: transpiratii de autobuz, bronz de uichend si masini decapotabile cu numere italiene.
Nu mai vreau decat iarna. Vreau sa ninga!
Si cu toate astea nu-mi pot declansa acel ceva ce zace in interiorul inimii mele, acel impus spre fericire, pace si buna voie, lauda semenilor si iubirea neconditionata. Asta pentru ca sunt inconjurat, probabil, de prea multa lipsa de respect, de prea multi oameni idioti si incompetenti. Nu fac apologia inteligentei personale hiperbolice si nu-mi erijez in rol moralist stralucirea proprie, dar mi se pare ca pe zi ce trece nimicnicia oamenilor, muritorilor, ia amploare.
Uita-te pe strada cum se vorbeste, cum se scuipa, cum se arunca gunoaiele, cum se injura, cum se bat, se taie, se claxoneaza, se macelaresc. Priveste-i cum merg cu ochelarii de soare pe ploaie, cum se imbraca in roz pentru ca "se poarta", cum asculta obsesiv aceeasi manea.
Te apuca nervii, iti vine sa te duci pe Marte poate acolo nu au toti Porche si poate acolo cineva stie sa vorbeasca, sa se comporte, sa se imbrace. E nasol sa fii roman si sa mai fii si plin de figuri. Atragi priviri si hohote, atragi dispret si mizericordie, atragi orice subscrie expresiei "nu dau doi bani".
Nici macar primavara nu poate suprima aceste ganduri de "ti-as smulge dintii, inima si, totodata, prostia ta nemarginita, mizeria ta interioara, totul!"... Nici nu vreau sa ma gandesc la vara cum o sa reactionez: transpiratii de autobuz, bronz de uichend si masini decapotabile cu numere italiene.
Nu mai vreau decat iarna. Vreau sa ninga!
vineri, martie 16, 2007
Pareri
In Romania toata lumea are pareri, opinii, ganduri. Si tot acest maldar de exprimari rationale (sau nu) sunt prea putin rationate proportional cu capacitatea intelectuala, profesionala si morala a persoanelor ce le exprima.
In orice domeniu se gaseste cate un specialist la T.V., in ziare sau la radio. De fiecare data cand te uiti la un meci de fotbal cineva, oricine, spune ca trebuia sa faca asa nu asa. Despre politica nu mai e nici un dubiu in legatura cu competenta analizatorie a gafelor si deciziilor alesilor nostri. Toata lumea se pricepe la moda: "bulinele gri se asorteaza cu geanta neagra vuiton cu blanita ponei" afirma stringent nu stiu cine pe la televizor. Masinile... ar fi o dovada de incultura enorma sa nu stii cati cai putere dezvolta noul motor de la noul Passat de la vechiul VW si cat costa metrul patrat de fibra de carbon.
De fapt majoritatea acestor priceperi sunt vorbe preluate, ganduri impotente copiate si scrise vanitos de catre no name-urile vietii publice contemporane; pur si simplu incapacitatea de a gandi pentru sine, de a dezvolta rationamente si silogisme simple, dar proprii.
Parerea mea...mai buna decat altele.
In orice domeniu se gaseste cate un specialist la T.V., in ziare sau la radio. De fiecare data cand te uiti la un meci de fotbal cineva, oricine, spune ca trebuia sa faca asa nu asa. Despre politica nu mai e nici un dubiu in legatura cu competenta analizatorie a gafelor si deciziilor alesilor nostri. Toata lumea se pricepe la moda: "bulinele gri se asorteaza cu geanta neagra vuiton cu blanita ponei" afirma stringent nu stiu cine pe la televizor. Masinile... ar fi o dovada de incultura enorma sa nu stii cati cai putere dezvolta noul motor de la noul Passat de la vechiul VW si cat costa metrul patrat de fibra de carbon.
De fapt majoritatea acestor priceperi sunt vorbe preluate, ganduri impotente copiate si scrise vanitos de catre no name-urile vietii publice contemporane; pur si simplu incapacitatea de a gandi pentru sine, de a dezvolta rationamente si silogisme simple, dar proprii.
Parerea mea...mai buna decat altele.
marți, martie 13, 2007
Nimic
O simpla lista:
- e urat orasul plin de gunoaie;
- e frumoasa primavara;
- e trivial vocabulaul copiilor de pe strada;
- e atragatoare copilaria irecuperabila;
- e scabros modul de tratare a oamenilor de rand de catre guvern;
- e poetic sa te gandesti ca vei trai mai bine sub o alta guvernare;
- e abominabila dorinta doctorilor de a scapa cat mai repede de tine la spital;
- e atragatoare doctorita aia blonda;
- e penibil sa nu stii sa folosesti acuzativul;
- e un act de eroism sa vorbesti corect limba natala;
- e scandalos circul dintre presedinte si prim-ministru;
- e frumos mirositor gandul la viitoarele alegeri;
- e reprobabila atitudinea maharilor plini de bani, influenta si masini scumpe;
- e studentesc de bine sa nu ai bani, sa nu te ia nimeni in seama si sa te plimbi prin parc, razand de cainii vagabonzi;
Totul este sau nu este. Si totul e un cumul peiorativ sau apreciativ. Si totul e de fapt nimic. Nimic, si nimic mai mult.
Oare nimic inseamna sa urli de durere sau sa plangi de fericire?
Oare nimic inseamna sa iubesti si sa fii iubit?
Oare nimic inseamna ceva?
Da. Inseamna raportarea la tot. Si pentru ca nu se poate sa ai totul, ai nimic. E mai simplu.
- e urat orasul plin de gunoaie;
- e frumoasa primavara;
- e trivial vocabulaul copiilor de pe strada;
- e atragatoare copilaria irecuperabila;
- e scabros modul de tratare a oamenilor de rand de catre guvern;
- e poetic sa te gandesti ca vei trai mai bine sub o alta guvernare;
- e abominabila dorinta doctorilor de a scapa cat mai repede de tine la spital;
- e atragatoare doctorita aia blonda;
- e penibil sa nu stii sa folosesti acuzativul;
- e un act de eroism sa vorbesti corect limba natala;
- e scandalos circul dintre presedinte si prim-ministru;
- e frumos mirositor gandul la viitoarele alegeri;
- e reprobabila atitudinea maharilor plini de bani, influenta si masini scumpe;
- e studentesc de bine sa nu ai bani, sa nu te ia nimeni in seama si sa te plimbi prin parc, razand de cainii vagabonzi;
Totul este sau nu este. Si totul e un cumul peiorativ sau apreciativ. Si totul e de fapt nimic. Nimic, si nimic mai mult.
Oare nimic inseamna sa urli de durere sau sa plangi de fericire?
Oare nimic inseamna sa iubesti si sa fii iubit?
Oare nimic inseamna ceva?
Da. Inseamna raportarea la tot. Si pentru ca nu se poate sa ai totul, ai nimic. E mai simplu.
joi, martie 08, 2007
Eu nu va mai urez "La multi ani!"
Si nu fac asta pentru ca nu vreau sa traiti mult, ci pentru ca vreau sa traiti bine, decent si fericite. Si vreau acestea din urma pentru ca respect sexul frumos, sexul slab, sexul opus, sexul...
Ce imi place la o femeie?
Orice. Un deget, o inima, un picior, un fir de par, un parfum, o ratiune, un suflet, o dilema, un numar de telefon, o prajitura, un sfat...
Femeia nu e doar acea persoana careia ii spui odata pe an "la multi ani" si careia ii oferi un buchet de flori. Ea este persoana careia nu-i poti multumi indeajuns ca e langa tine sau nu, ca te ajuta sau te face sa tanjesti dupa ea, ca te priveste cu ochii sai verzi sau iti varsa lacrimi pe umeri.
Eu nu le mai spun "la multi ani" de 8 Martie. Mai bine le ador zilnic si daca nu pot sa o fac, macar incerc sa le demonstrez respectul cuvenit.
Pentru voi, toate, fiinte complicate, delicate, dulci si intangibile...
Ce imi place la o femeie?
Orice. Un deget, o inima, un picior, un fir de par, un parfum, o ratiune, un suflet, o dilema, un numar de telefon, o prajitura, un sfat...
Femeia nu e doar acea persoana careia ii spui odata pe an "la multi ani" si careia ii oferi un buchet de flori. Ea este persoana careia nu-i poti multumi indeajuns ca e langa tine sau nu, ca te ajuta sau te face sa tanjesti dupa ea, ca te priveste cu ochii sai verzi sau iti varsa lacrimi pe umeri.
Eu nu le mai spun "la multi ani" de 8 Martie. Mai bine le ador zilnic si daca nu pot sa o fac, macar incerc sa le demonstrez respectul cuvenit.
Pentru voi, toate, fiinte complicate, delicate, dulci si intangibile...
duminică, martie 04, 2007
La prima vedere... uita-te mai bine
Stii cum e dragostea la prima vedere? Uite asa:
Poveste
Bar, bea un suc cu prietenii. Il vede, ii place, ii cere numarul de telefon. El i-l da si se intalnesc mai tarziu la un alt suc, in alt bar, se saruta, isi fac declaratii subtile de dragoste aprinsa.
Trec zile, saptamani. Ea ii vorbeste lapidar, se uita la alte mese si cauta altceva. El e mai subtil si cand duce paharul cu bere la gura priveste ahtiat la toate mesele, cauta si gaseste.
Trec zile. El isi scrie la status:"trying to get away from the pain of yesterday ", ea ii raspunde:"sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta". Nu isi mai vorbesc, nu se mai saluta, nu se iubesc.
Trec zile. Ea e intr-un bar, bea suc cu prietenii. El e in alt bar, bea bere cu prietenii.
Sfarsit
Totul se intampla in zilele noastre, e o poveste reala si nu face altceva decat sa demonstreze perimarea dragostei si sucombarea iubirii.
Poveste
Bar, bea un suc cu prietenii. Il vede, ii place, ii cere numarul de telefon. El i-l da si se intalnesc mai tarziu la un alt suc, in alt bar, se saruta, isi fac declaratii subtile de dragoste aprinsa.
Trec zile, saptamani. Ea ii vorbeste lapidar, se uita la alte mese si cauta altceva. El e mai subtil si cand duce paharul cu bere la gura priveste ahtiat la toate mesele, cauta si gaseste.
Trec zile. El isi scrie la status:"trying to get away from the pain of yesterday ", ea ii raspunde:"sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta". Nu isi mai vorbesc, nu se mai saluta, nu se iubesc.
Trec zile. Ea e intr-un bar, bea suc cu prietenii. El e in alt bar, bea bere cu prietenii.
Sfarsit
Totul se intampla in zilele noastre, e o poveste reala si nu face altceva decat sa demonstreze perimarea dragostei si sucombarea iubirii.
miercuri, februarie 28, 2007
30 RON
"Hai da-mi trei sute de mii pana maine, poimaine!... Ma, sa mor eu ca ti-i dau inapoi... "
Golf 5 negru, "tunat" pe la exterior, geamuri fumurii in spatele carora, in intunericul campusului studentesc, se afla un jmekerash care nu mai are bani de motorina. Obtine banii si striga in soapta: "hai du-te ca vine". Din umbra se vede chipul candid al prietenei. Doua clipe si muzica incepe sa tipe, iar scartaitul rotilor arunca noroiul pe prietenul mantuielnic.
In cinci secunde poti auzi, vedea si gandi multe. Fetei serafice de ce ii trebuie mai mult timp?
Golf 5 negru, "tunat" pe la exterior, geamuri fumurii in spatele carora, in intunericul campusului studentesc, se afla un jmekerash care nu mai are bani de motorina. Obtine banii si striga in soapta: "hai du-te ca vine". Din umbra se vede chipul candid al prietenei. Doua clipe si muzica incepe sa tipe, iar scartaitul rotilor arunca noroiul pe prietenul mantuielnic.
In cinci secunde poti auzi, vedea si gandi multe. Fetei serafice de ce ii trebuie mai mult timp?
marți, februarie 20, 2007
Justice!
Avocati cu robe negre, parca niste preoti ce asteapta savarsirea unui ritual psihedelic, un procuror plictisit (care respinge intrebarile irelevante si tampite ale unor avocati nepregatiti) si un judecator (care se lasa asteptat cateva zeci de minute peste "sfertul academic") si cativa amarati citati ca martori... si eu cu doi prieteni.
Justitia din Romania e chioara, surda si muta! Asa e ea reprezentata, nu? Acum, vocea arbitrului ce solutioneaza orice proces prin pronuntarea unei hotarari drepte si pline de autoritate, ii spune grefierei, inexorabil, ceea ce incearca sa afle de la martor: "in timp ce culegeam urzici pentru pasari...ba nu, pentru porci, am vazut inculpatul cum se certa cu tatal sau langa veceu" (despre un mos ce si-a omorat, "sub actiunea bauturilor alcoolice" tatal) sau "doresc inapoierea drujbei stihl (zice pe litere - condescendent), a lantisorului de aur de 12 grame de 14 kapa si (asteapta de la petent) a cutitului de bucatarie din otel inoxidabil". Cand vine insa randul discutiei asupra cazului "trafic de stupefiante", parca totul ia amploare: judecatorul se aseaza mai bine in scaun, procurorul nu mai casca linistit, avocatii se inmultesc si cresc in statutul lor financiaro-profesional. E randul acuzatilor sa soseasca. Unul din ei e la Jilava pe motive "inca nedeterminate", iar avocatul invoca, in spiritul legii, amanarea procesului, intrucat este ilogic, imoral si ilegal, sa judeci pe cineva in contumacie. De doua ori, judecatorul spune "am luat la cunostinta" si continua audierea martorului. Cativa avocati isi sustin, pe baze legale, colegul. Dar, judecatorul decide. Si decide ce voia de la inceput: desfasurarea procesului in lipsa unuia dintre acuzati, acesta din urma aparat de (se spune) unul dintre cei mai buni avocati din oras, fostul sau profesor - asadar, s-ar zice o simpla problema personala... dar cine stie! Avocatul paraseste sala, ia o modica amenda de 1000 RON si procesul decurge in liniste.
Urmatoarea data, un termen scurt evident, 6 martie, adica peste cam doua saptamani. Si "traficantii" stau de un an la puscarie si se plimba prin inchisori renumite si platesc bani frumosi la avocati destepti si se bazeaza pe una dintre formele fundamentale ale activitatii statului, care consta in judecarea pricinilor civile sau penale si in aplicarea pedepselor prevazute de lege.
Fumati marijuana, hash, ciocolata africana, patrunjel sau petunie, fratilor, dar nu luati coletele de la autogara, ca, vorba unui prieten, "incadrarea e mare" si, pe deasupra, e urat sa te uiti in ochii unui pitic care oricum dispune ce vrea muschiu' tribunalului sau.
Acest articol nu doreste sa lezeze imaginea justitiei si a tuturor organelor aferente ei. Oare?!
vineri, februarie 16, 2007
Ma gandesc ca...
...ca ar fi mai bine sa nu te mai gandesti. Pentru ca nu esti in stare. De fiecare data cand incepi sa iti pui in miscare rotitele alea ajungi la concluzia ca se invart in gol. De ce? E o intrebare fara raspuns. Pentru ca daca-ti spuneam "retorica" nu intelegeai.
Si totusi te intrebi de ce rade lumea de tine cand te vede imbracat cu haine de cateva mii de euro, tinand in mana cheile S Klasse-ului AMG si telefonul tau cu insertii de platina? Pentru ca esti plin, dar plin, de prost gust, pentru ca invarti cheile in sila provocand sila si pentru ca telefonul tau suna cinci secunde si se opreste... e un bip amarat.
De ce nu poti sa tii cutitul cu dreapta si cu stanga sa bagi varful furculitei in gura, ci trebuie sa tai si sa schimbi repede? Pentru ca, probabil ochelarii tai Versace ti-au acoperit pe langa frunte si o parte din reflexiile unui om normal de a fi intr-un anumit procentaj ambidextru.
Te exaspereaza ca ma uit la tine, dar nu am ochelari de soare? NU-ti fa griji, nu stralucesti!
Te agaseaza ca mananc in acelasi loc in care te chinui si tu sa o faci? Stai linistit, am bani doar de o portie de Crispy Strips!
Te enerveaza ca mai citesc prin 24-FUN si tu doar te uiti la reclama cu Twix care te amuza la culme, dar nu intelegi deloc de ce nu gasesti in nici un magazin de firma casti-creier ca in reclama de la Radio Guerrilla?
Mergi acasa, da jos ochelarii de soare si intreaba-te: oare acum sunt ambidextru?
Iti spun tot eu: nu, nu. Pentru ca esti un sordid incult si reprehensibil ce provoaca spleen.
Acum, intrebare suplimentara: te simti mai bine dupa scuzele mele exprimate mai sus?
Si totusi te intrebi de ce rade lumea de tine cand te vede imbracat cu haine de cateva mii de euro, tinand in mana cheile S Klasse-ului AMG si telefonul tau cu insertii de platina? Pentru ca esti plin, dar plin, de prost gust, pentru ca invarti cheile in sila provocand sila si pentru ca telefonul tau suna cinci secunde si se opreste... e un bip amarat.
De ce nu poti sa tii cutitul cu dreapta si cu stanga sa bagi varful furculitei in gura, ci trebuie sa tai si sa schimbi repede? Pentru ca, probabil ochelarii tai Versace ti-au acoperit pe langa frunte si o parte din reflexiile unui om normal de a fi intr-un anumit procentaj ambidextru.
Te exaspereaza ca ma uit la tine, dar nu am ochelari de soare? NU-ti fa griji, nu stralucesti!
Te agaseaza ca mananc in acelasi loc in care te chinui si tu sa o faci? Stai linistit, am bani doar de o portie de Crispy Strips!
Te enerveaza ca mai citesc prin 24-FUN si tu doar te uiti la reclama cu Twix care te amuza la culme, dar nu intelegi deloc de ce nu gasesti in nici un magazin de firma casti-creier ca in reclama de la Radio Guerrilla?
Mergi acasa, da jos ochelarii de soare si intreaba-te: oare acum sunt ambidextru?
Iti spun tot eu: nu, nu. Pentru ca esti un sordid incult si reprehensibil ce provoaca spleen.
Acum, intrebare suplimentara: te simti mai bine dupa scuzele mele exprimate mai sus?
Cu tramvaiul...
Autobuze, microbuze, maxi-taxiuri, taxiuri, ocazii. O insiruire plicticoasa de mijloace de transport pe care le folosesc in diferite ocazii, la diferite ore, in diferite orase.
Si mai este unul. Unul tras de cai la inceputuri, iar acum actionat electric. Tramvaiul.
Prea mult ma atrage aceasta corcitura intre tren si autobuz. Ma atrag felul lui de a opri in statii, fasaitul prelung al usilor la deschidere si inchidere, plecarea smuncita de pe loc ce defineste inertia invatata la fizica, compostatul biletelor in timp ce abia te poti tine pe picioare, mersul implacabil pe sine, zgomotul creat parca de soneria unei biciclete...
Si totusi, caci trebuie sa existe si o astfel de precizare, compostatul biletelor nu e atragator cand iei o amenda, care de fapt se dovedeste a fi "o taxa speciala pentru studenti". Intr-o zi, ca oricare alta, ma gandesc sa merg cu un prieten pana intr-o parte mai indepartata a orasului (Iasi), iar pentru asta trebuie sa iau tramvaiul. Asa ca imprumut doua bilete de la colegul de camera, ce le are intr-un set de zece. Si plecam. Si la jumatatea drumului se urca doi (nu pot sa le zic domni) indivizi ce se plimba prin tramvai si cer biletele. Unul ajunge la noi, arata fulgerator o legitimatie si cere biletele. Noi i le aratam. Apoi cere buletinele. Intr-un moment regretabil de inconstienta, ii dam amandoi buletinele, iar el ne spune ca trebuie sa il insotim mai in spate. Mergem si incepe sa ne explice ca trebuia sa avem tot teancul de bilete pentru ca ele sa fie valabile, ca acum este nevoit cu mare regret sa ne faca proces verbal si ca suntem nevoiti sa dam cate un milion. Dar mai este o varianta, ca doar traim in frumoasa Romanie. Ne dam jos impreuna, ne baga intr-un chiosculet de 2/2 m si ne prezinta posibilitatea de a plati "o taxa speciala pentru studenti", modica, de 200 de mii de lei vechi de persoana. Fortati de circumstante, acceptam si ii dam banii. Ne mai si ureaza o zi frumoasa si buna in continuare si ne spune ca daca avem vreodata probleme sa apelam la ei.
Si uite asa mi-am facut eu prieteni noi. Prieteni romani, cu geci de piele, cu legitimatii RATP, cu moace de absolventi cu Magna Cum Laude a unei jumatati de profesionala.
Data viitoare merg cu bicicleta. Macar nu am nevoie de bilet.
Si mai este unul. Unul tras de cai la inceputuri, iar acum actionat electric. Tramvaiul.
Prea mult ma atrage aceasta corcitura intre tren si autobuz. Ma atrag felul lui de a opri in statii, fasaitul prelung al usilor la deschidere si inchidere, plecarea smuncita de pe loc ce defineste inertia invatata la fizica, compostatul biletelor in timp ce abia te poti tine pe picioare, mersul implacabil pe sine, zgomotul creat parca de soneria unei biciclete...
Si totusi, caci trebuie sa existe si o astfel de precizare, compostatul biletelor nu e atragator cand iei o amenda, care de fapt se dovedeste a fi "o taxa speciala pentru studenti". Intr-o zi, ca oricare alta, ma gandesc sa merg cu un prieten pana intr-o parte mai indepartata a orasului (Iasi), iar pentru asta trebuie sa iau tramvaiul. Asa ca imprumut doua bilete de la colegul de camera, ce le are intr-un set de zece. Si plecam. Si la jumatatea drumului se urca doi (nu pot sa le zic domni) indivizi ce se plimba prin tramvai si cer biletele. Unul ajunge la noi, arata fulgerator o legitimatie si cere biletele. Noi i le aratam. Apoi cere buletinele. Intr-un moment regretabil de inconstienta, ii dam amandoi buletinele, iar el ne spune ca trebuie sa il insotim mai in spate. Mergem si incepe sa ne explice ca trebuia sa avem tot teancul de bilete pentru ca ele sa fie valabile, ca acum este nevoit cu mare regret sa ne faca proces verbal si ca suntem nevoiti sa dam cate un milion. Dar mai este o varianta, ca doar traim in frumoasa Romanie. Ne dam jos impreuna, ne baga intr-un chiosculet de 2/2 m si ne prezinta posibilitatea de a plati "o taxa speciala pentru studenti", modica, de 200 de mii de lei vechi de persoana. Fortati de circumstante, acceptam si ii dam banii. Ne mai si ureaza o zi frumoasa si buna in continuare si ne spune ca daca avem vreodata probleme sa apelam la ei.
Si uite asa mi-am facut eu prieteni noi. Prieteni romani, cu geci de piele, cu legitimatii RATP, cu moace de absolventi cu Magna Cum Laude a unei jumatati de profesionala.
Data viitoare merg cu bicicleta. Macar nu am nevoie de bilet.
joi, februarie 15, 2007
15 februarie
O zi, mai bine zis, o noapte deosebita, pe care (tipic voi spune) nu o sa o uit prea usor. O noapte in care mi-am dat seama ca prietenii, fie ei putini, conteaza enorm, si ca oricate greseli ai face, ei te iarta si iti umplu sufletul de bucurie.
Pregatirile de rigoare au inceput cu cateva zile in urma. Telefoanele pe care le purtau prietenii intre ei si pe care incercam sa le inteleg si mai ales sa le deslusesc sensul straniu neintalnit pana acum, si-au atins scopul: totul a iesit asa cum a fost planuit.
Prieteni care erau la cateva ore distanta mi-au aparut intr-un bar cu baloane in maini, cu daruri, cu tipete, cu hohote. Prieteni care puteau sa stea acasa in fata calculatorului sau a televizorului, care puteau sa petreaca de Ziua Indragostitilor, care puteau sa faca orice altceva decat sa stea cu mine si sa planuiasca o "petrecere-surpriza".
Multumesc Andra ca ai fost "capul rautatilor", multumesc SV ca ai incercat sa musamalizezi totul, multumesc Florin ca ai venit dupa multe ore nedormite si multe de lucru, multumesc Milo ca razi pentru ca nu te-am sunat... Multumesc incomensurabil tuturor celor care s-au gandit, au actionat pentru mine si mi-au demonstrat ca, pe cat de eu insumi am fost, pe atat de mult m-au respectat.
La multi ani mie, caci spun astfel la multi ani voua!
Pregatirile de rigoare au inceput cu cateva zile in urma. Telefoanele pe care le purtau prietenii intre ei si pe care incercam sa le inteleg si mai ales sa le deslusesc sensul straniu neintalnit pana acum, si-au atins scopul: totul a iesit asa cum a fost planuit.
Prieteni care erau la cateva ore distanta mi-au aparut intr-un bar cu baloane in maini, cu daruri, cu tipete, cu hohote. Prieteni care puteau sa stea acasa in fata calculatorului sau a televizorului, care puteau sa petreaca de Ziua Indragostitilor, care puteau sa faca orice altceva decat sa stea cu mine si sa planuiasca o "petrecere-surpriza".
Multumesc Andra ca ai fost "capul rautatilor", multumesc SV ca ai incercat sa musamalizezi totul, multumesc Florin ca ai venit dupa multe ore nedormite si multe de lucru, multumesc Milo ca razi pentru ca nu te-am sunat... Multumesc incomensurabil tuturor celor care s-au gandit, au actionat pentru mine si mi-au demonstrat ca, pe cat de eu insumi am fost, pe atat de mult m-au respectat.
La multi ani mie, caci spun astfel la multi ani voua!
miercuri, februarie 14, 2007
Midnight Killer
Banalitatea s-a nascut la oras!
Ora 13.00, zi ca oricare alta, pardon, zi urata de iarna noroioasa. Navighez, nu prin baltile mari care te maculeaza agasant pe blugi, ci pe internet. Ce caut? Nimic. Imi fulgera in minte un nume pe care nu l-am mai cautat de mult - cum totul e relativ, mult inseamna doua-trei zile - Andrei Gheorghe. Si gasesc. Midnight Killer - Banalitatea s-a nascut la oras. Raman siderat de faptul ca ayatolahul cuvintelor, maharadjahul media, pentru mine, mai simplu, idolul AG, a scris.
Ora 13.50, ma ridic iute de la masa, ma schimb, imi iau geaca, telefoanele, cheile si fug. Fug... fug... O librarie! O, nu...e inchis... Ma gandesc cu o oarecare dezamagire unde mai pot gasi un magazin de carte. Si, da!, zeul literaturii ma strafulgera. In Mall, la Diverta. Alerg... alerg... CD-uri, calculatoare, filme. Unde sunt cartile? Gasesc. Sectiunea jurnale si filozofie. Andrei Gheorghe. Rasuflu usurat, iau cartea, o platesc si alerg. Iarasi alerg. Spre casa, caci vreau neaparat sa o citesc.
O carte care se citeste repede. O carte scrisa bine, desi nu ar incanta pe oricine, caci are tot ce uraste cel ce il condamna oprobriului pe AG, are tot ce iubeste cel care asculta si urmareste AG. O carte care contine idei dezvoltate scurt, in pasaje de o pagina, idei ce te obliga sa reflectezi la viata ta de roman, de banal al citadinului.
Multumesc AG ca ai scris. Multumesc AG pentru ca nu incetezi sa ma uimesti. Multumesc AG pentru ca multi te urasc, iar eu te ador.
[...] sting tigara in scrumiera si concluzionez: nu, eu nu sint un geniu. Doar ei sint foarte prosti.
duminică, februarie 11, 2007
Asta e viata...
Viata este sinteza proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizeaza organismele. Asadar, viata este un tot pentru corpul uman, ce incepe si se termina dureros, ce cuprinde fascicole de fericire sau de tristete. In genere, viata nu e altceva decat un simplu impuls intr-un Univers ale carui sensuri sunt mai mult decat abstruse.
Expresia insa, in spatele formei aparente de truism, imi reda in minte de fiecare data cand o pronunt ca viata isi urmeaza cursul ei firesc, implacabil, de care nu se poate atinge nimeni, orice s-ar intampla sau as vrea sa se intample. Viata pune probleme si asteapta rezolvari corecte, iti ofera posibilitatea de a alege, fara sa iti dea nici cel mai mic indiciu. Viata este cel mai reusit dar dat de Providenta, intrucat este factorul primordial al existentei noastre, dar si cel fatidic, determinant, al propriului eu si a celor corelative cu acesta.
Viata nu trebuie intrerupta artificial. Poate ca sunt momente cand vrei ca ea sa se termine subit, sa simti caderea in abisul negru al mortii, sa simti cum sufletul tau se desprinde funambulesc de trup. Sa strigi: "Asta e viata!"... Dar nu iti pare rau apoi, cand acest imbold a trecut, cand constiinta ta s-a calmat? Nu-ti pare rau ca viata este incognoscibila si tocmai asta te atrage la ea?
Nu ar fi frumos sa auzi o noua porunca?: "Iubeste viata ca pe tine insuti, caci viata ta e facuta dupa chipul si asemanarea ta."
Viata... o moarte frumoasa...
luni, februarie 05, 2007
Ura...
Derivat regresiv de la verbul a uri. Pe cine urasti tu cand totul ti se pare monoton, murdar, obscen, cand in loc de fulgi mari de zapada cad picaturi intunecate de ploaie, cand in loc de un sarut primesti o palma, cand in loc de un multumesc auzi un "iesi ma d'aci", cand... Nu uri pe nimeni! De ce? Pentru ca ura e sentimentul acela imediat care te face sa-l regreti mai tarziu. Este unul dintre acele trairi care iti provoaca sila ca le-ai avut.
Daca vrei sa urasti, totusi, pentru ca e uman, in fond, uraste-te pe tine insuti. O sa iti para rau si o sa te iubesti mai mult apoi. De fapt, ura de sine se transforma instant in iubire. Si toti vor sta uimiti, si toti vor zice ca esti ciudat. Si tuturor le vei spune "da, ma urasc, ca sa va iubesc pe voi". Frumos, nu? Nu? Uraste-ma atunci pentru acest post!
sâmbătă, ianuarie 27, 2007
Singur...
Titlul nu este o zvacnire dezolanta a eului meu. Nu! Este doar o mandrie!
Am prieteni, ies in oras la cafea, ceai sau bere, merg in plimbari sub clar de luna, joc poker pe bete de chibrituri, fac tot ce imi sta in putere sa imi definesc relatii de prietenie stabile, coerente, bazate pe bun simt si actiuni salutare. Cu toate astea imi place singuratatea. Singuratatea se afla intr-o relatie directa de antinomie cu apartenenta la turma. A fi singur inseamna a putea face ceea ce vrei, a nu fi obligat sa urmezi majoritatea (cea democratica, cea care decide pentru tine).
Prin singuratate ajungi sa iti definesti propriile limite si sa incerci sa le depasesti cand ceva ti se pare fad. Chiar si sfarsitul este de preferat sa fie intr-o singuratate deplina, pentru ca senzatiile nebune ale mortii sa fie traite cu un eroism desavarsit, nefiind jenate de stapanirea si impunerea normelor sablonului.
Singur nu inseamna sa traiesti intr-o pestera si sa ai barba pana la brau si hainele rupte; inseamna mai degraba sa iubesti lumea inconjuratoare atat de mult incat in unele momente sa o lasi sa respire, fara tine; inseamna sa iti iubesti prietenii in asa fel incat sa ii parasesti cateva momente tocmai pentru a afla ca-ti sunt prieteni; inseamna sa mergi pe strada sa analizezi o cladire veche, un arbore cazut la pamant, sa simti o adiere de vant si sa auzi un sunet tern pe care nu l-ai mai auzit niciodata.
Singurătatea adevărată este numai aceea în care te simţi absolut izolat între cer şi pămînt. E. Cioran
duminică, ianuarie 21, 2007
marți, ianuarie 09, 2007
EU...
Eu… un nimic creat din intamplare, din greseala, intr-o clipa de exaltare inefabila. Un scop care nu face altceva decat sa scuze mijloacele mediocritatii vietii cotidiene. Un punct care intervine la fiecare sfarsit de propozitie sau fraza a Universului abracadabrant si plin de sine.
Ei… toti cei care nu sunt in concordanta cu mine, persoane simple sau complicate, mari sau mici, inteligente sau nu, care devoreaza zilnic mici parti din viata mea fara ca eu sa fiu de accord cu asta. Oameni de la tara care, la ora 6 dimineata, trec pe drumul pietruit starnind praful sub baschetii lor ieftini mergand spre “freedom land”-ul ce ii tine in viata, campul cu porumb sau cartofi; exemplare ce se trezesc la ora 12 si viseaza sa ajunga patroni de mari firme si sa aiba jeep-uri; parinti ce isi imbraca odraslele dimineata, apoi fug spre serviciul prost platit; tigani care se opresc la mari magazine imbracati in Mos Craciun si cumpara pentru ai lor copii cadouri de milioane de lei; BMW, Mercedes si Porche ce ruleaza prin mari orase etalandu-si scabros averile; genii ce scriu despre viata si moarte si sunt privite ca entitati derizorii ce nu stiu sa cante sau sa danseze pe manele si muzica populara, “nu stiu sa se distreze” (am citat din cineva care stie – mi-e sila).
Viata nu este decat o scurta poveste a unor personaje terne, obosite, care se chinuie sa para altceva decat ce sunt, sau care doar se lupta pentru subzistenta. Un etern dans intr-un cerc vicios ce nu permite decat intrarea nu si iesirea din el. Un cerc al platitudinii, al trivialului.
Eu… un nimeni ce vrea din toate puterile sa paraseasca acel cerc infect, un plictisit de plictiseala cotidiana, un evadat al putregaiului dessufletit si perimat de viata…
“Astept invierea mortilor si viata veacului…” pentru ca, dupa Cioran, “cred in mantuirea omenirii, in viitorul cianurii”…
La multi ani natiune europeana!
Ei… toti cei care nu sunt in concordanta cu mine, persoane simple sau complicate, mari sau mici, inteligente sau nu, care devoreaza zilnic mici parti din viata mea fara ca eu sa fiu de accord cu asta. Oameni de la tara care, la ora 6 dimineata, trec pe drumul pietruit starnind praful sub baschetii lor ieftini mergand spre “freedom land”-ul ce ii tine in viata, campul cu porumb sau cartofi; exemplare ce se trezesc la ora 12 si viseaza sa ajunga patroni de mari firme si sa aiba jeep-uri; parinti ce isi imbraca odraslele dimineata, apoi fug spre serviciul prost platit; tigani care se opresc la mari magazine imbracati in Mos Craciun si cumpara pentru ai lor copii cadouri de milioane de lei; BMW, Mercedes si Porche ce ruleaza prin mari orase etalandu-si scabros averile; genii ce scriu despre viata si moarte si sunt privite ca entitati derizorii ce nu stiu sa cante sau sa danseze pe manele si muzica populara, “nu stiu sa se distreze” (am citat din cineva care stie – mi-e sila).
Viata nu este decat o scurta poveste a unor personaje terne, obosite, care se chinuie sa para altceva decat ce sunt, sau care doar se lupta pentru subzistenta. Un etern dans intr-un cerc vicios ce nu permite decat intrarea nu si iesirea din el. Un cerc al platitudinii, al trivialului.
Eu… un nimeni ce vrea din toate puterile sa paraseasca acel cerc infect, un plictisit de plictiseala cotidiana, un evadat al putregaiului dessufletit si perimat de viata…
“Astept invierea mortilor si viata veacului…” pentru ca, dupa Cioran, “cred in mantuirea omenirii, in viitorul cianurii”…
La multi ani natiune europeana!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
