Nu credeam sa-nvat a muri vreodata

Vant, picaturi grele de ploaie, nori negri si mizerie cotidiana. Merg, ma plimb, plang si zambesc, iubesc si urasc frumos, iert si pedepsesc demonic. Dar totul se reduce la somnul vesnic, la eliberarea mintii si la invierea sufletului.
Frunzele verzi zboara in aer si-n timp, petalele ciresilor se izbesc in iarba uda. Sunt trist si rad in armonia plansetelor care ma inconjoara, iar tu negi ca m-ai fi iubit vreodata. Copacii se rup, claxoanele zbiara. Nu vreau sa mai respir. Ochii lacrimeaza, picuri de sudoare-nsangerata cad in praf. Sabii ascutite-mi intra-n suflet. Mor, incet si tandru.
Un caine vagabond ma saruta de ramas bun, ciorile imi dau tarcoale. Nu pot sa mai tolerez focul amar ce-mi arde-n trup. Strang pumnul si inchid ochii. Inima se opreste, creierul isi da duhul.
Tu, te uiti, esti mahnita. Iti indrepti privirea spre cer, spre Providenta, te intrebi uimita "de ce?". Nu vei afla raspunsul, pentru ca te temi de el. Te temi, de asemenea, sa stii ca nu te voi mai cauta, ca nu-ti voi mai scrie, ca am incetat sa exist. Am scapat de esafodul comunitatii, de gunoaie si politica, de tradare si falsa modestie, de principii indelung dezbatute si strivite sub rotile limuzinelor. Nu-mi mai pasa de politica, dragoste, bani. Imi pasa doar de mine.
Eu sunt mort si tu esti vie. Dar eu sunt viu si tu esti moarta.

O sticla de vin, doua saruturi si un prezervativ

Stii genul de senzatie in care te gasesti ca urli in minte "Ba da repede a mai trecut!"?
Se intampla des in cazul in care obtii numarul unei tipe cunoscute pe autobuz si o suni. Te vezi diseara in fata la Mall. Mergeti vis-a-vis unde e un restaurant bunicel (ii arati ca iti permiti, ce naiba). Luati cate o pizza si o sticla de vin rosu; povestiti, aveti atat de multe in comun. La plecare va sarutati discret, iti imaginezi deja o prietena nu prea fomista si care bea rafinat. Ei bine, se apleaca usor spre urechea ta si iti sopteste: hai, mergi la mine sau vin eu la tine? Si noaptea trece, iar dimineata te trezesti mahmur, cu scrumiera varsata si un bilet pe masa: cand mai vrei, suna-ma. Te pup, Denisa.
Summit-ul OTAN, Romania, Bucuresti, 2008. Politisti, SRI, SPP, masini alungate din oras, ministri extaziati, strazi samponate si panselute infipte in ciment. Panica, lume agitata, euforica. Psihedelicul se intampla, iar Bush face cu mana la blitzuri. Sarkozy recunoaste Kosovo si e mandru pe scena langa Merkel; Putin ii da sobru pantofii la pupat lui Basescu, iar Tariceanu se da mare cu citate din Kafka. Posturile radio si TV se intrec in prezentari, iar tu urmaresti interesat. Si noaptea trece, te trezesti sambata dimineata. Se strang gunoaiele, se impaturesc covoarele, in strazi se toarna gropile la loc. "Procesul" incepe iarasi, mama ei de Romanie. A trecut summit-ul!
S-o sun pe Denisa sau sa comand un summit nou?