REMEMBER
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember
When your dreams have ended
Time can be transcended
Just remember me
I am the one star that keeps burning so brightly
It is the last light to fade into the rising sun
And with you whenever you tell my story
For I am all I've done
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember me
I am that one voice in the cold wind that whispers
And if you listen you will hear me call across the sky
As long as I still can reach out and touch you
Then I will never die
Remember
I'll never leave you
If you will only
Remember me
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember
When your dreams have ended
Time can be transcended
I lïve forever
Remember me
Remember me
Remember me
(Josh Groban - Remember me)
Fiecare se gandeste la ce vrea pe melodia asta. Eu ma gandesc la nemurirea in urma mortii. Aminteste-ti de mine!
sâmbătă, iunie 30, 2007
luni, iunie 25, 2007
Pumnipicioareinjuraturi
Bataia la romani e rupta din Rai. Parerea unora, multora.
Pe strada mergi linistit, treci pe langa biserica, privesti in neant si deodata auzi cum ea ii trage o palma peste fata pentru ca pune intrebari multe, iar el incepe sa urle (ea e mama, el e copilul de 5 ani).
Urci pe scari, la bloc, spre apartamentul tau de la etajul doi si inima iti crapa in doua, tamplele iti zvacnesc, iar fata ti se inroseste. Nu e pentru ca ai hipertensiune, ci pentru ca in spatele unei usi, o sotie isi ia o bataie crancena de la jumatatea sa.
" - Esti un tampit! Nu esti in stare sa iei o nota la amarata aia de matematica!"
" - Dar, tata..."
" _ Si de cate ori ti-am zis sa nu mai lasi hainele alea imprastiate pe pat?"
" - Pai voiam sa..."
" - Scuze si iar scuze...ia d'aci ca sa nu le mai spui data viitoare..."
Chelnerul vine intr-un final la masa si intreaba infumurat pricajitul ce se uita la meniu, cu ochii inlacrimati mai mult: "Cumperi ceva sau te scot in suturi afara?".
Mergi prin mall cu gura cascata la ochelari police, ciocolata cu martipan, volvo xc90 sau pantaloni paolo rossi si dai, evident din greseala, peste o ceafa mare, cheala si cu lant gros de aur la gat, de care atarna o cruce. Iti ceri considerabil scuze, iar ceafa se uita crucis, strange din dinti si lasa de inteles "daca nu ar fi agenti de paza te-as linsa!".
Pe strada, mergi linistit, cu o carte imprumutata de la un prieten si calci in flegme, auzi injuraturi si vezi sange. E doar o "banda" inerta de copii ce s-au luat la bataie de la inghetata pe care trebuia sa o dea unul din ei, caci ii venise randul.
Bataia este, asadar, cea mai simpla forma coercitiva. Creierul probabil, pentru unii, nu ajuta decat la coordonarea miscarilor pumnilor si picioarelor si la articularea injuraturilor.
Bataia e bratara de aur...
Pe strada mergi linistit, treci pe langa biserica, privesti in neant si deodata auzi cum ea ii trage o palma peste fata pentru ca pune intrebari multe, iar el incepe sa urle (ea e mama, el e copilul de 5 ani).
Urci pe scari, la bloc, spre apartamentul tau de la etajul doi si inima iti crapa in doua, tamplele iti zvacnesc, iar fata ti se inroseste. Nu e pentru ca ai hipertensiune, ci pentru ca in spatele unei usi, o sotie isi ia o bataie crancena de la jumatatea sa.
" - Esti un tampit! Nu esti in stare sa iei o nota la amarata aia de matematica!"
" - Dar, tata..."
" _ Si de cate ori ti-am zis sa nu mai lasi hainele alea imprastiate pe pat?"
" - Pai voiam sa..."
" - Scuze si iar scuze...ia d'aci ca sa nu le mai spui data viitoare..."
Chelnerul vine intr-un final la masa si intreaba infumurat pricajitul ce se uita la meniu, cu ochii inlacrimati mai mult: "Cumperi ceva sau te scot in suturi afara?".
Mergi prin mall cu gura cascata la ochelari police, ciocolata cu martipan, volvo xc90 sau pantaloni paolo rossi si dai, evident din greseala, peste o ceafa mare, cheala si cu lant gros de aur la gat, de care atarna o cruce. Iti ceri considerabil scuze, iar ceafa se uita crucis, strange din dinti si lasa de inteles "daca nu ar fi agenti de paza te-as linsa!".
Pe strada, mergi linistit, cu o carte imprumutata de la un prieten si calci in flegme, auzi injuraturi si vezi sange. E doar o "banda" inerta de copii ce s-au luat la bataie de la inghetata pe care trebuia sa o dea unul din ei, caci ii venise randul.
Bataia este, asadar, cea mai simpla forma coercitiva. Creierul probabil, pentru unii, nu ajuta decat la coordonarea miscarilor pumnilor si picioarelor si la articularea injuraturilor.
Bataia e bratara de aur...
duminică, iunie 17, 2007
Intre viata si restul...
Exista viata, pentru ca o traim. Exista moarte pentru ca ni se intampla, intr-un final. Exista oare viata dupa moarte? Exista Rai, Iad sau Purgatoriu? Evident ca da. Si evident ar fi demential sa pot vedea ce e acolo. Un prieten spunea ca oricum nu ar mai conta, ca mori si s-a stins totul. Eu nu sunt de acord cu el si am impresia, dar si credinta ca, am o constiinta atat de puternica, incat in lumea de dincolo sa traiesc, sa experimentez.
O discutie cat se poate de grea. O problema pe care si-au pus-o probabil multi, dar nu i-au gasit o rezolvare.
Viata este de fapt o scanteie. Moartea cred ca detine monopolul asupra ei, caci oricat de frumoasa sau urata ar fi prima, cea din urma reuseste sa concentreze toate emotiile si trairile intr-o secunda, acea secunda-punte intre material si imaterial. Transcendenta si imanenta, dragoste si ura, toate dispar si ajungi in intuneric. Si oare acel intuneric nu reprezinta o traire a constiintei? Sau oare Iadul si Raiul nu reprezinta un alt cumul de sentimente si trairi supuse selectiv sufletului?
Fara mii de euro sau mii de lei vechi, fara bemveuri sau dacie, fara fructe de mare si hot dog, fara blugi sau armani, esti liber. Liber sa ce? Sa gandesti! Probabil intr-o lume post mortem ai putea rationa mai mult decat acum, ai putea sa iti pui si rezolvi apoi probleme pregnante, ai putea sa ai ganduri care sa nu se piarda in alte ganduri, ci sa se rezolve simplu si deschis.
Acum esti singur sau inconjurat de prieteni. Esti fericit sau trist. Iti iubesti familia sau ii aprinzi lumanari la mormant. Razi sau urli. Dansezi sau plangi. Alergi sau stai. Bei sau fumezi. Dar atunci, cum vei fi? Vei mai avea grija tradarilor prietenilor buni? Vei mai asculta zumzaitul albinelor? Vei mai urmari cerul albastru cum se misca usor de la dreapta la stanga?
E bine ca nu stiu cum va fi? De ce? Pentru ca imi hiperbolizeaza dorinta de cunoastere a acelei lumi. Pentru ca imi creaza un nou tel, o noua problema de gandire.
Traieste si te bucura de viata. Mori si te bucura de... nimic, pentru ca poate el e mai important!
O discutie cat se poate de grea. O problema pe care si-au pus-o probabil multi, dar nu i-au gasit o rezolvare.
Viata este de fapt o scanteie. Moartea cred ca detine monopolul asupra ei, caci oricat de frumoasa sau urata ar fi prima, cea din urma reuseste sa concentreze toate emotiile si trairile intr-o secunda, acea secunda-punte intre material si imaterial. Transcendenta si imanenta, dragoste si ura, toate dispar si ajungi in intuneric. Si oare acel intuneric nu reprezinta o traire a constiintei? Sau oare Iadul si Raiul nu reprezinta un alt cumul de sentimente si trairi supuse selectiv sufletului?
Fara mii de euro sau mii de lei vechi, fara bemveuri sau dacie, fara fructe de mare si hot dog, fara blugi sau armani, esti liber. Liber sa ce? Sa gandesti! Probabil intr-o lume post mortem ai putea rationa mai mult decat acum, ai putea sa iti pui si rezolvi apoi probleme pregnante, ai putea sa ai ganduri care sa nu se piarda in alte ganduri, ci sa se rezolve simplu si deschis.
Acum esti singur sau inconjurat de prieteni. Esti fericit sau trist. Iti iubesti familia sau ii aprinzi lumanari la mormant. Razi sau urli. Dansezi sau plangi. Alergi sau stai. Bei sau fumezi. Dar atunci, cum vei fi? Vei mai avea grija tradarilor prietenilor buni? Vei mai asculta zumzaitul albinelor? Vei mai urmari cerul albastru cum se misca usor de la dreapta la stanga?
E bine ca nu stiu cum va fi? De ce? Pentru ca imi hiperbolizeaza dorinta de cunoastere a acelei lumi. Pentru ca imi creaza un nou tel, o noua problema de gandire.
Traieste si te bucura de viata. Mori si te bucura de... nimic, pentru ca poate el e mai important!
luni, iunie 11, 2007
Fericit
Ipoteza
Discriminarea este o practica actuala a lumii moderne desi este specifica unor perioade apuse de mult. E o dovada de lipsa de democratie si spirit civic sa fii discriminant, fie pe probleme de apartenenta politica, rasiala, sexuala sau religioasa. Ea porneste de la presedinti de state si se opreste la omul de rand.
Demonstratie
Evident, ofensatoare pentru religie, imorala si poate irationala, parada Gayfest a fost o simpla manifestare. Sa arunci cu oua, pietre, rosii, sa iei oameni la bataie si sa injuri pe strada este la fel de imoral si amoral.
Concluzie
Cu toate cele exprimate mai sus, in pofida discriminarii, injuriilor si defilarii pe strazi, punctul meu de vedere este urmatorul: daca esti homosexual este alegerea ta, este viata ta cea care are sau nu de suferit, sunt prietenii tai si familia ta care te vor sustine sau nu. Dar de ce trebuie sa stiu eu ce esti tu? De ce trebuie ca eu sa te vad pe strada in alta ipostaza decat un om care a ales ceva, dar isi vede de ale lui? Daca eu sunt admirator al trupei Parazitii ar trebui sa organizez un mars al fanilor Parazitii (care sa fie disturbat mai apoi de fanii Adi Minune)? Poate comparatia nu este prea reusita, dar subiectul este acelasi: ostentatia unei alegeri nu are nici o logica, nu are legatura cu democratia atat de des invocata pentru ca nu are lagatura cu bunul-simt, in primul rand.
Fericit ca am scris si despre asta, fericit ca viata mea e normala, fericit ca nu sunt fericit...
Discriminarea este o practica actuala a lumii moderne desi este specifica unor perioade apuse de mult. E o dovada de lipsa de democratie si spirit civic sa fii discriminant, fie pe probleme de apartenenta politica, rasiala, sexuala sau religioasa. Ea porneste de la presedinti de state si se opreste la omul de rand.
Demonstratie
Evident, ofensatoare pentru religie, imorala si poate irationala, parada Gayfest a fost o simpla manifestare. Sa arunci cu oua, pietre, rosii, sa iei oameni la bataie si sa injuri pe strada este la fel de imoral si amoral.
Concluzie
Cu toate cele exprimate mai sus, in pofida discriminarii, injuriilor si defilarii pe strazi, punctul meu de vedere este urmatorul: daca esti homosexual este alegerea ta, este viata ta cea care are sau nu de suferit, sunt prietenii tai si familia ta care te vor sustine sau nu. Dar de ce trebuie sa stiu eu ce esti tu? De ce trebuie ca eu sa te vad pe strada in alta ipostaza decat un om care a ales ceva, dar isi vede de ale lui? Daca eu sunt admirator al trupei Parazitii ar trebui sa organizez un mars al fanilor Parazitii (care sa fie disturbat mai apoi de fanii Adi Minune)? Poate comparatia nu este prea reusita, dar subiectul este acelasi: ostentatia unei alegeri nu are nici o logica, nu are legatura cu democratia atat de des invocata pentru ca nu are lagatura cu bunul-simt, in primul rand.
Fericit ca am scris si despre asta, fericit ca viata mea e normala, fericit ca nu sunt fericit...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
