miercuri, ianuarie 16, 2008

S-a jucat cineva, vreodata, cu mintea ta?

La inceput totul e vag, nu intelegi nimic. Esti din ce in ce mai nervos, vrei sa afli mai multe, sa nu intri in jocul ala la sfarsitul caruia nu stii daca pierzi totul sau castigi absolut nimic. Te opui. Iti folosesti toate mijloacele de aparare. Urli in mintea ta, omori cu ochii tai turbati, te zbati in neant, nu auzi decat sunete diforme si nu poti mirosi decat parfumul disperarii. Cu cat incerci sa iti gasesti calea, cu atat mai mult de abati de la ea, plutesti in deriva, esti debusolat, totul e un nonsens. Florile ti se par ofilite, iarba - murdara, cerul - negru, dragostea - ura. Inima iti bate foarte tare, o simti iesind din piept. Sangele ti-e fierbinte, il simti in tample, zguduindu-ti creierul.
Si deodata iti dai seama. Te uiti in oglinda, in proprii-ti ochi, iti gusti propriul sange cald, pui mana pe tine si iti simti pielea rece. Te gandesti "ce fac eu acum? de ce?". Si instant, incepe sa-ti placa totul. Tremuri si realizezi ca iubesti asta. Iubesti ca cineva sa se joace cu mintea ta, sa ii dai sansa de a crede ca te domina, ca te modeleaza ca pe-un bot de lut. Cand tu stii de fapt ca impotrivirea facea asta. In mintea ta totul s-a schimbat. Nu te mai doare nimic, iar sentimentul de neintelegere a trecut. Acum tu esti deasupra tuturor. Si vezi cum toti se zbat si cum toate au sens, pentru tine. Vrei ca totul sa continue, vrei sa te doara mai tare, sa te zbati mai mult si nu mai poti. De ce? Pentru ca acum tu esti cauza pulsatiei, a tremurului, a neintelesului. Ii impingi sa creada ca ce fac ei e zero pentru tine si vor sa dea mai mult, sa incerce sa te satisfaca mai dinadins. Razi, nu mai plangi. Ti se pare iesit din comun de frumos sa admiri ceea ce altii admirau pentru tine, sa aranjezi totul pe tava, dupa bunul plac.
Cand cineva se joaca cu mintea ta, nu te impotrivi. Din contra, fa-i pe plac. Si vei obtine puterea absoluta, vei vedea in ei sclavii din care tu faceai odinioara parte. Le vei bea sangele cu o pofta nemarginita si le vei inghiti strigatele de disperare cu o apetenta inimaginabila. Te vei simti peste toate si toti. Vei ajunge in ceruri si ti se va parea o banalitate.

And that should be love, my friend...

3 comentarii: