Somnul dinspre moarte

...
Unul dintre insurgenti scoate un AK47. Camera foto imi ingheata intre degete, inima imi ingheata in piept, iar rasuflare imi este bruscata de imbranceala unui soldat. Cad pe solul galben, dur, langa un tufis uscat, ma dau peste cap dintr-un instinct salutar si ma rezim de un zid de locuinta daramata. Soldatul sare intr-o parte, ramane pe burta si trage cateva focuri inspre cel ce nu mai era acolo. Fugise in cele doua-trei secunde, cate ii trebuisera salvatorului meu sa se aseze strategic.
Ii multumesc, imi zice sa fiu atent si ma trage in spatele lui spre un punc mai sigur. Imi vorbeste incet pentru a nu fi auzit de inamic. Ma trage inca. Si, deodata, imi da drumul intr-o mica smuncitura, cade in genunchi, iar din gat ii sare sange. Incearca in zadar sa opreasca hemoragia, eu ma apropii de el cu intentia de a-i acorda un minimum de ajutor, oricare ar fi putut fi acela in momentul respectiv. Sunt aruncat in spate. Nu-mi mai simt corpul de la piept in jos. Ma uit speriat si nu-mi vad picioarele! Uit de orice si incep sa urlu, de frica si apoi de durere. Toul este plin de sange in jurul meu. Ma uit la soldat si vad ca are in mana cuiul unei grenade. In agonia sa, cu intentia de a-si sfarsi treaba si de a-l omori pe cel care-l impuscase, a incercat sa-l elimine cu o grenada, dar puterea sa nu i-a permis-o; a scapat-o langa mine.
Ma uit debusolat in jur. Stiu ca mi-a sosit sfarsitul, lucru accentuat de aparitia insurgentului. Isi incarca agitat arma, ma priveste in ochi, apoi trage de doua ori in mine. Camera foto scapa in sfarsit din mainile mele, se izbeste de pamant, se rostogoleste si se opreste langa bocancii insurgentului.
Nu mai simt durerea deloc. Respiratia mi-e din ce in ce mai rapida. Sudoarea imi curge de pe frunte, pe nas, pe fata, pe gat; se amesteca cu sangele prafuit.
Inchid ochii si... ii deschid iarasi. Ma intorc pe o parte, ma uit nedumerit in jur, inchid televizorul, ma intorc pe cealalta parte si adorm la loc.

Sfaturi de urmat!

Traiesti in Romania si totul e o mare porcarie abominabila in toate domeniile?
Vrei sa mai vezi ceva in plus fata de ceea ce consideri tu in legatura cu mediul inconjurator?
Atunci citeste in continuare, noteaza si aplica!

Mergi cu automobilul, cu bicicleta sau pe jos, ca pieton, si dai inevitabil, la orice pas, de un taximetrist. Tu esti onest, nu incalci legea, il lasi sa iasa din parcare, astepti sa treaca peste trecerea de pietoni inaintea ta, dar el ce face apoi? Te injura cu capul lui gol scos pe geam, isi trimite precipitatiile verbale abject spre tine, aproape se da jos sa te bata! Ce faci tu? Taci, dai din cap, il lasi si pleci. Daca totusi nu faci asta, inarmeaza-te cu mult calm, cu puterea de a para un pumn si fa-ti un plan cat mai coerent de a-l da in judecata.

Aceleasi premise ca mai sus, dar dai de un politist. NU are rost sa te mai complici cu el: ori il lasi in pace, vorbind singur, luandu-te la intrebari "de ce nu mergi mai pe margine cu bicicleta" la ora 12.00 A.M. , cand traficul este infernal in caldura insuportabila, ori te opresti si incepi sa ii ceri legitimatii ca sa ai pe cine reclama (oricum fara un rezultat convenabil tie) pentru abuz in serviciu si altele.

Intri in magazin sa iti iei o inghetata de 1,6 RON si primesti doua gume fara ambalaj aruncate in sila de o vanzatoare la fel de infatuata ca politistul mai sus amintit. Ce faci? Incepi sa urli: de ce nu iti da restul in monede aferente, de ce daca "nu are" nu te intreaba daca nu te superi ca iti da gume in loc, de ce nu ti le da intr-un ambalaj sau macar intr-o amarata de hartie, de ce in definitiv nu iti vorbeste frumos cand tu ii spui "saru' mana/ multumesc mult/ buna ziua"; cu un ton putin mai jos, cu un aer mai rafinat si condescendent ii spui ca in urmatoarele 10 minutue chemi O.P.C.-ul (chiar daca nu o faci, iti garantez ca data viitoare nu va mai face aceeasi greseala!).

Te trezesti dimineata cu o ureche infundata, nu mai auzi cu ea si te doare enorm! Ajungi la spital si spui ca ai o urgenta, ca nu ai avut timp sa iti iei toate hartiile birocratiei de doi lei, ca te grabesti, ca nu mai rezisti, iti pocneste capul. Ce fac asistenta si doctorul chemat ulterior? Iti spun si mai ingamfati ca politistul ca nu se poate face nimic, mai mult, te indeparteaza usor pentru a face loc urmatorului pacient! Ce faci? Ignori durerea si incepi sa dai din maini, sa le spui ca banii pe care ii platesti la stat sunt rezervati in parte si pentru o minima ingrijire medicala in caz de urgenta. Nu se intampla nimic! NU faci altceva decat sa injuri usor, sa bolmojesti, sa pleci la un cabinet particular si sa nu mai dai doi bani pe statul roman si acolitii sai.

Mai sunt si altele! Mai sunt mult prea multe pentru a fi scrise si discutate. Insa ideea de baza e ca orice ai face, traiesti in Romania, esti nevoit sa te supui legilor umilitoare si tratamentelor asemenea din partea institutiilor publice sau nu. Tot ce faci de fapt este sa mori zi de zi, incetul cu incetul.

Blestem sistemul si oamenii sai sa ajunga ca mine, omul de rand, sa fie opriti de politisti, injurati sau batuti de taximetristi, ingrijiti in spitalele romane si sa-si cumpere paine de la magazinele celor pe care i-au educat atatia ani!

Hai sa murim!

Hai sa vorbim despre moarte ca pedeapsa. Calduri extreme, inundatii si furtuni, accidente tenebroase, incendii si omoruri. Ce a devenit lumea in anul de gratie 2007? Ce reprezinta mileniul 3 dupa Hristos, fara El?
Zi de zi Pamantul se deterioreaza, relatia cu divinitatea se demonetizeaza, iar noi, astia muritori de rand, cu biciclete, dacii si apartamente cu 3 camere simtim din ce in ce mai acerba forta cu care suntem loviti.
Hai sa mai vorbim despre politica. Pensii marite si laudate intens sau nevotate si blestemate amar, spitale fara aer conditionat, cu gandaci si mancare proasta, borduri puse anual si strazi asfaltate si plastilina, declaratii si modoranii paroxistice.
Zi de zi politicienii alesi sau nu fac declaratii, anunta mariri si micsorari, fura cat pot si ce pot, iar noi, astia fara laptopuri de mii de euro sau masini de sute de mii, stam, ne uitam la ei si apoi ii votam iarasi.
Hai sa vorbim acum despre bun simt, etica, morala, prietenie, admiratie, dragoste, incredere. Cam asta a fost tot, am vorbit. La cat de dura e realitatea, cred ca am si exagerat cu vorba pe acest subiect.
Acum hai sa facem un sinopsis si sa vorbim despre moartea politicii romanesti si despre pedeapsa lipsei bunelor moravuri. Unde ajungem? La o societate perfecta!
Concluzia: hai sa murim!

Remember ME!

REMEMBER

Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories

Remember
When your dreams have ended
Time can be transcended
Just remember me

I am the one star that keeps burning so brightly
It is the last light to fade into the rising sun
And with you whenever you tell my story
For I am all I've done

Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember me

I am that one voice in the cold wind that whispers
And if you listen you will hear me call across the sky
As long as I still can reach out and touch you
Then I will never die

Remember
I'll never leave you
If you will only
Remember me

Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories

Remember
When your dreams have ended
Time can be transcended
I lïve forever

Remember me
Remember me
Remember me

(Josh Groban - Remember me)

Fiecare se gandeste la ce vrea pe melodia asta. Eu ma gandesc la nemurirea in urma mortii. Aminteste-ti de mine!

Pumnipicioareinjuraturi

Bataia la romani e rupta din Rai. Parerea unora, multora.

Pe strada mergi linistit, treci pe langa biserica, privesti in neant si deodata auzi cum ea ii trage o palma peste fata pentru ca pune intrebari multe, iar el incepe sa urle (ea e mama, el e copilul de 5 ani).
Urci pe scari, la bloc, spre apartamentul tau de la etajul doi si inima iti crapa in doua, tamplele iti zvacnesc, iar fata ti se inroseste. Nu e pentru ca ai hipertensiune, ci pentru ca in spatele unei usi, o sotie isi ia o bataie crancena de la jumatatea sa.
" - Esti un tampit! Nu esti in stare sa iei o nota la amarata aia de matematica!"
" - Dar, tata..."
" _ Si de cate ori ti-am zis sa nu mai lasi hainele alea imprastiate pe pat?"
" - Pai voiam sa..."
" - Scuze si iar scuze...ia d'aci ca sa nu le mai spui data viitoare..."
Chelnerul vine intr-un final la masa si intreaba infumurat pricajitul ce se uita la meniu, cu ochii inlacrimati mai mult: "Cumperi ceva sau te scot in suturi afara?".
Mergi prin mall cu gura cascata la ochelari police, ciocolata cu martipan, volvo xc90 sau pantaloni paolo rossi si dai, evident din greseala, peste o ceafa mare, cheala si cu lant gros de aur la gat, de care atarna o cruce. Iti ceri considerabil scuze, iar ceafa se uita crucis, strange din dinti si lasa de inteles "daca nu ar fi agenti de paza te-as linsa!".
Pe strada, mergi linistit, cu o carte imprumutata de la un prieten si calci in flegme, auzi injuraturi si vezi sange. E doar o "banda" inerta de copii ce s-au luat la bataie de la inghetata pe care trebuia sa o dea unul din ei, caci ii venise randul.
Bataia este, asadar, cea mai simpla forma coercitiva. Creierul probabil, pentru unii, nu ajuta decat la coordonarea miscarilor pumnilor si picioarelor si la articularea injuraturilor.

Bataia e bratara de aur...

Intre viata si restul...

Exista viata, pentru ca o traim. Exista moarte pentru ca ni se intampla, intr-un final. Exista oare viata dupa moarte? Exista Rai, Iad sau Purgatoriu? Evident ca da. Si evident ar fi demential sa pot vedea ce e acolo. Un prieten spunea ca oricum nu ar mai conta, ca mori si s-a stins totul. Eu nu sunt de acord cu el si am impresia, dar si credinta ca, am o constiinta atat de puternica, incat in lumea de dincolo sa traiesc, sa experimentez.
O discutie cat se poate de grea. O problema pe care si-au pus-o probabil multi, dar nu i-au gasit o rezolvare.
Viata este de fapt o scanteie. Moartea cred ca detine monopolul asupra ei, caci oricat de frumoasa sau urata ar fi prima, cea din urma reuseste sa concentreze toate emotiile si trairile intr-o secunda, acea secunda-punte intre material si imaterial. Transcendenta si imanenta, dragoste si ura, toate dispar si ajungi in intuneric. Si oare acel intuneric nu reprezinta o traire a constiintei? Sau oare Iadul si Raiul nu reprezinta un alt cumul de sentimente si trairi supuse selectiv sufletului?
Fara mii de euro sau mii de lei vechi, fara bemveuri sau dacie, fara fructe de mare si hot dog, fara blugi sau armani, esti liber. Liber sa ce? Sa gandesti! Probabil intr-o lume post mortem ai putea rationa mai mult decat acum, ai putea sa iti pui si rezolvi apoi probleme pregnante, ai putea sa ai ganduri care sa nu se piarda in alte ganduri, ci sa se rezolve simplu si deschis.
Acum esti singur sau inconjurat de prieteni. Esti fericit sau trist. Iti iubesti familia sau ii aprinzi lumanari la mormant. Razi sau urli. Dansezi sau plangi. Alergi sau stai. Bei sau fumezi. Dar atunci, cum vei fi? Vei mai avea grija tradarilor prietenilor buni? Vei mai asculta zumzaitul albinelor? Vei mai urmari cerul albastru cum se misca usor de la dreapta la stanga?
E bine ca nu stiu cum va fi? De ce? Pentru ca imi hiperbolizeaza dorinta de cunoastere a acelei lumi. Pentru ca imi creaza un nou tel, o noua problema de gandire.

Traieste si te bucura de viata. Mori si te bucura de... nimic, pentru ca poate el e mai important!

Fericit

Ipoteza
Discriminarea este o practica actuala a lumii moderne desi este specifica unor perioade apuse de mult. E o dovada de lipsa de democratie si spirit civic sa fii discriminant, fie pe probleme de apartenenta politica, rasiala, sexuala sau religioasa. Ea porneste de la presedinti de state si se opreste la omul de rand.
Demonstratie
Evident, ofensatoare pentru religie, imorala si poate irationala, parada Gayfest a fost o simpla manifestare. Sa arunci cu oua, pietre, rosii, sa iei oameni la bataie si sa injuri pe strada este la fel de imoral si amoral.
Concluzie
Cu toate cele exprimate mai sus, in pofida discriminarii, injuriilor si defilarii pe strazi, punctul meu de vedere este urmatorul: daca esti homosexual este alegerea ta, este viata ta cea care are sau nu de suferit, sunt prietenii tai si familia ta care te vor sustine sau nu. Dar de ce trebuie sa stiu eu ce esti tu? De ce trebuie ca eu sa te vad pe strada in alta ipostaza decat un om care a ales ceva, dar isi vede de ale lui? Daca eu sunt admirator al trupei Parazitii ar trebui sa organizez un mars al fanilor Parazitii (care sa fie disturbat mai apoi de fanii Adi Minune)? Poate comparatia nu este prea reusita, dar subiectul este acelasi: ostentatia unei alegeri nu are nici o logica, nu are legatura cu democratia atat de des invocata pentru ca nu are lagatura cu bunul-simt, in primul rand.

Fericit ca am scris si despre asta, fericit ca viata mea e normala, fericit ca nu sunt fericit...

Alege

Alege viata. Alege o slujba. Alege o cariera. Alege familia. Alege un televizor al naibii de mare. Alege masini de spalat, automobile, compact disc player-e si deschizatoare de conserve electrice. Alege sanatatea... Colesterol redus si asigurari dentare. Alege dobanzi fixe, plati amortizate. Alege o casa. Alege prieteni. Alege o imbracaminte comoda si bagaje asortate. Alege un apartament inchiriat cu trei camere langa o gramada de fabrici nenorocite. Alege statul pe canapea uitandu-te la emisiuni care iti doboara mintea si sufletul, indopandu-te cu porcarii. Alege sa putrezesti pana la sfarsit. Alege viitorul. Alege viata. Am ales sa nu aleg viata. Am ales altceva. Motive? Nu exista. Si chiar daca ar fi nu ti-as da. De ce? Pentru ca fac ce vreau si stiu si ce fac. Pentru ca viata merita traita pana la o limita. Dincolo de ea e transcendenta. Dincolo de ea nimeni nu stie ce e si tocmai de aia e interesanta. Dincolo e intuneric si lumina. E tot ce nu vrei tu si vreau eu. Dincolo de viata e racoare, nu ma arde soarele, dulciurile nu provoaca diabet si nu ingrasa, iar emisiunile tv sunt numai cu Gheorghe si Hurezeanu. Pot sa beau suc de portocale rosii cat vreau, sa fumez ce vreau si sa fac, in definitiv ce vreau.
Ce frumos e platonismul...
Si de fapt...Voi fi ca tine. Slujba, familie, televizor al naibii de mare, masina de spalat, masina, casetofon, deschizator electric, sanatate, colesterol, asigurari dentare, amortizari, garsoniera, imbracaminte usoara, bagaj, apartamente cu trei camere, show-uri la tv, mancare de rahat, copii, plimbari in parc, de la 9 la 5, spaland masina, alegerea puloverelor, Craciun in familie, pensie indexata, taxe, spaland covoare, traind, uitandu-ma inainte, pana cand mor.

Sau pot sa fac tot ce vreau eu pana la urma, nu? Si asta voi face...

Imagineaza-ti...

Imagineaza-ti... imagineaza-ti ca traiesti, mananci, dormi, te destinzi. Visand cu ochii deschisi. Dar mai ales asteptand... intr-o camera de marimea unei bai... Acum imagineaza-ti facand toate aceste lucruri, dar mai ales asteptand pentru tot restul vietii... Imagineaza-ti ca astepti, astepti, astepti... sa mori. Eu nu trebuie sa imi imaginez, caci traiesc intr-una din acele camere. Se numeste societate. Eu o numesc iad. Bun venit in iad.
Societatea... acest pat al lui Procust. Iti restrange posibilitatile de gandire, de actionare. Te inghesuie intre necunoscuti si te face sa crezi ca esti liber sa... astepti. Astepti intr-o camera de marimea unei bai. Astepti sa treaca timpul. Astepti sa mori. Bun venit in iad.
Un iad situat pe pamant. Unde se voteaza, se urmaresc tradati in dragoste, se bea bere si se conduc dacii. Un iad care iti permite sa vezi si sa visezi, dar niciodata sa pui mana daca nu esti mare mahar.
Imagineaza-ti ca tot ce am scris nu e scris, ca astea sunt gandurile tale zilnice pe care ti le suprimi din ce in ce mai imposibil cu tot felul de idei preconcepute. Imagineaza-ti ca viata ta nu e decat o idee. Imagineaza-ti ca ce spun eu nu e adevarat. Ca totul este frumos si dulce. Imagineaza-ti moartea. Imagineaza-ti sunetul pasarilor. Imagineaza-ti atingerea unui gandac ce cade din copac pe spatele tau. Imagineaza-ti ca ti-ai imaginat astea. Acum imagineaza-ti ca traiesti in Romania, unde este bine si unde nimic rau nu se poate intampla.
Imaineaza-ti doar...

DA

19 mai, dimineata, pentru prima data cand merg la vot, entuziasmat.
Abia astept sa pun stampila. Stiu ca rezultatul nu va fi acelasi cu cel dorit de mine, dar vreau sa imi adulez constiinta.
Intru, votez apasat, fac o poza pentru a imortaliza momentul si ies fericit.
Seara, rezultate preliminarii, Basescu revine la conducerea tarii. In mod bizar totul mi se pare ceva normal si nervii provocati de elucubratiile lui nu apar.
De ce? Pentru ca inca nu ma intereseaza clasa politica din Romania (poate doar ideea de social-democrat ar avea putina pregnanta asupra creierului meu) si gandul ca am fost impotriva puterii, ca am pactizat cu cei care l-au vrut mort si ingropat pe marinar, ca nu sunt ca majoritatea sa ies in strada sa ma bucur ca e el iar imi da o senzatie de exaltare absoluta.
Basescu e din nou presedinte, noi vom trai bine. Oare asa va fi?
Scenariu: Basescu e mandru ca a fost ales din nou de "poporul roman", va fi din ce in ce mai plin de sine, va injura mai mult monstruoasa coalitie PSD-PNL-UDMR-PC-PRM-eu, va bla bla bla...

Votul meu este impotriva ta domnule Basescu, iar mijloacele de care dispui dumneata sunt infinit nelimitate si imi pot taia visele pe care le am, dar in continuare iti voi spune da, sau nu, depinde de ce forma va avea intrebarea referitoare la plecarea dumitale.
Fredonez in gand versurile lui Ombladon "Ba Traiane de ce crezi ca ne e mai bine, cand nici tu nu ai vrea sa fii condus de unul ca tine?".

Fumatul nu ucide!

Urasc tigara, fumul de tigara, nicotina, chistoacele aruncate prin parc si pe podelele facultatilor. Anual mor milioane de oameni din cauza fumatului. De asemenea, dezvolta o multime de boli precum cancer, infarct, ateroscleroza, infertilitate, impotenta etc.
Dar aceasta nu este o campanie anti - fumat. De ce? Pentru ca nu ma intereseaza banii vostri aruncati in scrumul urat mirositor al tutunului si sanatatea pe care o pierdeti cu fiecare tigara aprinsa. De ce am inceput atunci cu fumatul? Pentru ca fumatul ucide doar din unele puncte de vedere. De exemplu fumatul de idei bune, de bun simt si iarba nu face rau. Vai... iarba... ce cuvant suspect, ce dureri de cap si obraji inrositi de atata rusine la auzul cuvantului se simt prin imprejurari.
Iarba, ganja, marijuana, hasis, weed. Uite cuvinte ce se fumeaza. Uite cuvinte care nu provoaca dependenta, cancer si gust scarbos in gura dimineata cand te trezesti.
Campaniile media referitoare la droguri, afisele si avertismentele auzite la scoala nu opresc pe nimeni de la fumat Kent, Marlboro, LM, Winston sau Camel, nu stopeaza consumul de Kreskova, Stalinskaia, Smirnov, Sankt Petersburg, Finlandia ce ajunge pe zi ce trece la cote incomensurabile, nu anunta Fast food-uri cu hamburgeri si hotdogi apetisanti, din cauza carora obezitatea ia amploare in orice tara dezvoltata. Evident, aceste campanii isi au rostul, nu il contest si nu promovez drogurile (cocaina, LSD, heroina, opium) care distrug o viata de la prima doza. Ce fac acum este apologia unei plante inofensive. Si nu scriu cu subintelesuri, cu mesaje subliminale sau cu cuvinte nascocite. Scriu ca sa inteleaga oricine citeste aici.
Si incep...
In ciuda faptului ca oameni de pe intreg globul fumeaza marijuana de sute de ani, in SUA ajunge d-abia la inceputul anilor ’20, odata cu valul de imigranti mexicani ce-si cautau noi locuri de munca. Pentru ei, marijuana era un mod de relaxare dupa ore lungi de munca pe teren, dar americanii de langa frontiera cu Mexicul nu acceptau astfel de traditii. Se zvonea ca prin marijuana, mexicanii obtineau puteri supraomenesti ceea ce ii transformau in ucigasi si criminali in serie. Toate acestea datorita unui incident petrecut in El Paso (Texas), cand, intr-o seara, un mexican in stare de ebrietate a atacat cativa americani, astfel, guvernatorul a validat legea prin care se stipula ca posesia de marijuana era ilegala. Noua rezolutie avand drept scop controlul marijuanei a degenerat intr-un mod barbar de control asupra mexicanilor.
Marijuana a capatat o importanta nemeritata datorita perioadei in care se desfasurau actiunile oficialitatilor americane – perioada de prohibitie – in care toate bauturile alcoolice erau interzise.
De-alungul anilor, campaniile media americane care lupta impotriva marijuanei s-au folosit de toate subterfugiile posibile sustinand initial ca acest stupefiant poate genera adictie sau dependenta catre alte droguri (motiv pentru care la inceputul anilor ’50, cand consumul de heroina a crescut ingrijorator, oficialitatile au pus pe picior de egalitate aceste doua tipuri de droguri, marijuana si heroina, fara ca o analiza chimica sa se fi desfasurat) , ca poate duce la dementa, ca te poate transforma intr-un criminal, ca poti submina securitatea nationala, ca poate provoca moartea sau mutatii genetice (aceasta a fost probabil cea mai amuzanta, se presupunea ca barbatilor li se maresc sanii) sau ca poti deveni satanist.
Datorita influentei SUA asupra Natiunilor Unite, in 1961, 100 de tari au picat de acord ca marijuana reprezinta un pericol pentru societate, astfel devenind ilegala aproape peste tot in lume. Dupa aproximativ 50 de ani de publicitate negativa, campanii, legi de prohibitie si rezolutii ce sustineau ca marijuana poate crea efecte nocive organismului, in 1967, la Palo Alto (California) s-au desfasurat primele teste de laborator asupra drogului. Testele nu au indicat niciunul dintre efectele pe care campaniile anti-canabis le sustineau. Cum era de asteptat, statul american nu a acceptat rezultatele testelor, au denigrat imaginea cercetatorilor si odata cu venirea lui Nixon la putere, controalele si campaniile antidrog s-au inmultit. Datorita perioadei hippie (flower-power) si a noului curent de gandire, numarul consumatorilor a avut cea mai mare crestere din istorie, in special in randul adolescentilor, motiv pentru care, in mai putin de doi ani, inchisorile si penitenciarele din SUA aveau sa fie pline pana la refuz, statul vazandu-se obligat sa reduca pedepsele pentru consumul si poesesia de marijuana. Odata cu venirea la Casa Alba a presedintelui Jimmy Carter, razboiul impotriva marijuanei a inceput sa descreasca, poate si datorita faptului ca pana in 1977 se cheltuisera apximativ 50 de miliarde de dolari. Perioada de acalmie nu avea sa dureze deoarece odata cu venirea presedintelui Bush la putere, razboiul impotriva marijuanei avea sa reinceapa, continuand si de-alungul mandetelor presedintelui Clinton si Bush Jr., razboi ce avea sa coste aproximativ 215 miliarde de dolari (!) pentru combaterea unor…iluzii.

- trageti concluzii-

Legislatia nu permite consumul de droguri, or marijuana se regaseste in aceasta categorie, ceea ce mie, personal, mi se pare cat se poate de bizar, tinand cont de folosirea ei actuala in unele medicamente destinate bolnavilor mental sau de cancer.
Asa ca, in spiritul legilor, nu indemn la consum (fumat). Nu va zic sa cultivati in casa, pe pervaz, nici in gradina, langa patrunjel.

Insa in spiritul constiintei, ratiunii si demnitatii proprii va spun: fumatul nu ucide!

Nu ma intereseaza

Iti trebuie putin timp sa iti dai seama de lucrurile care nu te intereseaza desi te-ai gandit la ele, ai suferit, ai incercat sa le schimbi.
De exemplu situatia scabroasa a presedintelui suspendat m-a afectat pentru ca eram atat de entuziasmat ca in sfarsti i se taie sfoara aia lunga de putere si poate poate i se taie si craca prezidentiala. Dar, in fond, mi se pare repugnanta orice metoda de a atrage electoratul, de a-l chema la vot, de a-i promite vrute si nevrute. Si apoi, nu cred ca imi mai pasa, decat din punctul de vedere al preciziei cu care o sa votez schimbarea cat mai des posibil. - aversiune -
Apoi, un alt exemplu minunat de lipsa de interes e acela in urma caruia incerc sa ajut un amic, sa il aduc pe drumul care ar fi mai bun decat al lui, sa il invat sa zica merci dupa ce ii dau bani de o paine, sa-l inteleg, si nu reusesc. Si nu reusesc nu pentru ca nu pot, ci pentru ca nu mai vreau. La urma urmei nu sunt maica-sa si nici un apostol venit de sus. Pentru asta deviza este " pot schimba prostia, dar mai bine profit de ea". - sila -
Nu imi trebuie prieteni noi. Genul de prieteni ai prietenilor cunostintelor prietenilor tai. Acele persoane care vin si iti strang mana si iti toarna in pahar si spun bancuri multe ca sa-ti fie simpatici si iti aprind tigara si aproape ca-ti pupa mana doar pentru a ajunge undeva, sau pentru simplul fapt ca asa sunt ei. - antipatie -
Mai sunt cei care iti spun cum sa te imbraci, cum sa vorbesti, cum sa mananci, cum sa mergi pe strada, cum sa bei, cum sa scrii. "Prietene, nu esti mama, nici Dumnezeu! Asa ca, vorba aia, <stii bancul cu dealul?...Valea!>" - repulsie -
Nu ma intereseaza asadar decat repulsia, sila, aversiunea, antipatia, greata intr-un cuvant, pentru toti cei care o merita si nu stiu sa se comporte nu cu mine, ci cu societatea, cu prietenii.

Ce ma intereseaza atunci? Tu, ca citesti aici, familia si prietenii pentru ca m-au facut sa fiu ce sunt si EU, pentru ca sunt... Eu!

Sa Traian bine...

Un presedinte frustrat de guvern si aliante gen PSD-PNL, UDMR-PRM, toti-toti de puterea pe care si-o dorea cu tot dinadinsul. Un presedinte care isi da demisia, nu isi mai da demisia, iese in fata a doua mii de oameni aglutinati parca de proteste anti-ceausiste, acum insa pro-putere, si crede ca e sustinut chiar si de martieni. Un presedinte care in urma gafelor comise si-a primit pedeapsa bine-meritata.
Un presedinte care nu se poate numi presedinte ci mai mult un carmuitor de vas carpato-danubiano-pontic, care bea cot la cot cu Becali, care da mUE in direct lui Nastase dupa ce este ales, care urla, fulgera si tuna amenintator si imbatabil, mergand la bluf tot timpul.
Traian Basescu a pus in campania sa electorala Constitutia mai sus de orice, a promis romanilor ca vor trai bine. NU a facut altceva decat sa isi pregateasca un nou mandat, decat sa acumuleze cat mai multa putere de care sa profite cand ar fi vrut el si cum ar fi vrut.
Traian Basescu a fost votat si poate va mai fi votat, dar el insusi nu e decat un exemplu de demagogie, prostie lamentabila, patetism abject si chelie cu suvite in vant.

Referedumul trece, presedintele ramane... sau nu, spera unii...

Sa privesti

Sa privesti de cand te trezesti dimineata si pana inchizi ochii seara. E un dar de care trebuie (da, e verbul acela imperativ) sa profiti. Sa te uiti pe geam si sa vezi oameni, masini, caini, copaci, nori, sa deschizi calculatorul si sa vezi poze, filme, pagini abundente de internet, sa deschizi ziarul si sa vezi basesti, tariceni, retete culinare, irakieni, bancuri si zodii.
Sa poti vedea marea cu scoicile ei de pe nisip, muntele cu brazii lui inalti, campia cu un iepure speriat, soseaua cu un infinit de masini, orasul cu oameni multi, imbracati diferit, cu sau fara gust. Sa analizezi un tablou, de la rama si pana la denivelarea creata de un surplus de tempera. Sa atingi o floare si sa vezi concomitent cum petalele ei rosii tresar domol.
Sa deschizi ochii si sa simti cu ei aerul rece al diminetii, sa mirosi cu ei izul verde al copacilor si ierbii, sa auzi pasarile ce-ti zboara pe deasupra capului.
Sa nu fii orb, cu un baston alb in mana, claxonat pe trecerea de pietoni de un manelar cu icscinci.

Citez

Fie ca sa ai o viata buna. Si pentru asta eu, cel care deja am trait o parte din ea, te sfatuiesc: daca versi peste cineva o cana de cafea fierbinte, iar acela striga oparit, intreaba-l "da' de ce tipi atat de tare ?". Minimalizeaza intamplarea si intampina-i durerea partenerului cu indiferenta. Indu-le celorlalti un sentiment de vina, fii autosuficient, iubeste-te in primul rand pe tine, admira-te si iarta-te oricand. Iarta-ti orice greseala, amuza-te, ridiculizeaz-o si nu raspunde la telefon cand esti sunat. Nu da call back si daca vei avea parte de victorie sociala uita imediat cine ai fost tu acum 10 minute. Sa nu recunosti niciodata nimic, sa te gandesti ca toti ceilalti au boala pe tine, te invidiaza si nu te inteleg. Fii ipocrit, nu lasa sa se vada ce simti, nu te indragosti (femeia e o curva) imbogateste-te in primul rand si inainte de orice. Nu te da erou ca nu se merita sa te risti pentru nimeni. Protejeaza-ti interesele pentru ca nimeni n-are grija de tine asa cum ar trebui. Nu te gandi niciodata la durerea celorlalti, nu acorda intelegere, nu te pune niciodata in pielea celuilalt si inainte de a-ti pune intrebarea ofera-ti raspunsul. Iar lumea in care vei straluci va fi corporatista. Nu crede in Dumnezeu, dar fa-ti o cruce mare in fata tuturor si roaga-te in gand cu mine: fie ca sa dea Domnu' sa ai spatiu propriu de parcare, asistenta si mobil greu de aflat. Asa sa-ti ajute Globalizarea !

Da imi place AG, "prietenii stiu de ce", imi place cum gandeste si imi place sa ii pun articolul din B24FUN aici, pentru ca ma reprezinta (truism sau nu, ironic sau da). Daca nu-ti convine afla ca nu ma intereseaza, ca nu dau mai mult de 1 leu si 50 de bani pe parerile rasarite ca ciupercile dupa o ploaie calda ca transpiratia unui gras imbracat in maieu si pantaloni la dunga, mi-e sila de cei care vor spune ca sunt un nebun pentru ca il citesc, ascult, urmaresc pe Gheorghe...

Vreau sa ninga

E frumos primavara, am mai spus-o. Pasarelele ciripesc, cainii vagabonzi stau intinsi la soare, orasenii ies in tricouri si racesc din prima ora, iar aerul miroase a caldura (sinestezie asta parca nu?).
Si cu toate astea nu-mi pot declansa acel ceva ce zace in interiorul inimii mele, acel impus spre fericire, pace si buna voie, lauda semenilor si iubirea neconditionata. Asta pentru ca sunt inconjurat, probabil, de prea multa lipsa de respect, de prea multi oameni idioti si incompetenti. Nu fac apologia inteligentei personale hiperbolice si nu-mi erijez in rol moralist stralucirea proprie, dar mi se pare ca pe zi ce trece nimicnicia oamenilor, muritorilor, ia amploare.
Uita-te pe strada cum se vorbeste, cum se scuipa, cum se arunca gunoaiele, cum se injura, cum se bat, se taie, se claxoneaza, se macelaresc. Priveste-i cum merg cu ochelarii de soare pe ploaie, cum se imbraca in roz pentru ca "se poarta", cum asculta obsesiv aceeasi manea.
Te apuca nervii, iti vine sa te duci pe Marte poate acolo nu au toti Porche si poate acolo cineva stie sa vorbeasca, sa se comporte, sa se imbrace. E nasol sa fii roman si sa mai fii si plin de figuri. Atragi priviri si hohote, atragi dispret si mizericordie, atragi orice subscrie expresiei "nu dau doi bani".
Nici macar primavara nu poate suprima aceste ganduri de "ti-as smulge dintii, inima si, totodata, prostia ta nemarginita, mizeria ta interioara, totul!"... Nici nu vreau sa ma gandesc la vara cum o sa reactionez: transpiratii de autobuz, bronz de uichend si masini decapotabile cu numere italiene.

Nu mai vreau decat iarna. Vreau sa ninga!

Pareri

In Romania toata lumea are pareri, opinii, ganduri. Si tot acest maldar de exprimari rationale (sau nu) sunt prea putin rationate proportional cu capacitatea intelectuala, profesionala si morala a persoanelor ce le exprima.
In orice domeniu se gaseste cate un specialist la T.V., in ziare sau la radio. De fiecare data cand te uiti la un meci de fotbal cineva, oricine, spune ca trebuia sa faca asa nu asa. Despre politica nu mai e nici un dubiu in legatura cu competenta analizatorie a gafelor si deciziilor alesilor nostri. Toata lumea se pricepe la moda: "bulinele gri se asorteaza cu geanta neagra vuiton cu blanita ponei" afirma stringent nu stiu cine pe la televizor. Masinile... ar fi o dovada de incultura enorma sa nu stii cati cai putere dezvolta noul motor de la noul Passat de la vechiul VW si cat costa metrul patrat de fibra de carbon.
De fapt majoritatea acestor priceperi sunt vorbe preluate, ganduri impotente copiate si scrise vanitos de catre no name-urile vietii publice contemporane; pur si simplu incapacitatea de a gandi pentru sine, de a dezvolta rationamente si silogisme simple, dar proprii.

Parerea mea...mai buna decat altele.

Nimic

O simpla lista:
- e urat orasul plin de gunoaie;
- e frumoasa primavara;
- e trivial vocabulaul copiilor de pe strada;
- e atragatoare copilaria irecuperabila;
- e scabros modul de tratare a oamenilor de rand de catre guvern;
- e poetic sa te gandesti ca vei trai mai bine sub o alta guvernare;
- e abominabila dorinta doctorilor de a scapa cat mai repede de tine la spital;
- e atragatoare doctorita aia blonda;
- e penibil sa nu stii sa folosesti acuzativul;
- e un act de eroism sa vorbesti corect limba natala;
- e scandalos circul dintre presedinte si prim-ministru;
- e frumos mirositor gandul la viitoarele alegeri;
- e reprobabila atitudinea maharilor plini de bani, influenta si masini scumpe;
- e studentesc de bine sa nu ai bani, sa nu te ia nimeni in seama si sa te plimbi prin parc, razand de cainii vagabonzi;
Totul este sau nu este. Si totul e un cumul peiorativ sau apreciativ. Si totul e de fapt nimic. Nimic, si nimic mai mult.

Oare nimic inseamna sa urli de durere sau sa plangi de fericire?
Oare nimic inseamna sa iubesti si sa fii iubit?
Oare nimic inseamna ceva?
Da. Inseamna raportarea la tot. Si pentru ca nu se poate sa ai totul, ai nimic. E mai simplu.

Eu nu va mai urez "La multi ani!"

Si nu fac asta pentru ca nu vreau sa traiti mult, ci pentru ca vreau sa traiti bine, decent si fericite. Si vreau acestea din urma pentru ca respect sexul frumos, sexul slab, sexul opus, sexul...
Ce imi place la o femeie?
Orice. Un deget, o inima, un picior, un fir de par, un parfum, o ratiune, un suflet, o dilema, un numar de telefon, o prajitura, un sfat...
Femeia nu e doar acea persoana careia ii spui odata pe an "la multi ani" si careia ii oferi un buchet de flori. Ea este persoana careia nu-i poti multumi indeajuns ca e langa tine sau nu, ca te ajuta sau te face sa tanjesti dupa ea, ca te priveste cu ochii sai verzi sau iti varsa lacrimi pe umeri.
Eu nu le mai spun "la multi ani" de 8 Martie. Mai bine le ador zilnic si daca nu pot sa o fac, macar incerc sa le demonstrez respectul cuvenit.

Pentru voi, toate, fiinte complicate, delicate, dulci si intangibile...

La prima vedere... uita-te mai bine

Stii cum e dragostea la prima vedere? Uite asa:
Poveste
Bar, bea un suc cu prietenii. Il vede, ii place, ii cere numarul de telefon. El i-l da si se intalnesc mai tarziu la un alt suc, in alt bar, se saruta, isi fac declaratii subtile de dragoste aprinsa.
Trec zile, saptamani. Ea ii vorbeste lapidar, se uita la alte mese si cauta altceva. El e mai subtil si cand duce paharul cu bere la gura priveste ahtiat la toate mesele, cauta si gaseste.
Trec zile. El isi scrie la status:"trying to get away from the pain of yesterday ", ea ii raspunde:"sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta". Nu isi mai vorbesc, nu se mai saluta, nu se iubesc.
Trec zile. Ea e intr-un bar, bea suc cu prietenii. El e in alt bar, bea bere cu prietenii.
Sfarsit

Totul se intampla in zilele noastre, e o poveste reala si nu face altceva decat sa demonstreze perimarea dragostei si sucombarea iubirii.