Alege

Alege viata. Alege o slujba. Alege o cariera. Alege familia. Alege un televizor al naibii de mare. Alege masini de spalat, automobile, compact disc player-e si deschizatoare de conserve electrice. Alege sanatatea... Colesterol redus si asigurari dentare. Alege dobanzi fixe, plati amortizate. Alege o casa. Alege prieteni. Alege o imbracaminte comoda si bagaje asortate. Alege un apartament inchiriat cu trei camere langa o gramada de fabrici nenorocite. Alege statul pe canapea uitandu-te la emisiuni care iti doboara mintea si sufletul, indopandu-te cu porcarii. Alege sa putrezesti pana la sfarsit. Alege viitorul. Alege viata. Am ales sa nu aleg viata. Am ales altceva. Motive? Nu exista. Si chiar daca ar fi nu ti-as da. De ce? Pentru ca fac ce vreau si stiu si ce fac. Pentru ca viata merita traita pana la o limita. Dincolo de ea e transcendenta. Dincolo de ea nimeni nu stie ce e si tocmai de aia e interesanta. Dincolo e intuneric si lumina. E tot ce nu vrei tu si vreau eu. Dincolo de viata e racoare, nu ma arde soarele, dulciurile nu provoaca diabet si nu ingrasa, iar emisiunile tv sunt numai cu Gheorghe si Hurezeanu. Pot sa beau suc de portocale rosii cat vreau, sa fumez ce vreau si sa fac, in definitiv ce vreau.
Ce frumos e platonismul...
Si de fapt...Voi fi ca tine. Slujba, familie, televizor al naibii de mare, masina de spalat, masina, casetofon, deschizator electric, sanatate, colesterol, asigurari dentare, amortizari, garsoniera, imbracaminte usoara, bagaj, apartamente cu trei camere, show-uri la tv, mancare de rahat, copii, plimbari in parc, de la 9 la 5, spaland masina, alegerea puloverelor, Craciun in familie, pensie indexata, taxe, spaland covoare, traind, uitandu-ma inainte, pana cand mor.

Sau pot sa fac tot ce vreau eu pana la urma, nu? Si asta voi face...

Imagineaza-ti...

Imagineaza-ti... imagineaza-ti ca traiesti, mananci, dormi, te destinzi. Visand cu ochii deschisi. Dar mai ales asteptand... intr-o camera de marimea unei bai... Acum imagineaza-ti facand toate aceste lucruri, dar mai ales asteptand pentru tot restul vietii... Imagineaza-ti ca astepti, astepti, astepti... sa mori. Eu nu trebuie sa imi imaginez, caci traiesc intr-una din acele camere. Se numeste societate. Eu o numesc iad. Bun venit in iad.
Societatea... acest pat al lui Procust. Iti restrange posibilitatile de gandire, de actionare. Te inghesuie intre necunoscuti si te face sa crezi ca esti liber sa... astepti. Astepti intr-o camera de marimea unei bai. Astepti sa treaca timpul. Astepti sa mori. Bun venit in iad.
Un iad situat pe pamant. Unde se voteaza, se urmaresc tradati in dragoste, se bea bere si se conduc dacii. Un iad care iti permite sa vezi si sa visezi, dar niciodata sa pui mana daca nu esti mare mahar.
Imagineaza-ti ca tot ce am scris nu e scris, ca astea sunt gandurile tale zilnice pe care ti le suprimi din ce in ce mai imposibil cu tot felul de idei preconcepute. Imagineaza-ti ca viata ta nu e decat o idee. Imagineaza-ti ca ce spun eu nu e adevarat. Ca totul este frumos si dulce. Imagineaza-ti moartea. Imagineaza-ti sunetul pasarilor. Imagineaza-ti atingerea unui gandac ce cade din copac pe spatele tau. Imagineaza-ti ca ti-ai imaginat astea. Acum imagineaza-ti ca traiesti in Romania, unde este bine si unde nimic rau nu se poate intampla.
Imaineaza-ti doar...

DA

19 mai, dimineata, pentru prima data cand merg la vot, entuziasmat.
Abia astept sa pun stampila. Stiu ca rezultatul nu va fi acelasi cu cel dorit de mine, dar vreau sa imi adulez constiinta.
Intru, votez apasat, fac o poza pentru a imortaliza momentul si ies fericit.
Seara, rezultate preliminarii, Basescu revine la conducerea tarii. In mod bizar totul mi se pare ceva normal si nervii provocati de elucubratiile lui nu apar.
De ce? Pentru ca inca nu ma intereseaza clasa politica din Romania (poate doar ideea de social-democrat ar avea putina pregnanta asupra creierului meu) si gandul ca am fost impotriva puterii, ca am pactizat cu cei care l-au vrut mort si ingropat pe marinar, ca nu sunt ca majoritatea sa ies in strada sa ma bucur ca e el iar imi da o senzatie de exaltare absoluta.
Basescu e din nou presedinte, noi vom trai bine. Oare asa va fi?
Scenariu: Basescu e mandru ca a fost ales din nou de "poporul roman", va fi din ce in ce mai plin de sine, va injura mai mult monstruoasa coalitie PSD-PNL-UDMR-PC-PRM-eu, va bla bla bla...

Votul meu este impotriva ta domnule Basescu, iar mijloacele de care dispui dumneata sunt infinit nelimitate si imi pot taia visele pe care le am, dar in continuare iti voi spune da, sau nu, depinde de ce forma va avea intrebarea referitoare la plecarea dumitale.
Fredonez in gand versurile lui Ombladon "Ba Traiane de ce crezi ca ne e mai bine, cand nici tu nu ai vrea sa fii condus de unul ca tine?".

Fumatul nu ucide!

Urasc tigara, fumul de tigara, nicotina, chistoacele aruncate prin parc si pe podelele facultatilor. Anual mor milioane de oameni din cauza fumatului. De asemenea, dezvolta o multime de boli precum cancer, infarct, ateroscleroza, infertilitate, impotenta etc.
Dar aceasta nu este o campanie anti - fumat. De ce? Pentru ca nu ma intereseaza banii vostri aruncati in scrumul urat mirositor al tutunului si sanatatea pe care o pierdeti cu fiecare tigara aprinsa. De ce am inceput atunci cu fumatul? Pentru ca fumatul ucide doar din unele puncte de vedere. De exemplu fumatul de idei bune, de bun simt si iarba nu face rau. Vai... iarba... ce cuvant suspect, ce dureri de cap si obraji inrositi de atata rusine la auzul cuvantului se simt prin imprejurari.
Iarba, ganja, marijuana, hasis, weed. Uite cuvinte ce se fumeaza. Uite cuvinte care nu provoaca dependenta, cancer si gust scarbos in gura dimineata cand te trezesti.
Campaniile media referitoare la droguri, afisele si avertismentele auzite la scoala nu opresc pe nimeni de la fumat Kent, Marlboro, LM, Winston sau Camel, nu stopeaza consumul de Kreskova, Stalinskaia, Smirnov, Sankt Petersburg, Finlandia ce ajunge pe zi ce trece la cote incomensurabile, nu anunta Fast food-uri cu hamburgeri si hotdogi apetisanti, din cauza carora obezitatea ia amploare in orice tara dezvoltata. Evident, aceste campanii isi au rostul, nu il contest si nu promovez drogurile (cocaina, LSD, heroina, opium) care distrug o viata de la prima doza. Ce fac acum este apologia unei plante inofensive. Si nu scriu cu subintelesuri, cu mesaje subliminale sau cu cuvinte nascocite. Scriu ca sa inteleaga oricine citeste aici.
Si incep...
In ciuda faptului ca oameni de pe intreg globul fumeaza marijuana de sute de ani, in SUA ajunge d-abia la inceputul anilor ’20, odata cu valul de imigranti mexicani ce-si cautau noi locuri de munca. Pentru ei, marijuana era un mod de relaxare dupa ore lungi de munca pe teren, dar americanii de langa frontiera cu Mexicul nu acceptau astfel de traditii. Se zvonea ca prin marijuana, mexicanii obtineau puteri supraomenesti ceea ce ii transformau in ucigasi si criminali in serie. Toate acestea datorita unui incident petrecut in El Paso (Texas), cand, intr-o seara, un mexican in stare de ebrietate a atacat cativa americani, astfel, guvernatorul a validat legea prin care se stipula ca posesia de marijuana era ilegala. Noua rezolutie avand drept scop controlul marijuanei a degenerat intr-un mod barbar de control asupra mexicanilor.
Marijuana a capatat o importanta nemeritata datorita perioadei in care se desfasurau actiunile oficialitatilor americane – perioada de prohibitie – in care toate bauturile alcoolice erau interzise.
De-alungul anilor, campaniile media americane care lupta impotriva marijuanei s-au folosit de toate subterfugiile posibile sustinand initial ca acest stupefiant poate genera adictie sau dependenta catre alte droguri (motiv pentru care la inceputul anilor ’50, cand consumul de heroina a crescut ingrijorator, oficialitatile au pus pe picior de egalitate aceste doua tipuri de droguri, marijuana si heroina, fara ca o analiza chimica sa se fi desfasurat) , ca poate duce la dementa, ca te poate transforma intr-un criminal, ca poti submina securitatea nationala, ca poate provoca moartea sau mutatii genetice (aceasta a fost probabil cea mai amuzanta, se presupunea ca barbatilor li se maresc sanii) sau ca poti deveni satanist.
Datorita influentei SUA asupra Natiunilor Unite, in 1961, 100 de tari au picat de acord ca marijuana reprezinta un pericol pentru societate, astfel devenind ilegala aproape peste tot in lume. Dupa aproximativ 50 de ani de publicitate negativa, campanii, legi de prohibitie si rezolutii ce sustineau ca marijuana poate crea efecte nocive organismului, in 1967, la Palo Alto (California) s-au desfasurat primele teste de laborator asupra drogului. Testele nu au indicat niciunul dintre efectele pe care campaniile anti-canabis le sustineau. Cum era de asteptat, statul american nu a acceptat rezultatele testelor, au denigrat imaginea cercetatorilor si odata cu venirea lui Nixon la putere, controalele si campaniile antidrog s-au inmultit. Datorita perioadei hippie (flower-power) si a noului curent de gandire, numarul consumatorilor a avut cea mai mare crestere din istorie, in special in randul adolescentilor, motiv pentru care, in mai putin de doi ani, inchisorile si penitenciarele din SUA aveau sa fie pline pana la refuz, statul vazandu-se obligat sa reduca pedepsele pentru consumul si poesesia de marijuana. Odata cu venirea la Casa Alba a presedintelui Jimmy Carter, razboiul impotriva marijuanei a inceput sa descreasca, poate si datorita faptului ca pana in 1977 se cheltuisera apximativ 50 de miliarde de dolari. Perioada de acalmie nu avea sa dureze deoarece odata cu venirea presedintelui Bush la putere, razboiul impotriva marijuanei avea sa reinceapa, continuand si de-alungul mandetelor presedintelui Clinton si Bush Jr., razboi ce avea sa coste aproximativ 215 miliarde de dolari (!) pentru combaterea unor…iluzii.

- trageti concluzii-

Legislatia nu permite consumul de droguri, or marijuana se regaseste in aceasta categorie, ceea ce mie, personal, mi se pare cat se poate de bizar, tinand cont de folosirea ei actuala in unele medicamente destinate bolnavilor mental sau de cancer.
Asa ca, in spiritul legilor, nu indemn la consum (fumat). Nu va zic sa cultivati in casa, pe pervaz, nici in gradina, langa patrunjel.

Insa in spiritul constiintei, ratiunii si demnitatii proprii va spun: fumatul nu ucide!

Nu ma intereseaza

Iti trebuie putin timp sa iti dai seama de lucrurile care nu te intereseaza desi te-ai gandit la ele, ai suferit, ai incercat sa le schimbi.
De exemplu situatia scabroasa a presedintelui suspendat m-a afectat pentru ca eram atat de entuziasmat ca in sfarsti i se taie sfoara aia lunga de putere si poate poate i se taie si craca prezidentiala. Dar, in fond, mi se pare repugnanta orice metoda de a atrage electoratul, de a-l chema la vot, de a-i promite vrute si nevrute. Si apoi, nu cred ca imi mai pasa, decat din punctul de vedere al preciziei cu care o sa votez schimbarea cat mai des posibil. - aversiune -
Apoi, un alt exemplu minunat de lipsa de interes e acela in urma caruia incerc sa ajut un amic, sa il aduc pe drumul care ar fi mai bun decat al lui, sa il invat sa zica merci dupa ce ii dau bani de o paine, sa-l inteleg, si nu reusesc. Si nu reusesc nu pentru ca nu pot, ci pentru ca nu mai vreau. La urma urmei nu sunt maica-sa si nici un apostol venit de sus. Pentru asta deviza este " pot schimba prostia, dar mai bine profit de ea". - sila -
Nu imi trebuie prieteni noi. Genul de prieteni ai prietenilor cunostintelor prietenilor tai. Acele persoane care vin si iti strang mana si iti toarna in pahar si spun bancuri multe ca sa-ti fie simpatici si iti aprind tigara si aproape ca-ti pupa mana doar pentru a ajunge undeva, sau pentru simplul fapt ca asa sunt ei. - antipatie -
Mai sunt cei care iti spun cum sa te imbraci, cum sa vorbesti, cum sa mananci, cum sa mergi pe strada, cum sa bei, cum sa scrii. "Prietene, nu esti mama, nici Dumnezeu! Asa ca, vorba aia, <stii bancul cu dealul?...Valea!>" - repulsie -
Nu ma intereseaza asadar decat repulsia, sila, aversiunea, antipatia, greata intr-un cuvant, pentru toti cei care o merita si nu stiu sa se comporte nu cu mine, ci cu societatea, cu prietenii.

Ce ma intereseaza atunci? Tu, ca citesti aici, familia si prietenii pentru ca m-au facut sa fiu ce sunt si EU, pentru ca sunt... Eu!

Sa Traian bine...

Un presedinte frustrat de guvern si aliante gen PSD-PNL, UDMR-PRM, toti-toti de puterea pe care si-o dorea cu tot dinadinsul. Un presedinte care isi da demisia, nu isi mai da demisia, iese in fata a doua mii de oameni aglutinati parca de proteste anti-ceausiste, acum insa pro-putere, si crede ca e sustinut chiar si de martieni. Un presedinte care in urma gafelor comise si-a primit pedeapsa bine-meritata.
Un presedinte care nu se poate numi presedinte ci mai mult un carmuitor de vas carpato-danubiano-pontic, care bea cot la cot cu Becali, care da mUE in direct lui Nastase dupa ce este ales, care urla, fulgera si tuna amenintator si imbatabil, mergand la bluf tot timpul.
Traian Basescu a pus in campania sa electorala Constitutia mai sus de orice, a promis romanilor ca vor trai bine. NU a facut altceva decat sa isi pregateasca un nou mandat, decat sa acumuleze cat mai multa putere de care sa profite cand ar fi vrut el si cum ar fi vrut.
Traian Basescu a fost votat si poate va mai fi votat, dar el insusi nu e decat un exemplu de demagogie, prostie lamentabila, patetism abject si chelie cu suvite in vant.

Referedumul trece, presedintele ramane... sau nu, spera unii...

Sa privesti

Sa privesti de cand te trezesti dimineata si pana inchizi ochii seara. E un dar de care trebuie (da, e verbul acela imperativ) sa profiti. Sa te uiti pe geam si sa vezi oameni, masini, caini, copaci, nori, sa deschizi calculatorul si sa vezi poze, filme, pagini abundente de internet, sa deschizi ziarul si sa vezi basesti, tariceni, retete culinare, irakieni, bancuri si zodii.
Sa poti vedea marea cu scoicile ei de pe nisip, muntele cu brazii lui inalti, campia cu un iepure speriat, soseaua cu un infinit de masini, orasul cu oameni multi, imbracati diferit, cu sau fara gust. Sa analizezi un tablou, de la rama si pana la denivelarea creata de un surplus de tempera. Sa atingi o floare si sa vezi concomitent cum petalele ei rosii tresar domol.
Sa deschizi ochii si sa simti cu ei aerul rece al diminetii, sa mirosi cu ei izul verde al copacilor si ierbii, sa auzi pasarile ce-ti zboara pe deasupra capului.
Sa nu fii orb, cu un baston alb in mana, claxonat pe trecerea de pietoni de un manelar cu icscinci.

Citez

Fie ca sa ai o viata buna. Si pentru asta eu, cel care deja am trait o parte din ea, te sfatuiesc: daca versi peste cineva o cana de cafea fierbinte, iar acela striga oparit, intreaba-l "da' de ce tipi atat de tare ?". Minimalizeaza intamplarea si intampina-i durerea partenerului cu indiferenta. Indu-le celorlalti un sentiment de vina, fii autosuficient, iubeste-te in primul rand pe tine, admira-te si iarta-te oricand. Iarta-ti orice greseala, amuza-te, ridiculizeaz-o si nu raspunde la telefon cand esti sunat. Nu da call back si daca vei avea parte de victorie sociala uita imediat cine ai fost tu acum 10 minute. Sa nu recunosti niciodata nimic, sa te gandesti ca toti ceilalti au boala pe tine, te invidiaza si nu te inteleg. Fii ipocrit, nu lasa sa se vada ce simti, nu te indragosti (femeia e o curva) imbogateste-te in primul rand si inainte de orice. Nu te da erou ca nu se merita sa te risti pentru nimeni. Protejeaza-ti interesele pentru ca nimeni n-are grija de tine asa cum ar trebui. Nu te gandi niciodata la durerea celorlalti, nu acorda intelegere, nu te pune niciodata in pielea celuilalt si inainte de a-ti pune intrebarea ofera-ti raspunsul. Iar lumea in care vei straluci va fi corporatista. Nu crede in Dumnezeu, dar fa-ti o cruce mare in fata tuturor si roaga-te in gand cu mine: fie ca sa dea Domnu' sa ai spatiu propriu de parcare, asistenta si mobil greu de aflat. Asa sa-ti ajute Globalizarea !

Da imi place AG, "prietenii stiu de ce", imi place cum gandeste si imi place sa ii pun articolul din B24FUN aici, pentru ca ma reprezinta (truism sau nu, ironic sau da). Daca nu-ti convine afla ca nu ma intereseaza, ca nu dau mai mult de 1 leu si 50 de bani pe parerile rasarite ca ciupercile dupa o ploaie calda ca transpiratia unui gras imbracat in maieu si pantaloni la dunga, mi-e sila de cei care vor spune ca sunt un nebun pentru ca il citesc, ascult, urmaresc pe Gheorghe...

Vreau sa ninga

E frumos primavara, am mai spus-o. Pasarelele ciripesc, cainii vagabonzi stau intinsi la soare, orasenii ies in tricouri si racesc din prima ora, iar aerul miroase a caldura (sinestezie asta parca nu?).
Si cu toate astea nu-mi pot declansa acel ceva ce zace in interiorul inimii mele, acel impus spre fericire, pace si buna voie, lauda semenilor si iubirea neconditionata. Asta pentru ca sunt inconjurat, probabil, de prea multa lipsa de respect, de prea multi oameni idioti si incompetenti. Nu fac apologia inteligentei personale hiperbolice si nu-mi erijez in rol moralist stralucirea proprie, dar mi se pare ca pe zi ce trece nimicnicia oamenilor, muritorilor, ia amploare.
Uita-te pe strada cum se vorbeste, cum se scuipa, cum se arunca gunoaiele, cum se injura, cum se bat, se taie, se claxoneaza, se macelaresc. Priveste-i cum merg cu ochelarii de soare pe ploaie, cum se imbraca in roz pentru ca "se poarta", cum asculta obsesiv aceeasi manea.
Te apuca nervii, iti vine sa te duci pe Marte poate acolo nu au toti Porche si poate acolo cineva stie sa vorbeasca, sa se comporte, sa se imbrace. E nasol sa fii roman si sa mai fii si plin de figuri. Atragi priviri si hohote, atragi dispret si mizericordie, atragi orice subscrie expresiei "nu dau doi bani".
Nici macar primavara nu poate suprima aceste ganduri de "ti-as smulge dintii, inima si, totodata, prostia ta nemarginita, mizeria ta interioara, totul!"... Nici nu vreau sa ma gandesc la vara cum o sa reactionez: transpiratii de autobuz, bronz de uichend si masini decapotabile cu numere italiene.

Nu mai vreau decat iarna. Vreau sa ninga!

Pareri

In Romania toata lumea are pareri, opinii, ganduri. Si tot acest maldar de exprimari rationale (sau nu) sunt prea putin rationate proportional cu capacitatea intelectuala, profesionala si morala a persoanelor ce le exprima.
In orice domeniu se gaseste cate un specialist la T.V., in ziare sau la radio. De fiecare data cand te uiti la un meci de fotbal cineva, oricine, spune ca trebuia sa faca asa nu asa. Despre politica nu mai e nici un dubiu in legatura cu competenta analizatorie a gafelor si deciziilor alesilor nostri. Toata lumea se pricepe la moda: "bulinele gri se asorteaza cu geanta neagra vuiton cu blanita ponei" afirma stringent nu stiu cine pe la televizor. Masinile... ar fi o dovada de incultura enorma sa nu stii cati cai putere dezvolta noul motor de la noul Passat de la vechiul VW si cat costa metrul patrat de fibra de carbon.
De fapt majoritatea acestor priceperi sunt vorbe preluate, ganduri impotente copiate si scrise vanitos de catre no name-urile vietii publice contemporane; pur si simplu incapacitatea de a gandi pentru sine, de a dezvolta rationamente si silogisme simple, dar proprii.

Parerea mea...mai buna decat altele.

Nimic

O simpla lista:
- e urat orasul plin de gunoaie;
- e frumoasa primavara;
- e trivial vocabulaul copiilor de pe strada;
- e atragatoare copilaria irecuperabila;
- e scabros modul de tratare a oamenilor de rand de catre guvern;
- e poetic sa te gandesti ca vei trai mai bine sub o alta guvernare;
- e abominabila dorinta doctorilor de a scapa cat mai repede de tine la spital;
- e atragatoare doctorita aia blonda;
- e penibil sa nu stii sa folosesti acuzativul;
- e un act de eroism sa vorbesti corect limba natala;
- e scandalos circul dintre presedinte si prim-ministru;
- e frumos mirositor gandul la viitoarele alegeri;
- e reprobabila atitudinea maharilor plini de bani, influenta si masini scumpe;
- e studentesc de bine sa nu ai bani, sa nu te ia nimeni in seama si sa te plimbi prin parc, razand de cainii vagabonzi;
Totul este sau nu este. Si totul e un cumul peiorativ sau apreciativ. Si totul e de fapt nimic. Nimic, si nimic mai mult.

Oare nimic inseamna sa urli de durere sau sa plangi de fericire?
Oare nimic inseamna sa iubesti si sa fii iubit?
Oare nimic inseamna ceva?
Da. Inseamna raportarea la tot. Si pentru ca nu se poate sa ai totul, ai nimic. E mai simplu.

Eu nu va mai urez "La multi ani!"

Si nu fac asta pentru ca nu vreau sa traiti mult, ci pentru ca vreau sa traiti bine, decent si fericite. Si vreau acestea din urma pentru ca respect sexul frumos, sexul slab, sexul opus, sexul...
Ce imi place la o femeie?
Orice. Un deget, o inima, un picior, un fir de par, un parfum, o ratiune, un suflet, o dilema, un numar de telefon, o prajitura, un sfat...
Femeia nu e doar acea persoana careia ii spui odata pe an "la multi ani" si careia ii oferi un buchet de flori. Ea este persoana careia nu-i poti multumi indeajuns ca e langa tine sau nu, ca te ajuta sau te face sa tanjesti dupa ea, ca te priveste cu ochii sai verzi sau iti varsa lacrimi pe umeri.
Eu nu le mai spun "la multi ani" de 8 Martie. Mai bine le ador zilnic si daca nu pot sa o fac, macar incerc sa le demonstrez respectul cuvenit.

Pentru voi, toate, fiinte complicate, delicate, dulci si intangibile...

La prima vedere... uita-te mai bine

Stii cum e dragostea la prima vedere? Uite asa:
Poveste
Bar, bea un suc cu prietenii. Il vede, ii place, ii cere numarul de telefon. El i-l da si se intalnesc mai tarziu la un alt suc, in alt bar, se saruta, isi fac declaratii subtile de dragoste aprinsa.
Trec zile, saptamani. Ea ii vorbeste lapidar, se uita la alte mese si cauta altceva. El e mai subtil si cand duce paharul cu bere la gura priveste ahtiat la toate mesele, cauta si gaseste.
Trec zile. El isi scrie la status:"trying to get away from the pain of yesterday ", ea ii raspunde:"sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta". Nu isi mai vorbesc, nu se mai saluta, nu se iubesc.
Trec zile. Ea e intr-un bar, bea suc cu prietenii. El e in alt bar, bea bere cu prietenii.
Sfarsit

Totul se intampla in zilele noastre, e o poveste reala si nu face altceva decat sa demonstreze perimarea dragostei si sucombarea iubirii.

30 RON

"Hai da-mi trei sute de mii pana maine, poimaine!... Ma, sa mor eu ca ti-i dau inapoi... "
Golf 5 negru, "tunat" pe la exterior, geamuri fumurii in spatele carora, in intunericul campusului studentesc, se afla un jmekerash care nu mai are bani de motorina. Obtine banii si striga in soapta: "hai du-te ca vine". Din umbra se vede chipul candid al prietenei. Doua clipe si muzica incepe sa tipe, iar scartaitul rotilor arunca noroiul pe prietenul mantuielnic.

In cinci secunde poti auzi, vedea si gandi multe. Fetei serafice de ce ii trebuie mai mult timp?

Justice!

Avocati cu robe negre, parca niste preoti ce asteapta savarsirea unui ritual psihedelic, un procuror plictisit (care respinge intrebarile irelevante si tampite ale unor avocati nepregatiti) si un judecator (care se lasa asteptat cateva zeci de minute peste "sfertul academic") si cativa amarati citati ca martori... si eu cu doi prieteni.
Justitia din Romania e chioara, surda si muta! Asa e ea reprezentata, nu? Acum, vocea arbitrului ce solutioneaza orice proces prin pronuntarea unei hotarari drepte si pline de autoritate, ii spune grefierei, inexorabil, ceea ce incearca sa afle de la martor: "in timp ce culegeam urzici pentru pasari...ba nu, pentru porci, am vazut inculpatul cum se certa cu tatal sau langa veceu" (despre un mos ce si-a omorat, "sub actiunea bauturilor alcoolice" tatal) sau "doresc inapoierea drujbei stihl (zice pe litere - condescendent), a lantisorului de aur de 12 grame de 14 kapa si (asteapta de la petent) a cutitului de bucatarie din otel inoxidabil". Cand vine insa randul discutiei asupra cazului "trafic de stupefiante", parca totul ia amploare: judecatorul se aseaza mai bine in scaun, procurorul nu mai casca linistit, avocatii se inmultesc si cresc in statutul lor financiaro-profesional. E randul acuzatilor sa soseasca. Unul din ei e la Jilava pe motive "inca nedeterminate", iar avocatul invoca, in spiritul legii, amanarea procesului, intrucat este ilogic, imoral si ilegal, sa judeci pe cineva in contumacie. De doua ori, judecatorul spune "am luat la cunostinta" si continua audierea martorului. Cativa avocati isi sustin, pe baze legale, colegul. Dar, judecatorul decide. Si decide ce voia de la inceput: desfasurarea procesului in lipsa unuia dintre acuzati, acesta din urma aparat de (se spune) unul dintre cei mai buni avocati din oras, fostul sau profesor - asadar, s-ar zice o simpla problema personala... dar cine stie! Avocatul paraseste sala, ia o modica amenda de 1000 RON si procesul decurge in liniste.
Urmatoarea data, un termen scurt evident, 6 martie, adica peste cam doua saptamani. Si "traficantii" stau de un an la puscarie si se plimba prin inchisori renumite si platesc bani frumosi la avocati destepti si se bazeaza pe una dintre formele fundamentale ale activitatii statului, care consta in judecarea pricinilor civile sau penale si in aplicarea pedepselor prevazute de lege.

Fumati marijuana, hash, ciocolata africana, patrunjel sau petunie, fratilor, dar nu luati coletele de la autogara, ca, vorba unui prieten, "incadrarea e mare" si, pe deasupra, e urat sa te uiti in ochii unui pitic care oricum dispune ce vrea muschiu' tribunalului sau.

Acest articol nu doreste sa lezeze imaginea justitiei si a tuturor organelor aferente ei. Oare?!

Ma gandesc ca...

...ca ar fi mai bine sa nu te mai gandesti. Pentru ca nu esti in stare. De fiecare data cand incepi sa iti pui in miscare rotitele alea ajungi la concluzia ca se invart in gol. De ce? E o intrebare fara raspuns. Pentru ca daca-ti spuneam "retorica" nu intelegeai.
Si totusi te intrebi de ce rade lumea de tine cand te vede imbracat cu haine de cateva mii de euro, tinand in mana cheile S Klasse-ului AMG si telefonul tau cu insertii de platina? Pentru ca esti plin, dar plin, de prost gust, pentru ca invarti cheile in sila provocand sila si pentru ca telefonul tau suna cinci secunde si se opreste... e un bip amarat.
De ce nu poti sa tii cutitul cu dreapta si cu stanga sa bagi varful furculitei in gura, ci trebuie sa tai si sa schimbi repede? Pentru ca, probabil ochelarii tai Versace ti-au acoperit pe langa frunte si o parte din reflexiile unui om normal de a fi intr-un anumit procentaj ambidextru.
Te exaspereaza ca ma uit la tine, dar nu am ochelari de soare? NU-ti fa griji, nu stralucesti!
Te agaseaza ca mananc in acelasi loc in care te chinui si tu sa o faci? Stai linistit, am bani doar de o portie de Crispy Strips!
Te enerveaza ca mai citesc prin 24-FUN si tu doar te uiti la reclama cu Twix care te amuza la culme, dar nu intelegi deloc de ce nu gasesti in nici un magazin de firma casti-creier ca in reclama de la Radio Guerrilla?

Mergi acasa, da jos ochelarii de soare si intreaba-te: oare acum sunt ambidextru?
Iti spun tot eu: nu, nu. Pentru ca esti un sordid incult si reprehensibil ce provoaca spleen.
Acum, intrebare suplimentara: te simti mai bine dupa scuzele mele exprimate mai sus?

Cu tramvaiul...

Autobuze, microbuze, maxi-taxiuri, taxiuri, ocazii. O insiruire plicticoasa de mijloace de transport pe care le folosesc in diferite ocazii, la diferite ore, in diferite orase.
Si mai este unul. Unul tras de cai la inceputuri, iar acum actionat electric. Tramvaiul.
Prea mult ma atrage aceasta corcitura intre tren si autobuz. Ma atrag felul lui de a opri in statii, fasaitul prelung al usilor la deschidere si inchidere, plecarea smuncita de pe loc ce defineste inertia invatata la fizica, compostatul biletelor in timp ce abia te poti tine pe picioare, mersul implacabil pe sine, zgomotul creat parca de soneria unei biciclete...
Si totusi, caci trebuie sa existe si o astfel de precizare, compostatul biletelor nu e atragator cand iei o amenda, care de fapt se dovedeste a fi "o taxa speciala pentru studenti". Intr-o zi, ca oricare alta, ma gandesc sa merg cu un prieten pana intr-o parte mai indepartata a orasului (Iasi), iar pentru asta trebuie sa iau tramvaiul. Asa ca imprumut doua bilete de la colegul de camera, ce le are intr-un set de zece. Si plecam. Si la jumatatea drumului se urca doi (nu pot sa le zic domni) indivizi ce se plimba prin tramvai si cer biletele. Unul ajunge la noi, arata fulgerator o legitimatie si cere biletele. Noi i le aratam. Apoi cere buletinele. Intr-un moment regretabil de inconstienta, ii dam amandoi buletinele, iar el ne spune ca trebuie sa il insotim mai in spate. Mergem si incepe sa ne explice ca trebuia sa avem tot teancul de bilete pentru ca ele sa fie valabile, ca acum este nevoit cu mare regret sa ne faca proces verbal si ca suntem nevoiti sa dam cate un milion. Dar mai este o varianta, ca doar traim in frumoasa Romanie. Ne dam jos impreuna, ne baga intr-un chiosculet de 2/2 m si ne prezinta posibilitatea de a plati "o taxa speciala pentru studenti", modica, de 200 de mii de lei vechi de persoana. Fortati de circumstante, acceptam si ii dam banii. Ne mai si ureaza o zi frumoasa si buna in continuare si ne spune ca daca avem vreodata probleme sa apelam la ei.
Si uite asa mi-am facut eu prieteni noi. Prieteni romani, cu geci de piele, cu legitimatii RATP, cu moace de absolventi cu Magna Cum Laude a unei jumatati de profesionala.

Data viitoare merg cu bicicleta. Macar nu am nevoie de bilet.

15 februarie

O zi, mai bine zis, o noapte deosebita, pe care (tipic voi spune) nu o sa o uit prea usor. O noapte in care mi-am dat seama ca prietenii, fie ei putini, conteaza enorm, si ca oricate greseli ai face, ei te iarta si iti umplu sufletul de bucurie.
Pregatirile de rigoare au inceput cu cateva zile in urma. Telefoanele pe care le purtau prietenii intre ei si pe care incercam sa le inteleg si mai ales sa le deslusesc sensul straniu neintalnit pana acum, si-au atins scopul: totul a iesit asa cum a fost planuit.
Prieteni care erau la cateva ore distanta mi-au aparut intr-un bar cu baloane in maini, cu daruri, cu tipete, cu hohote. Prieteni care puteau sa stea acasa in fata calculatorului sau a televizorului, care puteau sa petreaca de Ziua Indragostitilor, care puteau sa faca orice altceva decat sa stea cu mine si sa planuiasca o "petrecere-surpriza".
Multumesc Andra ca ai fost "capul rautatilor", multumesc SV ca ai incercat sa musamalizezi totul, multumesc Florin ca ai venit dupa multe ore nedormite si multe de lucru, multumesc Milo ca razi pentru ca nu te-am sunat... Multumesc incomensurabil tuturor celor care s-au gandit, au actionat pentru mine si mi-au demonstrat ca, pe cat de eu insumi am fost, pe atat de mult m-au respectat.
La multi ani mie, caci spun astfel la multi ani voua!

Midnight Killer

Banalitatea s-a nascut la oras!
Ora 13.00, zi ca oricare alta, pardon, zi urata de iarna noroioasa. Navighez, nu prin baltile mari care te maculeaza agasant pe blugi, ci pe internet. Ce caut? Nimic. Imi fulgera in minte un nume pe care nu l-am mai cautat de mult - cum totul e relativ, mult inseamna doua-trei zile - Andrei Gheorghe. Si gasesc. Midnight Killer - Banalitatea s-a nascut la oras. Raman siderat de faptul ca ayatolahul cuvintelor, maharadjahul media, pentru mine, mai simplu, idolul AG, a scris.
Ora 13.50, ma ridic iute de la masa, ma schimb, imi iau geaca, telefoanele, cheile si fug. Fug... fug... O librarie! O, nu...e inchis... Ma gandesc cu o oarecare dezamagire unde mai pot gasi un magazin de carte. Si, da!, zeul literaturii ma strafulgera. In Mall, la Diverta. Alerg... alerg... CD-uri, calculatoare, filme. Unde sunt cartile? Gasesc. Sectiunea jurnale si filozofie. Andrei Gheorghe. Rasuflu usurat, iau cartea, o platesc si alerg. Iarasi alerg. Spre casa, caci vreau neaparat sa o citesc.
O carte care se citeste repede. O carte scrisa bine, desi nu ar incanta pe oricine, caci are tot ce uraste cel ce il condamna oprobriului pe AG, are tot ce iubeste cel care asculta si urmareste AG. O carte care contine idei dezvoltate scurt, in pasaje de o pagina, idei ce te obliga sa reflectezi la viata ta de roman, de banal al citadinului.
Multumesc AG ca ai scris. Multumesc AG pentru ca nu incetezi sa ma uimesti. Multumesc AG pentru ca multi te urasc, iar eu te ador.

[...] sting tigara in scrumiera si concluzionez: nu, eu nu sint un geniu. Doar ei sint foarte prosti.

Asta e viata...

Viata este sinteza proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizeaza organismele. Asadar, viata este un tot pentru corpul uman, ce incepe si se termina dureros, ce cuprinde fascicole de fericire sau de tristete. In genere, viata nu e altceva decat un simplu impuls intr-un Univers ale carui sensuri sunt mai mult decat abstruse.
Expresia insa, in spatele formei aparente de truism, imi reda in minte de fiecare data cand o pronunt ca viata isi urmeaza cursul ei firesc, implacabil, de care nu se poate atinge nimeni, orice s-ar intampla sau as vrea sa se intample. Viata pune probleme si asteapta rezolvari corecte, iti ofera posibilitatea de a alege, fara sa iti dea nici cel mai mic indiciu. Viata este cel mai reusit dar dat de Providenta, intrucat este factorul primordial al existentei noastre, dar si cel fatidic, determinant, al propriului eu si a celor corelative cu acesta.
Viata nu trebuie intrerupta artificial. Poate ca sunt momente cand vrei ca ea sa se termine subit, sa simti caderea in abisul negru al mortii, sa simti cum sufletul tau se desprinde funambulesc de trup. Sa strigi: "Asta e viata!"... Dar nu iti pare rau apoi, cand acest imbold a trecut, cand constiinta ta s-a calmat? Nu-ti pare rau ca viata este incognoscibila si tocmai asta te atrage la ea?
Nu ar fi frumos sa auzi o noua porunca?: "Iubeste viata ca pe tine insuti, caci viata ta e facuta dupa chipul si asemanarea ta."
Viata... o moarte frumoasa...