Toata lumea stie ce inseamna cool. Si absolut toata lumea vrea sa fie sau sa para ca este cool. Cool inseamna sa mananci de 500 000 lei o data, sa bei whiskey scump, sa fumezi tigari rare aprinse de la o bricheta "adevarata", sa te imbraci bine de la Versace, D&G, Armani, TinaR (asta e discutabila), sa porti Nike, Adidas, Puma, sa te plimbi cu Meleu, X5, Infinity.
Exista insa si abateri de la regula. Despre aceste abateri voi vorbi in continuare. Cea mai importanta exceptie e cea din motive financiare. Acum cateva zile am fost la tara, la bunici, in nordul Moldovei, la granita cu Ucraina, intr-un sat numit Pomarla. La plecare am luat autobuzul, de dimineata, care sa ma duca in cel mai apropiat oras. Oras spre care fac naveta saptamana de saptamana cativa liceeni ce stau acolo in gazda. Ei nu sunt cool. Nu stiu ce inseamna sa fii cool si nici nu-si permit asta. Langa mine s-a asezat unul din ei. Mirosea a spalat, a baie saptamanala facuta intr-un lighean, langa soba, intr-o casa cu doua camere. Imbracat curat, cu o pereche de blugi, un pulover negru si o geaca de fas, toate cumparate de la second-hand-ul din centru. Doar baschetii sai de doua sute de mii luati de la fosta cooperativa erau plini de noroi. Avea cu el un ghiozdan mare in care si-a adus cartile si caietele si doua genti de rafie - mancarea si schimburile pe saptamana ce urma sa inceapa. Autobuzul a pornit greoi, lasand in praf si fum mama elevului si inca vreo doi parinti. Am intrat in vorba cu el. Are inca trei frati mai mici acasa, parintii nu lucreaza (nu au unde), doar taica-sau mai merge cu ziua prin sat sa ajute la treaba vreun batran neputincios. Traiesc din alocatii si ajutorul social, bani care se impart la randul lor pentru gazda, rechizite si haine. Ajungem in oras, se da jos, se uita trist la cerul innorat si porneste agale.
O pereche de blugi, un pulover, o geaca, o pereche de pantofi, un telefon, un pachet de Kent si o bricheta BIC. Ma urc in urmatorul autobuz, pun rucsacul cu gem de la bunica jos si ma gandesc, privind prin praful de pe geam: imi permit sa fiu cool; si la ce bun? de ce sa fiu? eu nu sunt cool, nu vreau sa fiu si nu voi fi! Fii tu cool, dar aminteste-ti de cei care nu-s.
Aceasta este o simpla consemnare. Daca vrei sa stii mai multe, iesi afara, in fata blocului si asteapta cateva secunde. Vei vedea cool-ul in toata splendoarea grotescului sau.
Cool, nu?
vineri, noiembrie 23, 2007
duminică, noiembrie 11, 2007
Aaah
Am o intrebare pentru tine. Una simpla: de cand nu ai mai zis tu "aaah"? Acel cuvant modest, curat, care-ti provoaca liniste, eliberare, fericire.
De cand nu ai mai stat dimineata, pe terasa casei, intr-un sezlong confortabil, la o masa mica, acoperita cu sticla, band o cafea? O cafea buna, cu doua lingurite de miere si doua cutiute de lapte instant, pe care sa o savurezi privind vantul insorit al zorilor?
De cand nu ai mai fost intr-un bar linistit, cu muzica lenta, care sa te "chill out", cu luminile palpaind in veioze, pe un fotoliu de piele, gustand linistit o gura de scotch si pufaind autosuficient din frunzele de tutun curat ale unui trabuc, aprins incet la un bat din lemn de cedru?
De cand nu ai mai stat tolanit pe iarba, mirosind pamantul negru, la umbra unui visin batran dintr-ale carui fructe bunica ta iti facea odinioara cea mai buna dulceata din lume? De cand, acolo, in universul rural al ancestralitatii, nu ai mai citit o carte buna, privind melancolic la cerul bleu si soarele rotund?
De cand nu ai mai fost in oras, spre exemplu sus, la Mall, cu o fata dulce, mancandu-i ochii suavi din priviri plapande si plescaind in gand prajitura cu ciocolata amaruie?
De cand nu ai mai vazut Dog Day Afternoon intins pe spate, dand floricele pe jos si iubindu-l pe Al Pacino?
Stii de cand? De cand ai inceput sa fii ocupat, sa uiti ca existi si ca sufletul tau trebuie hranit. De atunci ai uitat sa spui "aaah" cu o patima superioara celor ale lui Hristos. Ai uitat sa simti aerul in adancul plamanilor cand inspiri puternic si sa sufli lent trei vocale lungi si o consoana fricativa; ai uitat sa te bucuri, sa te eliberezi de stresul esafodului cotidian.
Du-te pe balcon, deschide mare fereastra, priveste apusul si macaraua aia mare de sub cer, mangaie pe crestet frunza aia adormita pe tocul geamului si striga tare: AaaH! - o sa-ti placa.
De cand nu ai mai stat dimineata, pe terasa casei, intr-un sezlong confortabil, la o masa mica, acoperita cu sticla, band o cafea? O cafea buna, cu doua lingurite de miere si doua cutiute de lapte instant, pe care sa o savurezi privind vantul insorit al zorilor?
De cand nu ai mai fost intr-un bar linistit, cu muzica lenta, care sa te "chill out", cu luminile palpaind in veioze, pe un fotoliu de piele, gustand linistit o gura de scotch si pufaind autosuficient din frunzele de tutun curat ale unui trabuc, aprins incet la un bat din lemn de cedru?
De cand nu ai mai stat tolanit pe iarba, mirosind pamantul negru, la umbra unui visin batran dintr-ale carui fructe bunica ta iti facea odinioara cea mai buna dulceata din lume? De cand, acolo, in universul rural al ancestralitatii, nu ai mai citit o carte buna, privind melancolic la cerul bleu si soarele rotund?
De cand nu ai mai fost in oras, spre exemplu sus, la Mall, cu o fata dulce, mancandu-i ochii suavi din priviri plapande si plescaind in gand prajitura cu ciocolata amaruie?
De cand nu ai mai vazut Dog Day Afternoon intins pe spate, dand floricele pe jos si iubindu-l pe Al Pacino?
Stii de cand? De cand ai inceput sa fii ocupat, sa uiti ca existi si ca sufletul tau trebuie hranit. De atunci ai uitat sa spui "aaah" cu o patima superioara celor ale lui Hristos. Ai uitat sa simti aerul in adancul plamanilor cand inspiri puternic si sa sufli lent trei vocale lungi si o consoana fricativa; ai uitat sa te bucuri, sa te eliberezi de stresul esafodului cotidian.
Du-te pe balcon, deschide mare fereastra, priveste apusul si macaraua aia mare de sub cer, mangaie pe crestet frunza aia adormita pe tocul geamului si striga tare: AaaH! - o sa-ti placa.
duminică, octombrie 21, 2007
Viata
Camera intunecoasa cu o biblioteca imensa din lemn de nuc in care sta asezata perfect o multime de carti. La lumina lunii se vede o masa de lemn masiv, alturi de care se gaseste un scaun confortabil, tapitat cu piele neagra.
El intra , se aseaza usor, impasibil, aprinde o veioza clasica ce supravegheaza intreaga masa. Isi toarna tacticos, intr-un pahar de cristal, whiskey. Aprinde o tigara, trage cateva fumuri si ia o gura din eternul scotch. Apuca stiloul Montblanc, ii scoate usor capacul greu si incepe sa scrie pe o coala alba de hartie.
"Am avut doua fiice. Stefania avea 7 ani. Andreea avea 9 ani. Era cea mai mare. Amandoua aratau la fel, ca Diana. Ea a fost sotia mea. Aveam si un caine, Bella. Un bichon.
Obisnuiau sa ma trezeasca de fiecare data, sambata dimineata, fredonandu-mi melodii ale celor de la Beatles, in armonie. Atat de frumos. Diana nu m-a judecat niciodata. Nu era cicalitoare, cum sunt unele sotii.
Intr-o zi au fost s-o viziteze pe sora Dianei, Elena si pe fetele ei din Boston si au luat-o si pe Bella deoarece eu trebuia sa am o intalnire de afaceri si nu au avut incredere ca o s-o hranesc.
Si apoi toti trebuia sa mergem la nunta micutei verisoare a Dianei in Los Angeles si trebuia sa ma intalnesc cu ele acolo.
Asa ca am plecat sa ma intalnesc cu ele in Los Angeles si in drum spre aeroportul JFK,
eram intr-un taxi, cand am auzit la radio... Am ajuns acolo si un om mi-a spus
ca avionul era din Boston. Altul a zis ca sunt doua avioane. Apoi am intrat in aeroport si
m-am uitat... M-am uitat la televizor si... Am vãzut. Am vazut si am simtit in acelasi timp. Le-am simtit arzand...
Nu m-am plans niciodata de viata. Am refuzat sa intru in jocul ei murdar. De fiecare data cand aparea o problema, o rezolvam si ii radeam in fata. Acum totul s-a schimbat. Viata m-a doborat. M-a lovit unde nu putea nimeni sa o faca mai bine.
Urasc viata!"
Semneaza hartia in timp ce lacrimile sale lovesc necontenit hartia.
Scoate din sertar un Remington, il pune la tampla si trage. Mana ii aluneca pe langa corp, arma izbeste parchetul, iar capul ii cade pe masa. Sangele cald intalneste lacrimile sarate si formeaza un amestec omogen care picteaza scrisoarea intr-un mod deosebit.
Camera miroase acum a fum scump, a whiskey vechi si a plumb incins ...
Viata e mai urata ca politica!
El intra , se aseaza usor, impasibil, aprinde o veioza clasica ce supravegheaza intreaga masa. Isi toarna tacticos, intr-un pahar de cristal, whiskey. Aprinde o tigara, trage cateva fumuri si ia o gura din eternul scotch. Apuca stiloul Montblanc, ii scoate usor capacul greu si incepe sa scrie pe o coala alba de hartie.
"Am avut doua fiice. Stefania avea 7 ani. Andreea avea 9 ani. Era cea mai mare. Amandoua aratau la fel, ca Diana. Ea a fost sotia mea. Aveam si un caine, Bella. Un bichon.
Obisnuiau sa ma trezeasca de fiecare data, sambata dimineata, fredonandu-mi melodii ale celor de la Beatles, in armonie. Atat de frumos. Diana nu m-a judecat niciodata. Nu era cicalitoare, cum sunt unele sotii.
Intr-o zi au fost s-o viziteze pe sora Dianei, Elena si pe fetele ei din Boston si au luat-o si pe Bella deoarece eu trebuia sa am o intalnire de afaceri si nu au avut incredere ca o s-o hranesc.
Si apoi toti trebuia sa mergem la nunta micutei verisoare a Dianei in Los Angeles si trebuia sa ma intalnesc cu ele acolo.
Asa ca am plecat sa ma intalnesc cu ele in Los Angeles si in drum spre aeroportul JFK,
eram intr-un taxi, cand am auzit la radio... Am ajuns acolo si un om mi-a spus
ca avionul era din Boston. Altul a zis ca sunt doua avioane. Apoi am intrat in aeroport si
m-am uitat... M-am uitat la televizor si... Am vãzut. Am vazut si am simtit in acelasi timp. Le-am simtit arzand...
Nu m-am plans niciodata de viata. Am refuzat sa intru in jocul ei murdar. De fiecare data cand aparea o problema, o rezolvam si ii radeam in fata. Acum totul s-a schimbat. Viata m-a doborat. M-a lovit unde nu putea nimeni sa o faca mai bine.
Urasc viata!"
Semneaza hartia in timp ce lacrimile sale lovesc necontenit hartia.
Scoate din sertar un Remington, il pune la tampla si trage. Mana ii aluneca pe langa corp, arma izbeste parchetul, iar capul ii cade pe masa. Sangele cald intalneste lacrimile sarate si formeaza un amestec omogen care picteaza scrisoarea intr-un mod deosebit.
Camera miroase acum a fum scump, a whiskey vechi si a plumb incins ...
Viata e mai urata ca politica!
sâmbătă, octombrie 06, 2007
Scriu
Imi place sa scriu. De obicei scriu noaptea. Intunericul inseamna, pentru mine, liniste. Iar linistea inseamna concentrare, dorinta de expunere a gandurilor in cuvinte pictate subtil cu cerneala. Da, cu cerneala! Caci nu pot sa scriu ganduri cu taste. Mi se pare un nonsens sa incepi sa te gandesti la lucruri frumoase/urate, traite/auzite, impresionante/fade, si apoi sa le trantesti pe ecran, prin niste bucati de plastic. Nu sunt absurd, nu sunt inapoiat, dar pur si simplu cred ca PC-ul e pentru cu totul altceva decat pentru a scrie cronichete, tablete, nuvele, romane sau chiar declaratii de dragoste.
In alta ordine de idei, cuvantul scris pe hartie, cu cerneala, e mult mai viril. E o entitate pana la urma, pe care, daca vrei sa o stergi de pe ecran, dai delete sau backspace. Pe hartie insa, cuvantul ramane taiat, mazgalit, si-ti impune parca sa fii mai atent la ce scrii si cum scrii in continuare.
Inca o problema este aceea a marcii, caci fiecare are propriul sau stil de scris. Or calculatorul uniformizeaza si, totodata, banalizeaza aceasta "arta". De exemplu o scrisoare de dragoste sau un biletel trimis printre banci, in timpul orelor, in care ii marturisesti in sfarsit dragostea ce-o nutresti de cateva saptamani, are mult mai mult farmec decat "te :X:X:X" sau ":*:*:*>:D<" aruncate printre ferestre de mirc, mess, in pauza de la fifa sau counter, presat de sunetul redat la maxim de boxe. Si nu in ultimul rand, trebuie remarcate cuvintele ce miros a cerneala proaspata si fum de tigara sau a parfum imprimat de mainile care se chinuie sa tina pasul cu gandurile. E aceeasi chestiune de originalitate. Acum nu e noapte si nici liniste, insa scriu. Si scriu pentru ca simteam nevoia sa marturisesc cele de mai sus. Si totusi daca as mai avea o foaie de hartie la indemana poate as mai dicta degetelor agatate de pix cateva fraze. Dar foaia ajunge la final, scrumiera se umple, iar telefonul ma anunta ca trebuie sa plec. Ne mai vedem. Pa! Stai, trebuie sa transcriu totul intr-un document word/notepad, ca nu va pot trimite coala mea plina de originalitate, coala mea alba cu insertii de cerneala, la fiecare. Uite aici intervine calculatorul.
In alta ordine de idei, cuvantul scris pe hartie, cu cerneala, e mult mai viril. E o entitate pana la urma, pe care, daca vrei sa o stergi de pe ecran, dai delete sau backspace. Pe hartie insa, cuvantul ramane taiat, mazgalit, si-ti impune parca sa fii mai atent la ce scrii si cum scrii in continuare.
Inca o problema este aceea a marcii, caci fiecare are propriul sau stil de scris. Or calculatorul uniformizeaza si, totodata, banalizeaza aceasta "arta". De exemplu o scrisoare de dragoste sau un biletel trimis printre banci, in timpul orelor, in care ii marturisesti in sfarsit dragostea ce-o nutresti de cateva saptamani, are mult mai mult farmec decat "te :X:X:X" sau ":*:*:*>:D<" aruncate printre ferestre de mirc, mess, in pauza de la fifa sau counter, presat de sunetul redat la maxim de boxe. Si nu in ultimul rand, trebuie remarcate cuvintele ce miros a cerneala proaspata si fum de tigara sau a parfum imprimat de mainile care se chinuie sa tina pasul cu gandurile. E aceeasi chestiune de originalitate. Acum nu e noapte si nici liniste, insa scriu. Si scriu pentru ca simteam nevoia sa marturisesc cele de mai sus. Si totusi daca as mai avea o foaie de hartie la indemana poate as mai dicta degetelor agatate de pix cateva fraze. Dar foaia ajunge la final, scrumiera se umple, iar telefonul ma anunta ca trebuie sa plec. Ne mai vedem. Pa! Stai, trebuie sa transcriu totul intr-un document word/notepad, ca nu va pot trimite coala mea plina de originalitate, coala mea alba cu insertii de cerneala, la fiecare. Uite aici intervine calculatorul.
marți, septembrie 18, 2007
Love is death
"Dragoste la prima vedere". E frumoasa expresia asta, sunt frumoase si cuvintele ce o compun: "vedere" - capacitate binecuvantata de a pipai cu ochii miresmele culorilor, "prima" - cifra, zi, luna, iubita, leafa - sunt printre cele mai importante si marcante si "dragoste" - una din cele mai slavite taine ale muritorului, ravnita de zei si adulata de poeti.
El primeste un telefon de la un prieten ce trebuie sa soseasca peste doua-trei ore, la autogara, care-l roaga sa-l intampine caci nu stie bine orasul. Se imbraca, iese din casa si merge incet, sub adierea vantului de toamna, pe strazile proaspat spalate de ploaia dinaintea soarelui suav de acum. E depasit de Ea. Se uita cu coltul ochiului si o vede: trup subtire, par saten, prins intr-o coada ingrijita, e imbracata in negru, dar gatul ei fin radiaza opusul culorii pe care o poarta - blandete, delicatete.
Lui ii stralucesc ochii si e multumit ca ea s-a intors sa-l priveasca discret. Merg unul in spatele celuilalt si parca isi vorbesc din pasi, prin soapte spuse-n minte.
Ea traverseaza, iar El, culmea, trebuie sa traverseze prin acelasi loc si zambeste ca si cum Providenta i-a facut un favor. Ea se intoarce iarasi si surade candid, in timp ce se strecoara printre masini si ajunge in partea cealalta de strada. El viseaza parca, aude un zgomot in surdina. Simte o durere in tot corpul, cade. Aude tipete, frane scartainde. Ochii plini de lacrimi aparute de nicaieri o urmaresc pe Ea. Si Ea se intoarce, iar zambetul ii ingheata. Il vede intins pe sosea, sub rotile unui camion.
Never seek to tell thy love / Love that never told can be.
El primeste un telefon de la un prieten ce trebuie sa soseasca peste doua-trei ore, la autogara, care-l roaga sa-l intampine caci nu stie bine orasul. Se imbraca, iese din casa si merge incet, sub adierea vantului de toamna, pe strazile proaspat spalate de ploaia dinaintea soarelui suav de acum. E depasit de Ea. Se uita cu coltul ochiului si o vede: trup subtire, par saten, prins intr-o coada ingrijita, e imbracata in negru, dar gatul ei fin radiaza opusul culorii pe care o poarta - blandete, delicatete.
Lui ii stralucesc ochii si e multumit ca ea s-a intors sa-l priveasca discret. Merg unul in spatele celuilalt si parca isi vorbesc din pasi, prin soapte spuse-n minte.
Ea traverseaza, iar El, culmea, trebuie sa traverseze prin acelasi loc si zambeste ca si cum Providenta i-a facut un favor. Ea se intoarce iarasi si surade candid, in timp ce se strecoara printre masini si ajunge in partea cealalta de strada. El viseaza parca, aude un zgomot in surdina. Simte o durere in tot corpul, cade. Aude tipete, frane scartainde. Ochii plini de lacrimi aparute de nicaieri o urmaresc pe Ea. Si Ea se intoarce, iar zambetul ii ingheata. Il vede intins pe sosea, sub rotile unui camion.
Never seek to tell thy love / Love that never told can be.
duminică, septembrie 16, 2007
Gandirea
Ce este gandirea?
O intrebare la fel de grea ca "ce este Dumnezeu?" sau "exista viata dupa moarte?".
Gandirea este: facultate superioara a creierului omenesc, care reflecta in mod generalizat realitatea obiectiva prin notiuni, judecati, teorii.
Dar hai sa-ti spun eu ce e de fapt gandirea. Pentru unii ea este un lux, e ca o geanta Louis Vuitton sau o scrumiera Versace; de aia nici nu si-o permit - e un Mercedes aparut intr-un sat indepartat din Romania, care uimeste, incremeneste priviri, dar care nu poate fi cumparat.
Pentru altii, insa, reprezinta o parte din viata. Ea se regaseste cu aceste persoane dimineata, la cafea, pe veranda, citind ziarul, sau la amiaza, in fata calculatorului, rasfoind mail-urile si stirile zilei, sau la serviciu, sau la scoala, sau seara la cina, in sanul familiei si chiar inainte de a adormi, privind tavanul. E naturaletea exprimarii gandurilor, a ratiunii.
Si mai stii ce e gandirea? E un sentiment de repulsie, de frica, de incertitudine si scepticism, comasate si legate de persoana care o practica. Pai ce, ti-ai inchipui tu sa traiesti cu cineva care gandeste? Ai face tu amor cu acel cineva? Nu! Pentru ca nu e imbracat trendy, nu are beemveu, n-asculta manele si 3-sud-est. A, si sa vezi cum arata: are ochelari grosi la ochi (nu atarnati de ceafa) si parul dat peste cap; si daca n-are ochelari tot ciudat arata, ca se uita tot timpul in neant. Aiurea! N-ai tu nevoie de cineva care sa citeasca mai mult decat ghidul TV, horoscopul si mica publicitate. Si ce-ti trebuie tie sa asculti aberatiile si intrebarile "filosofice"? Si altceva mai bun de facut n-are decat sa nege si sa se indoiasca tot timpul?!
Gandirea e ca medicamentatia pentru prostata: necesara numai celor care au cu adevarat nevoie de ea si ii ajuta, dar deja un semn de exclamare daca o urmezi pentru oamenii din jur
O intrebare la fel de grea ca "ce este Dumnezeu?" sau "exista viata dupa moarte?".
Gandirea este: facultate superioara a creierului omenesc, care reflecta in mod generalizat realitatea obiectiva prin notiuni, judecati, teorii.
Dar hai sa-ti spun eu ce e de fapt gandirea. Pentru unii ea este un lux, e ca o geanta Louis Vuitton sau o scrumiera Versace; de aia nici nu si-o permit - e un Mercedes aparut intr-un sat indepartat din Romania, care uimeste, incremeneste priviri, dar care nu poate fi cumparat.
Pentru altii, insa, reprezinta o parte din viata. Ea se regaseste cu aceste persoane dimineata, la cafea, pe veranda, citind ziarul, sau la amiaza, in fata calculatorului, rasfoind mail-urile si stirile zilei, sau la serviciu, sau la scoala, sau seara la cina, in sanul familiei si chiar inainte de a adormi, privind tavanul. E naturaletea exprimarii gandurilor, a ratiunii.
Si mai stii ce e gandirea? E un sentiment de repulsie, de frica, de incertitudine si scepticism, comasate si legate de persoana care o practica. Pai ce, ti-ai inchipui tu sa traiesti cu cineva care gandeste? Ai face tu amor cu acel cineva? Nu! Pentru ca nu e imbracat trendy, nu are beemveu, n-asculta manele si 3-sud-est. A, si sa vezi cum arata: are ochelari grosi la ochi (nu atarnati de ceafa) si parul dat peste cap; si daca n-are ochelari tot ciudat arata, ca se uita tot timpul in neant. Aiurea! N-ai tu nevoie de cineva care sa citeasca mai mult decat ghidul TV, horoscopul si mica publicitate. Si ce-ti trebuie tie sa asculti aberatiile si intrebarile "filosofice"? Si altceva mai bun de facut n-are decat sa nege si sa se indoiasca tot timpul?!
Gandirea e ca medicamentatia pentru prostata: necesara numai celor care au cu adevarat nevoie de ea si ii ajuta, dar deja un semn de exclamare daca o urmezi pentru oamenii din jur
miercuri, septembrie 05, 2007
Cati ingeri pot dansa pe un varf de ac?
Eu cred ca Dumnezeu e unul! Si mai cred ca el este impotriva religiei. Si acum ma refer la religia politica, administrativa si economica a zilelor noastre si a trecutului.
Definitia religiei este urmatoarea: sistem de credinte (dogme) si de practici (rituri) privind sentimentul divinitatii si care ii uneste, in aceeasi comunitate spirituala si morala, pe toti cei care adera la acest sistem.
Ce inseamna de fapt religia? Ea inseamna o putere absconsa oamenilor de rand. Este puterea din spatele puterii. Este cu totul altceva decat ar trebui, in definitiv sa fie.
Sa ne gandim, spre exemplu, la inchizitia bisericeasca, cea care propunea multe metode eficiente de schingiuire ("pentru ca nu strica sufletul, ci numai carnea pacatoasa") si omor, pentru calauzirea pe drumul cel bun. Un alt exemplu este organizarea cruciadelor, a asa-ziselor "razboaie sfinte" cu consecinte mai mult negative decat pozitive (masacre, exploatarea populatiilor cucerite).
In prezent, religia are rolul de a permite imixtiunea politicului in treburile sale, de a permite acumularea de capital politic, de a face supozitii, de a avea teme de talk-show-uri la TV si la radio.
Religia insa, pentru mine, nu are mare importanta, din urmatoarea perspectiva: poate fi islamica, ortodoxa, catolica, adventista, dar atata timp cat pastreaza invataturile de baza ale propovaduitorilor si nu imi lezeaza in vreun fel libertatea de gandire si actionare, in limitele permise, este in regula si o respect. Dar nu am nevoie de Becali sa-mi spuna sa-l aleg pentru ca o sa faca el stat democratico-religioso-bla-bla-bla! Si nu am nevoie de Basescu si instrumentele sale politice sa imi demonstreze cat e de credincios! Si n-am nevoie nici macar sa stiu cata politie politica a facut sau n-a facut urmatorul patriarh si nici sa stiu cine va fi el sau ce planuri are, pentru ca influenta sa asupra credintei mele sau, mai mult, a mantuirii mele, este zero!
Si inca ceva, daca e sa ne legam de lucruri din astea: "cati ingeri pot dansa pe un varf de ac?" (A.G.) - astept raspunsul pe adresa mea de mail -
Definitia religiei este urmatoarea: sistem de credinte (dogme) si de practici (rituri) privind sentimentul divinitatii si care ii uneste, in aceeasi comunitate spirituala si morala, pe toti cei care adera la acest sistem.
Ce inseamna de fapt religia? Ea inseamna o putere absconsa oamenilor de rand. Este puterea din spatele puterii. Este cu totul altceva decat ar trebui, in definitiv sa fie.
Sa ne gandim, spre exemplu, la inchizitia bisericeasca, cea care propunea multe metode eficiente de schingiuire ("pentru ca nu strica sufletul, ci numai carnea pacatoasa") si omor, pentru calauzirea pe drumul cel bun. Un alt exemplu este organizarea cruciadelor, a asa-ziselor "razboaie sfinte" cu consecinte mai mult negative decat pozitive (masacre, exploatarea populatiilor cucerite).
In prezent, religia are rolul de a permite imixtiunea politicului in treburile sale, de a permite acumularea de capital politic, de a face supozitii, de a avea teme de talk-show-uri la TV si la radio.
Religia insa, pentru mine, nu are mare importanta, din urmatoarea perspectiva: poate fi islamica, ortodoxa, catolica, adventista, dar atata timp cat pastreaza invataturile de baza ale propovaduitorilor si nu imi lezeaza in vreun fel libertatea de gandire si actionare, in limitele permise, este in regula si o respect. Dar nu am nevoie de Becali sa-mi spuna sa-l aleg pentru ca o sa faca el stat democratico-religioso-bla-bla-bla! Si nu am nevoie de Basescu si instrumentele sale politice sa imi demonstreze cat e de credincios! Si n-am nevoie nici macar sa stiu cata politie politica a facut sau n-a facut urmatorul patriarh si nici sa stiu cine va fi el sau ce planuri are, pentru ca influenta sa asupra credintei mele sau, mai mult, a mantuirii mele, este zero!
Si inca ceva, daca e sa ne legam de lucruri din astea: "cati ingeri pot dansa pe un varf de ac?" (A.G.) - astept raspunsul pe adresa mea de mail -
luni, august 20, 2007
Somnul dinspre moarte
...
Unul dintre insurgenti scoate un AK47. Camera foto imi ingheata intre degete, inima imi ingheata in piept, iar rasuflare imi este bruscata de imbranceala unui soldat. Cad pe solul galben, dur, langa un tufis uscat, ma dau peste cap dintr-un instinct salutar si ma rezim de un zid de locuinta daramata. Soldatul sare intr-o parte, ramane pe burta si trage cateva focuri inspre cel ce nu mai era acolo. Fugise in cele doua-trei secunde, cate ii trebuisera salvatorului meu sa se aseze strategic.
Ii multumesc, imi zice sa fiu atent si ma trage in spatele lui spre un punc mai sigur. Imi vorbeste incet pentru a nu fi auzit de inamic. Ma trage inca. Si, deodata, imi da drumul intr-o mica smuncitura, cade in genunchi, iar din gat ii sare sange. Incearca in zadar sa opreasca hemoragia, eu ma apropii de el cu intentia de a-i acorda un minimum de ajutor, oricare ar fi putut fi acela in momentul respectiv. Sunt aruncat in spate. Nu-mi mai simt corpul de la piept in jos. Ma uit speriat si nu-mi vad picioarele! Uit de orice si incep sa urlu, de frica si apoi de durere. Toul este plin de sange in jurul meu. Ma uit la soldat si vad ca are in mana cuiul unei grenade. In agonia sa, cu intentia de a-si sfarsi treaba si de a-l omori pe cel care-l impuscase, a incercat sa-l elimine cu o grenada, dar puterea sa nu i-a permis-o; a scapat-o langa mine.
Ma uit debusolat in jur. Stiu ca mi-a sosit sfarsitul, lucru accentuat de aparitia insurgentului. Isi incarca agitat arma, ma priveste in ochi, apoi trage de doua ori in mine. Camera foto scapa in sfarsit din mainile mele, se izbeste de pamant, se rostogoleste si se opreste langa bocancii insurgentului.
Nu mai simt durerea deloc. Respiratia mi-e din ce in ce mai rapida. Sudoarea imi curge de pe frunte, pe nas, pe fata, pe gat; se amesteca cu sangele prafuit.
Inchid ochii si... ii deschid iarasi. Ma intorc pe o parte, ma uit nedumerit in jur, inchid televizorul, ma intorc pe cealalta parte si adorm la loc.
Unul dintre insurgenti scoate un AK47. Camera foto imi ingheata intre degete, inima imi ingheata in piept, iar rasuflare imi este bruscata de imbranceala unui soldat. Cad pe solul galben, dur, langa un tufis uscat, ma dau peste cap dintr-un instinct salutar si ma rezim de un zid de locuinta daramata. Soldatul sare intr-o parte, ramane pe burta si trage cateva focuri inspre cel ce nu mai era acolo. Fugise in cele doua-trei secunde, cate ii trebuisera salvatorului meu sa se aseze strategic.
Ii multumesc, imi zice sa fiu atent si ma trage in spatele lui spre un punc mai sigur. Imi vorbeste incet pentru a nu fi auzit de inamic. Ma trage inca. Si, deodata, imi da drumul intr-o mica smuncitura, cade in genunchi, iar din gat ii sare sange. Incearca in zadar sa opreasca hemoragia, eu ma apropii de el cu intentia de a-i acorda un minimum de ajutor, oricare ar fi putut fi acela in momentul respectiv. Sunt aruncat in spate. Nu-mi mai simt corpul de la piept in jos. Ma uit speriat si nu-mi vad picioarele! Uit de orice si incep sa urlu, de frica si apoi de durere. Toul este plin de sange in jurul meu. Ma uit la soldat si vad ca are in mana cuiul unei grenade. In agonia sa, cu intentia de a-si sfarsi treaba si de a-l omori pe cel care-l impuscase, a incercat sa-l elimine cu o grenada, dar puterea sa nu i-a permis-o; a scapat-o langa mine.
Ma uit debusolat in jur. Stiu ca mi-a sosit sfarsitul, lucru accentuat de aparitia insurgentului. Isi incarca agitat arma, ma priveste in ochi, apoi trage de doua ori in mine. Camera foto scapa in sfarsit din mainile mele, se izbeste de pamant, se rostogoleste si se opreste langa bocancii insurgentului.
Nu mai simt durerea deloc. Respiratia mi-e din ce in ce mai rapida. Sudoarea imi curge de pe frunte, pe nas, pe fata, pe gat; se amesteca cu sangele prafuit.
Inchid ochii si... ii deschid iarasi. Ma intorc pe o parte, ma uit nedumerit in jur, inchid televizorul, ma intorc pe cealalta parte si adorm la loc.
vineri, august 10, 2007
Sfaturi de urmat!
Traiesti in Romania si totul e o mare porcarie abominabila in toate domeniile?
Vrei sa mai vezi ceva in plus fata de ceea ce consideri tu in legatura cu mediul inconjurator?
Atunci citeste in continuare, noteaza si aplica!
Mergi cu automobilul, cu bicicleta sau pe jos, ca pieton, si dai inevitabil, la orice pas, de un taximetrist. Tu esti onest, nu incalci legea, il lasi sa iasa din parcare, astepti sa treaca peste trecerea de pietoni inaintea ta, dar el ce face apoi? Te injura cu capul lui gol scos pe geam, isi trimite precipitatiile verbale abject spre tine, aproape se da jos sa te bata! Ce faci tu? Taci, dai din cap, il lasi si pleci. Daca totusi nu faci asta, inarmeaza-te cu mult calm, cu puterea de a para un pumn si fa-ti un plan cat mai coerent de a-l da in judecata.
Aceleasi premise ca mai sus, dar dai de un politist. NU are rost sa te mai complici cu el: ori il lasi in pace, vorbind singur, luandu-te la intrebari "de ce nu mergi mai pe margine cu bicicleta" la ora 12.00 A.M. , cand traficul este infernal in caldura insuportabila, ori te opresti si incepi sa ii ceri legitimatii ca sa ai pe cine reclama (oricum fara un rezultat convenabil tie) pentru abuz in serviciu si altele.
Intri in magazin sa iti iei o inghetata de 1,6 RON si primesti doua gume fara ambalaj aruncate in sila de o vanzatoare la fel de infatuata ca politistul mai sus amintit. Ce faci? Incepi sa urli: de ce nu iti da restul in monede aferente, de ce daca "nu are" nu te intreaba daca nu te superi ca iti da gume in loc, de ce nu ti le da intr-un ambalaj sau macar intr-o amarata de hartie, de ce in definitiv nu iti vorbeste frumos cand tu ii spui "saru' mana/ multumesc mult/ buna ziua"; cu un ton putin mai jos, cu un aer mai rafinat si condescendent ii spui ca in urmatoarele 10 minutue chemi O.P.C.-ul (chiar daca nu o faci, iti garantez ca data viitoare nu va mai face aceeasi greseala!).
Te trezesti dimineata cu o ureche infundata, nu mai auzi cu ea si te doare enorm! Ajungi la spital si spui ca ai o urgenta, ca nu ai avut timp sa iti iei toate hartiile birocratiei de doi lei, ca te grabesti, ca nu mai rezisti, iti pocneste capul. Ce fac asistenta si doctorul chemat ulterior? Iti spun si mai ingamfati ca politistul ca nu se poate face nimic, mai mult, te indeparteaza usor pentru a face loc urmatorului pacient! Ce faci? Ignori durerea si incepi sa dai din maini, sa le spui ca banii pe care ii platesti la stat sunt rezervati in parte si pentru o minima ingrijire medicala in caz de urgenta. Nu se intampla nimic! NU faci altceva decat sa injuri usor, sa bolmojesti, sa pleci la un cabinet particular si sa nu mai dai doi bani pe statul roman si acolitii sai.
Mai sunt si altele! Mai sunt mult prea multe pentru a fi scrise si discutate. Insa ideea de baza e ca orice ai face, traiesti in Romania, esti nevoit sa te supui legilor umilitoare si tratamentelor asemenea din partea institutiilor publice sau nu. Tot ce faci de fapt este sa mori zi de zi, incetul cu incetul.
Blestem sistemul si oamenii sai sa ajunga ca mine, omul de rand, sa fie opriti de politisti, injurati sau batuti de taximetristi, ingrijiti in spitalele romane si sa-si cumpere paine de la magazinele celor pe care i-au educat atatia ani!
Vrei sa mai vezi ceva in plus fata de ceea ce consideri tu in legatura cu mediul inconjurator?
Atunci citeste in continuare, noteaza si aplica!
Mergi cu automobilul, cu bicicleta sau pe jos, ca pieton, si dai inevitabil, la orice pas, de un taximetrist. Tu esti onest, nu incalci legea, il lasi sa iasa din parcare, astepti sa treaca peste trecerea de pietoni inaintea ta, dar el ce face apoi? Te injura cu capul lui gol scos pe geam, isi trimite precipitatiile verbale abject spre tine, aproape se da jos sa te bata! Ce faci tu? Taci, dai din cap, il lasi si pleci. Daca totusi nu faci asta, inarmeaza-te cu mult calm, cu puterea de a para un pumn si fa-ti un plan cat mai coerent de a-l da in judecata.
Aceleasi premise ca mai sus, dar dai de un politist. NU are rost sa te mai complici cu el: ori il lasi in pace, vorbind singur, luandu-te la intrebari "de ce nu mergi mai pe margine cu bicicleta" la ora 12.00 A.M. , cand traficul este infernal in caldura insuportabila, ori te opresti si incepi sa ii ceri legitimatii ca sa ai pe cine reclama (oricum fara un rezultat convenabil tie) pentru abuz in serviciu si altele.
Intri in magazin sa iti iei o inghetata de 1,6 RON si primesti doua gume fara ambalaj aruncate in sila de o vanzatoare la fel de infatuata ca politistul mai sus amintit. Ce faci? Incepi sa urli: de ce nu iti da restul in monede aferente, de ce daca "nu are" nu te intreaba daca nu te superi ca iti da gume in loc, de ce nu ti le da intr-un ambalaj sau macar intr-o amarata de hartie, de ce in definitiv nu iti vorbeste frumos cand tu ii spui "saru' mana/ multumesc mult/ buna ziua"; cu un ton putin mai jos, cu un aer mai rafinat si condescendent ii spui ca in urmatoarele 10 minutue chemi O.P.C.-ul (chiar daca nu o faci, iti garantez ca data viitoare nu va mai face aceeasi greseala!).
Te trezesti dimineata cu o ureche infundata, nu mai auzi cu ea si te doare enorm! Ajungi la spital si spui ca ai o urgenta, ca nu ai avut timp sa iti iei toate hartiile birocratiei de doi lei, ca te grabesti, ca nu mai rezisti, iti pocneste capul. Ce fac asistenta si doctorul chemat ulterior? Iti spun si mai ingamfati ca politistul ca nu se poate face nimic, mai mult, te indeparteaza usor pentru a face loc urmatorului pacient! Ce faci? Ignori durerea si incepi sa dai din maini, sa le spui ca banii pe care ii platesti la stat sunt rezervati in parte si pentru o minima ingrijire medicala in caz de urgenta. Nu se intampla nimic! NU faci altceva decat sa injuri usor, sa bolmojesti, sa pleci la un cabinet particular si sa nu mai dai doi bani pe statul roman si acolitii sai.
Mai sunt si altele! Mai sunt mult prea multe pentru a fi scrise si discutate. Insa ideea de baza e ca orice ai face, traiesti in Romania, esti nevoit sa te supui legilor umilitoare si tratamentelor asemenea din partea institutiilor publice sau nu. Tot ce faci de fapt este sa mori zi de zi, incetul cu incetul.
Blestem sistemul si oamenii sai sa ajunga ca mine, omul de rand, sa fie opriti de politisti, injurati sau batuti de taximetristi, ingrijiti in spitalele romane si sa-si cumpere paine de la magazinele celor pe care i-au educat atatia ani!
duminică, iulie 29, 2007
Hai sa murim!
Hai sa vorbim despre moarte ca pedeapsa. Calduri extreme, inundatii si furtuni, accidente tenebroase, incendii si omoruri. Ce a devenit lumea in anul de gratie 2007? Ce reprezinta mileniul 3 dupa Hristos, fara El?
Zi de zi Pamantul se deterioreaza, relatia cu divinitatea se demonetizeaza, iar noi, astia muritori de rand, cu biciclete, dacii si apartamente cu 3 camere simtim din ce in ce mai acerba forta cu care suntem loviti.
Hai sa mai vorbim despre politica. Pensii marite si laudate intens sau nevotate si blestemate amar, spitale fara aer conditionat, cu gandaci si mancare proasta, borduri puse anual si strazi asfaltate si plastilina, declaratii si modoranii paroxistice.
Zi de zi politicienii alesi sau nu fac declaratii, anunta mariri si micsorari, fura cat pot si ce pot, iar noi, astia fara laptopuri de mii de euro sau masini de sute de mii, stam, ne uitam la ei si apoi ii votam iarasi.
Hai sa vorbim acum despre bun simt, etica, morala, prietenie, admiratie, dragoste, incredere. Cam asta a fost tot, am vorbit. La cat de dura e realitatea, cred ca am si exagerat cu vorba pe acest subiect.
Acum hai sa facem un sinopsis si sa vorbim despre moartea politicii romanesti si despre pedeapsa lipsei bunelor moravuri. Unde ajungem? La o societate perfecta!
Concluzia: hai sa murim!
Zi de zi Pamantul se deterioreaza, relatia cu divinitatea se demonetizeaza, iar noi, astia muritori de rand, cu biciclete, dacii si apartamente cu 3 camere simtim din ce in ce mai acerba forta cu care suntem loviti.
Hai sa mai vorbim despre politica. Pensii marite si laudate intens sau nevotate si blestemate amar, spitale fara aer conditionat, cu gandaci si mancare proasta, borduri puse anual si strazi asfaltate si plastilina, declaratii si modoranii paroxistice.
Zi de zi politicienii alesi sau nu fac declaratii, anunta mariri si micsorari, fura cat pot si ce pot, iar noi, astia fara laptopuri de mii de euro sau masini de sute de mii, stam, ne uitam la ei si apoi ii votam iarasi.
Hai sa vorbim acum despre bun simt, etica, morala, prietenie, admiratie, dragoste, incredere. Cam asta a fost tot, am vorbit. La cat de dura e realitatea, cred ca am si exagerat cu vorba pe acest subiect.
Acum hai sa facem un sinopsis si sa vorbim despre moartea politicii romanesti si despre pedeapsa lipsei bunelor moravuri. Unde ajungem? La o societate perfecta!
Concluzia: hai sa murim!
sâmbătă, iunie 30, 2007
Remember ME!
REMEMBER
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember
When your dreams have ended
Time can be transcended
Just remember me
I am the one star that keeps burning so brightly
It is the last light to fade into the rising sun
And with you whenever you tell my story
For I am all I've done
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember me
I am that one voice in the cold wind that whispers
And if you listen you will hear me call across the sky
As long as I still can reach out and touch you
Then I will never die
Remember
I'll never leave you
If you will only
Remember me
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember
When your dreams have ended
Time can be transcended
I lïve forever
Remember me
Remember me
Remember me
(Josh Groban - Remember me)
Fiecare se gandeste la ce vrea pe melodia asta. Eu ma gandesc la nemurirea in urma mortii. Aminteste-ti de mine!
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember
When your dreams have ended
Time can be transcended
Just remember me
I am the one star that keeps burning so brightly
It is the last light to fade into the rising sun
And with you whenever you tell my story
For I am all I've done
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember me
I am that one voice in the cold wind that whispers
And if you listen you will hear me call across the sky
As long as I still can reach out and touch you
Then I will never die
Remember
I'll never leave you
If you will only
Remember me
Remember
I will still be here
As long as you hold me
In your memories
Remember
When your dreams have ended
Time can be transcended
I lïve forever
Remember me
Remember me
Remember me
(Josh Groban - Remember me)
Fiecare se gandeste la ce vrea pe melodia asta. Eu ma gandesc la nemurirea in urma mortii. Aminteste-ti de mine!
luni, iunie 25, 2007
Pumnipicioareinjuraturi
Bataia la romani e rupta din Rai. Parerea unora, multora.
Pe strada mergi linistit, treci pe langa biserica, privesti in neant si deodata auzi cum ea ii trage o palma peste fata pentru ca pune intrebari multe, iar el incepe sa urle (ea e mama, el e copilul de 5 ani).
Urci pe scari, la bloc, spre apartamentul tau de la etajul doi si inima iti crapa in doua, tamplele iti zvacnesc, iar fata ti se inroseste. Nu e pentru ca ai hipertensiune, ci pentru ca in spatele unei usi, o sotie isi ia o bataie crancena de la jumatatea sa.
" - Esti un tampit! Nu esti in stare sa iei o nota la amarata aia de matematica!"
" - Dar, tata..."
" _ Si de cate ori ti-am zis sa nu mai lasi hainele alea imprastiate pe pat?"
" - Pai voiam sa..."
" - Scuze si iar scuze...ia d'aci ca sa nu le mai spui data viitoare..."
Chelnerul vine intr-un final la masa si intreaba infumurat pricajitul ce se uita la meniu, cu ochii inlacrimati mai mult: "Cumperi ceva sau te scot in suturi afara?".
Mergi prin mall cu gura cascata la ochelari police, ciocolata cu martipan, volvo xc90 sau pantaloni paolo rossi si dai, evident din greseala, peste o ceafa mare, cheala si cu lant gros de aur la gat, de care atarna o cruce. Iti ceri considerabil scuze, iar ceafa se uita crucis, strange din dinti si lasa de inteles "daca nu ar fi agenti de paza te-as linsa!".
Pe strada, mergi linistit, cu o carte imprumutata de la un prieten si calci in flegme, auzi injuraturi si vezi sange. E doar o "banda" inerta de copii ce s-au luat la bataie de la inghetata pe care trebuia sa o dea unul din ei, caci ii venise randul.
Bataia este, asadar, cea mai simpla forma coercitiva. Creierul probabil, pentru unii, nu ajuta decat la coordonarea miscarilor pumnilor si picioarelor si la articularea injuraturilor.
Bataia e bratara de aur...
Pe strada mergi linistit, treci pe langa biserica, privesti in neant si deodata auzi cum ea ii trage o palma peste fata pentru ca pune intrebari multe, iar el incepe sa urle (ea e mama, el e copilul de 5 ani).
Urci pe scari, la bloc, spre apartamentul tau de la etajul doi si inima iti crapa in doua, tamplele iti zvacnesc, iar fata ti se inroseste. Nu e pentru ca ai hipertensiune, ci pentru ca in spatele unei usi, o sotie isi ia o bataie crancena de la jumatatea sa.
" - Esti un tampit! Nu esti in stare sa iei o nota la amarata aia de matematica!"
" - Dar, tata..."
" _ Si de cate ori ti-am zis sa nu mai lasi hainele alea imprastiate pe pat?"
" - Pai voiam sa..."
" - Scuze si iar scuze...ia d'aci ca sa nu le mai spui data viitoare..."
Chelnerul vine intr-un final la masa si intreaba infumurat pricajitul ce se uita la meniu, cu ochii inlacrimati mai mult: "Cumperi ceva sau te scot in suturi afara?".
Mergi prin mall cu gura cascata la ochelari police, ciocolata cu martipan, volvo xc90 sau pantaloni paolo rossi si dai, evident din greseala, peste o ceafa mare, cheala si cu lant gros de aur la gat, de care atarna o cruce. Iti ceri considerabil scuze, iar ceafa se uita crucis, strange din dinti si lasa de inteles "daca nu ar fi agenti de paza te-as linsa!".
Pe strada, mergi linistit, cu o carte imprumutata de la un prieten si calci in flegme, auzi injuraturi si vezi sange. E doar o "banda" inerta de copii ce s-au luat la bataie de la inghetata pe care trebuia sa o dea unul din ei, caci ii venise randul.
Bataia este, asadar, cea mai simpla forma coercitiva. Creierul probabil, pentru unii, nu ajuta decat la coordonarea miscarilor pumnilor si picioarelor si la articularea injuraturilor.
Bataia e bratara de aur...
duminică, iunie 17, 2007
Intre viata si restul...
Exista viata, pentru ca o traim. Exista moarte pentru ca ni se intampla, intr-un final. Exista oare viata dupa moarte? Exista Rai, Iad sau Purgatoriu? Evident ca da. Si evident ar fi demential sa pot vedea ce e acolo. Un prieten spunea ca oricum nu ar mai conta, ca mori si s-a stins totul. Eu nu sunt de acord cu el si am impresia, dar si credinta ca, am o constiinta atat de puternica, incat in lumea de dincolo sa traiesc, sa experimentez.
O discutie cat se poate de grea. O problema pe care si-au pus-o probabil multi, dar nu i-au gasit o rezolvare.
Viata este de fapt o scanteie. Moartea cred ca detine monopolul asupra ei, caci oricat de frumoasa sau urata ar fi prima, cea din urma reuseste sa concentreze toate emotiile si trairile intr-o secunda, acea secunda-punte intre material si imaterial. Transcendenta si imanenta, dragoste si ura, toate dispar si ajungi in intuneric. Si oare acel intuneric nu reprezinta o traire a constiintei? Sau oare Iadul si Raiul nu reprezinta un alt cumul de sentimente si trairi supuse selectiv sufletului?
Fara mii de euro sau mii de lei vechi, fara bemveuri sau dacie, fara fructe de mare si hot dog, fara blugi sau armani, esti liber. Liber sa ce? Sa gandesti! Probabil intr-o lume post mortem ai putea rationa mai mult decat acum, ai putea sa iti pui si rezolvi apoi probleme pregnante, ai putea sa ai ganduri care sa nu se piarda in alte ganduri, ci sa se rezolve simplu si deschis.
Acum esti singur sau inconjurat de prieteni. Esti fericit sau trist. Iti iubesti familia sau ii aprinzi lumanari la mormant. Razi sau urli. Dansezi sau plangi. Alergi sau stai. Bei sau fumezi. Dar atunci, cum vei fi? Vei mai avea grija tradarilor prietenilor buni? Vei mai asculta zumzaitul albinelor? Vei mai urmari cerul albastru cum se misca usor de la dreapta la stanga?
E bine ca nu stiu cum va fi? De ce? Pentru ca imi hiperbolizeaza dorinta de cunoastere a acelei lumi. Pentru ca imi creaza un nou tel, o noua problema de gandire.
Traieste si te bucura de viata. Mori si te bucura de... nimic, pentru ca poate el e mai important!
O discutie cat se poate de grea. O problema pe care si-au pus-o probabil multi, dar nu i-au gasit o rezolvare.
Viata este de fapt o scanteie. Moartea cred ca detine monopolul asupra ei, caci oricat de frumoasa sau urata ar fi prima, cea din urma reuseste sa concentreze toate emotiile si trairile intr-o secunda, acea secunda-punte intre material si imaterial. Transcendenta si imanenta, dragoste si ura, toate dispar si ajungi in intuneric. Si oare acel intuneric nu reprezinta o traire a constiintei? Sau oare Iadul si Raiul nu reprezinta un alt cumul de sentimente si trairi supuse selectiv sufletului?
Fara mii de euro sau mii de lei vechi, fara bemveuri sau dacie, fara fructe de mare si hot dog, fara blugi sau armani, esti liber. Liber sa ce? Sa gandesti! Probabil intr-o lume post mortem ai putea rationa mai mult decat acum, ai putea sa iti pui si rezolvi apoi probleme pregnante, ai putea sa ai ganduri care sa nu se piarda in alte ganduri, ci sa se rezolve simplu si deschis.
Acum esti singur sau inconjurat de prieteni. Esti fericit sau trist. Iti iubesti familia sau ii aprinzi lumanari la mormant. Razi sau urli. Dansezi sau plangi. Alergi sau stai. Bei sau fumezi. Dar atunci, cum vei fi? Vei mai avea grija tradarilor prietenilor buni? Vei mai asculta zumzaitul albinelor? Vei mai urmari cerul albastru cum se misca usor de la dreapta la stanga?
E bine ca nu stiu cum va fi? De ce? Pentru ca imi hiperbolizeaza dorinta de cunoastere a acelei lumi. Pentru ca imi creaza un nou tel, o noua problema de gandire.
Traieste si te bucura de viata. Mori si te bucura de... nimic, pentru ca poate el e mai important!
luni, iunie 11, 2007
Fericit
Ipoteza
Discriminarea este o practica actuala a lumii moderne desi este specifica unor perioade apuse de mult. E o dovada de lipsa de democratie si spirit civic sa fii discriminant, fie pe probleme de apartenenta politica, rasiala, sexuala sau religioasa. Ea porneste de la presedinti de state si se opreste la omul de rand.
Demonstratie
Evident, ofensatoare pentru religie, imorala si poate irationala, parada Gayfest a fost o simpla manifestare. Sa arunci cu oua, pietre, rosii, sa iei oameni la bataie si sa injuri pe strada este la fel de imoral si amoral.
Concluzie
Cu toate cele exprimate mai sus, in pofida discriminarii, injuriilor si defilarii pe strazi, punctul meu de vedere este urmatorul: daca esti homosexual este alegerea ta, este viata ta cea care are sau nu de suferit, sunt prietenii tai si familia ta care te vor sustine sau nu. Dar de ce trebuie sa stiu eu ce esti tu? De ce trebuie ca eu sa te vad pe strada in alta ipostaza decat un om care a ales ceva, dar isi vede de ale lui? Daca eu sunt admirator al trupei Parazitii ar trebui sa organizez un mars al fanilor Parazitii (care sa fie disturbat mai apoi de fanii Adi Minune)? Poate comparatia nu este prea reusita, dar subiectul este acelasi: ostentatia unei alegeri nu are nici o logica, nu are legatura cu democratia atat de des invocata pentru ca nu are lagatura cu bunul-simt, in primul rand.
Fericit ca am scris si despre asta, fericit ca viata mea e normala, fericit ca nu sunt fericit...
Discriminarea este o practica actuala a lumii moderne desi este specifica unor perioade apuse de mult. E o dovada de lipsa de democratie si spirit civic sa fii discriminant, fie pe probleme de apartenenta politica, rasiala, sexuala sau religioasa. Ea porneste de la presedinti de state si se opreste la omul de rand.
Demonstratie
Evident, ofensatoare pentru religie, imorala si poate irationala, parada Gayfest a fost o simpla manifestare. Sa arunci cu oua, pietre, rosii, sa iei oameni la bataie si sa injuri pe strada este la fel de imoral si amoral.
Concluzie
Cu toate cele exprimate mai sus, in pofida discriminarii, injuriilor si defilarii pe strazi, punctul meu de vedere este urmatorul: daca esti homosexual este alegerea ta, este viata ta cea care are sau nu de suferit, sunt prietenii tai si familia ta care te vor sustine sau nu. Dar de ce trebuie sa stiu eu ce esti tu? De ce trebuie ca eu sa te vad pe strada in alta ipostaza decat un om care a ales ceva, dar isi vede de ale lui? Daca eu sunt admirator al trupei Parazitii ar trebui sa organizez un mars al fanilor Parazitii (care sa fie disturbat mai apoi de fanii Adi Minune)? Poate comparatia nu este prea reusita, dar subiectul este acelasi: ostentatia unei alegeri nu are nici o logica, nu are legatura cu democratia atat de des invocata pentru ca nu are lagatura cu bunul-simt, in primul rand.
Fericit ca am scris si despre asta, fericit ca viata mea e normala, fericit ca nu sunt fericit...
marți, mai 29, 2007
Alege
Alege viata. Alege o slujba. Alege o cariera. Alege familia.
Ce frumos e platonismul...
Si de fapt...Voi fi ca tine. Slujba, familie, televizor al naibii de mare, masina de spalat, masina, casetofon, deschizator electric, sanatate, colesterol, asigurari dentare, amortizari, garsoniera, imbracaminte usoara, bagaj
Sau pot sa fac tot ce vreau eu pana la urma, nu? Si asta voi face...
Ce frumos e platonismul...
Si de fapt...Voi fi ca tine. Slujba, familie, televizor al naibii de mare, masina de spalat, masina, casetofon, deschizator electric, sanatate, colesterol, asigurari dentare, amortizari, garsoniera, imbracaminte usoara, bagaj
Sau pot sa fac tot ce vreau eu pana la urma, nu? Si asta voi face...
vineri, mai 25, 2007
Imagineaza-ti...
Imagineaza-ti... imagineaza-ti ca traiesti, mananci, dormi, te destinzi. Visand cu ochii deschisi. Dar mai ales asteptand... intr-o camera de marimea unei bai... Acum imagineaza-ti facand toate aceste lucruri, dar mai ales asteptand pentru tot restul vietii... Imagineaza-ti ca astepti, astepti, astepti... sa mori. Eu nu trebuie sa imi imaginez, caci traiesc intr-una din acele camere. Se numeste societate. Eu o numesc iad. Bun venit in iad.
Societatea... acest pat al lui Procust. Iti restrange posibilitatile de gandire, de actionare. Te inghesuie intre necunoscuti si te face sa crezi ca esti liber sa... astepti. Astepti intr-o camera de marimea unei bai. Astepti sa treaca timpul. Astepti sa mori. Bun venit in iad.
Un iad situat pe pamant. Unde se voteaza, se urmaresc tradati in dragoste, se bea bere si se conduc dacii. Un iad care iti permite sa vezi si sa visezi, dar niciodata sa pui mana daca nu esti mare mahar.
Imagineaza-ti ca tot ce am scris nu e scris, ca astea sunt gandurile tale zilnice pe care ti le suprimi din ce in ce mai imposibil cu tot felul de idei preconcepute. Imagineaza-ti ca viata ta nu e decat o idee. Imagineaza-ti ca ce spun eu nu e adevarat. Ca totul este frumos si dulce. Imagineaza-ti moartea. Imagineaza-ti sunetul pasarilor. Imagineaza-ti atingerea unui gandac ce cade din copac pe spatele tau. Imagineaza-ti ca ti-ai imaginat astea. Acum imagineaza-ti ca traiesti in Romania, unde este bine si unde nimic rau nu se poate intampla.
Imaineaza-ti doar...
Societatea... acest pat al lui Procust. Iti restrange posibilitatile de gandire, de actionare. Te inghesuie intre necunoscuti si te face sa crezi ca esti liber sa... astepti. Astepti intr-o camera de marimea unei bai. Astepti sa treaca timpul. Astepti sa mori. Bun venit in iad.
Un iad situat pe pamant. Unde se voteaza, se urmaresc tradati in dragoste, se bea bere si se conduc dacii. Un iad care iti permite sa vezi si sa visezi, dar niciodata sa pui mana daca nu esti mare mahar.
Imagineaza-ti ca tot ce am scris nu e scris, ca astea sunt gandurile tale zilnice pe care ti le suprimi din ce in ce mai imposibil cu tot felul de idei preconcepute. Imagineaza-ti ca viata ta nu e decat o idee. Imagineaza-ti ca ce spun eu nu e adevarat. Ca totul este frumos si dulce. Imagineaza-ti moartea. Imagineaza-ti sunetul pasarilor. Imagineaza-ti atingerea unui gandac ce cade din copac pe spatele tau. Imagineaza-ti ca ti-ai imaginat astea. Acum imagineaza-ti ca traiesti in Romania, unde este bine si unde nimic rau nu se poate intampla.
Imaineaza-ti doar...
duminică, mai 20, 2007
DA
19 mai, dimineata, pentru prima data cand merg la vot, entuziasmat.
Abia astept sa pun stampila. Stiu ca rezultatul nu va fi acelasi cu cel dorit de mine, dar vreau sa imi adulez constiinta.
Intru, votez apasat, fac o poza pentru a imortaliza momentul si ies fericit.
Seara, rezultate preliminarii, Basescu revine la conducerea tarii. In mod bizar totul mi se pare ceva normal si nervii provocati de elucubratiile lui nu apar.
De ce? Pentru ca inca nu ma intereseaza clasa politica din Romania (poate doar ideea de social-democrat ar avea putina pregnanta asupra creierului meu) si gandul ca am fost impotriva puterii, ca am pactizat cu cei care l-au vrut mort si ingropat pe marinar, ca nu sunt ca majoritatea sa ies in strada sa ma bucur ca e el iar imi da o senzatie de exaltare absoluta.
Basescu e din nou presedinte, noi vom trai bine. Oare asa va fi?
Scenariu: Basescu e mandru ca a fost ales din nou de "poporul roman", va fi din ce in ce mai plin de sine, va injura mai mult monstruoasa coalitie PSD-PNL-UDMR-PC-PRM-eu, va bla bla bla...
Votul meu este impotriva ta domnule Basescu, iar mijloacele de care dispui dumneata sunt infinit nelimitate si imi pot taia visele pe care le am, dar in continuare iti voi spune da, sau nu, depinde de ce forma va avea intrebarea referitoare la plecarea dumitale.
Fredonez in gand versurile lui Ombladon "Ba Traiane de ce crezi ca ne e mai bine, cand nici tu nu ai vrea sa fii condus de unul ca tine?".
vineri, mai 11, 2007
Fumatul nu ucide!
Urasc tigara, fumul de tigara, nicotina, chistoacele aruncate prin parc si pe podelele facultatilor. Anual mor milioane de oameni din cauza fumatului. De asemenea, dezvolta o multime de boli precum cancer, infarct, ateroscleroza, infertilitate, impotenta etc.
Dar aceasta nu este o campanie anti - fumat. De ce? Pentru ca nu ma intereseaza banii vostri aruncati in scrumul urat mirositor al tutunului si sanatatea pe care o pierdeti cu fiecare tigara aprinsa. De ce am inceput atunci cu fumatul? Pentru ca fumatul ucide doar din unele puncte de vedere. De exemplu fumatul de idei bune, de bun simt si iarba nu face rau. Vai... iarba... ce cuvant suspect, ce dureri de cap si obraji inrositi de atata rusine la auzul cuvantului se simt prin imprejurari.
Iarba, ganja, marijuana, hasis, weed. Uite cuvinte ce se fumeaza. Uite cuvinte care nu provoaca dependenta, cancer si gust scarbos in gura dimineata cand te trezesti.
Campaniile media referitoare la droguri, afisele si avertismentele auzite la scoala nu opresc pe nimeni de la fumat Kent, Marlboro, LM, Winston sau Camel, nu stopeaza consumul de Kreskova, Stalinskaia, Smirnov, Sankt Petersburg, Finlandia ce ajunge pe zi ce trece la cote incomensurabile, nu anunta Fast food-uri cu hamburgeri si hotdogi apetisanti, din cauza carora obezitatea ia amploare in orice tara dezvoltata. Evident, aceste campanii isi au rostul, nu il contest si nu promovez drogurile (cocaina, LSD, heroina, opium) care distrug o viata de la prima doza. Ce fac acum este apologia unei plante inofensive. Si nu scriu cu subintelesuri, cu mesaje subliminale sau cu cuvinte nascocite. Scriu ca sa inteleaga oricine citeste aici.
Si incep...
In ciuda faptului ca oameni de pe intreg globul fumeaza marijuana de sute de ani, in SUA ajunge d-abia la inceputul anilor ’20, odata cu valul de imigranti mexicani ce-si cautau noi locuri de munca. Pentru ei, marijuana era un mod de relaxare dupa ore lungi de munca pe teren, dar americanii de langa frontiera cu Mexicul nu acceptau astfel de traditii. Se zvonea ca prin marijuana, mexicanii obtineau puteri supraomenesti ceea ce ii transformau in ucigasi si criminali in serie. Toate acestea datorita unui incident petrecut in El Paso (Texas), cand, intr-o seara, un mexican in stare de ebrietate a atacat cativa americani, astfel, guvernatorul a validat legea prin care se stipula ca posesia de marijuana era ilegala. Noua rezolutie avand drept scop controlul marijuanei a degenerat intr-un mod barbar de control asupra mexicanilor.
Marijuana a capatat o importanta nemeritata datorita perioadei in care se desfasurau actiunile oficialitatilor americane – perioada de prohibitie – in care toate bauturile alcoolice erau interzise.
De-alungul anilor, campaniile media americane care lupta impotriva marijuanei s-au folosit de toate subterfugiile posibile sustinand initial ca acest stupefiant poate genera adictie sau dependenta catre alte droguri (motiv pentru care la inceputul anilor ’50, cand consumul de heroina a crescut ingrijorator, oficialitatile au pus pe picior de egalitate aceste doua tipuri de droguri, marijuana si heroina, fara ca o analiza chimica sa se fi desfasurat) , ca poate duce la dementa, ca te poate transforma intr-un criminal, ca poti submina securitatea nationala, ca poate provoca moartea sau mutatii genetice (aceasta a fost probabil cea mai amuzanta, se presupunea ca barbatilor li se maresc sanii) sau ca poti deveni satanist.
Datorita influentei SUA asupra Natiunilor Unite, in 1961, 100 de tari au picat de acord ca marijuana reprezinta un pericol pentru societate, astfel devenind ilegala aproape peste tot in lume. Dupa aproximativ 50 de ani de publicitate negativa, campanii, legi de prohibitie si rezolutii ce sustineau ca marijuana poate crea efecte nocive organismului, in 1967, la Palo Alto (California) s-au desfasurat primele teste de laborator asupra drogului. Testele nu au indicat niciunul dintre efectele pe care campaniile anti-canabis le sustineau. Cum era de asteptat, statul american nu a acceptat rezultatele testelor, au denigrat imaginea cercetatorilor si odata cu venirea lui Nixon la putere, controalele si campaniile antidrog s-au inmultit. Datorita perioadei hippie (flower-power) si a noului curent de gandire, numarul consumatorilor a avut cea mai mare crestere din istorie, in special in randul adolescentilor, motiv pentru care, in mai putin de doi ani, inchisorile si penitenciarele din SUA aveau sa fie pline pana la refuz, statul vazandu-se obligat sa reduca pedepsele pentru consumul si poesesia de marijuana. Odata cu venirea la Casa Alba a presedintelui Jimmy Carter, razboiul impotriva marijuanei a inceput sa descreasca, poate si datorita faptului ca pana in 1977 se cheltuisera apximativ 50 de miliarde de dolari. Perioada de acalmie nu avea sa dureze deoarece odata cu venirea presedintelui Bush la putere, razboiul impotriva marijuanei avea sa reinceapa, continuand si de-alungul mandetelor presedintelui Clinton si Bush Jr., razboi ce avea sa coste aproximativ 215 miliarde de dolari (!) pentru combaterea unor…iluzii.
- trageti concluzii-
Asa ca, in spiritul legilor, nu indemn la consum (fumat). Nu va zic sa cultivati in casa, pe pervaz, nici in gradina, langa patrunjel.
Insa in spiritul constiintei, ratiunii si demnitatii proprii va spun: fumatul nu ucide!
duminică, mai 06, 2007
Nu ma intereseaza
Iti trebuie putin timp sa iti dai seama de lucrurile care nu te intereseaza desi te-ai gandit la ele, ai suferit, ai incercat sa le schimbi.
De exemplu situatia scabroasa a presedintelui suspendat m-a afectat pentru ca eram atat de entuziasmat ca in sfarsti i se taie sfoara aia lunga de putere si poate poate i se taie si craca prezidentiala. Dar, in fond, mi se pare repugnanta orice metoda de a atrage electoratul, de a-l chema la vot, de a-i promite vrute si nevrute. Si apoi, nu cred ca imi mai pasa, decat din punctul de vedere al preciziei cu care o sa votez schimbarea cat mai des posibil. - aversiune -
Apoi, un alt exemplu minunat de lipsa de interes e acela in urma caruia incerc sa ajut un amic, sa il aduc pe drumul care ar fi mai bun decat al lui, sa il invat sa zica merci dupa ce ii dau bani de o paine, sa-l inteleg, si nu reusesc. Si nu reusesc nu pentru ca nu pot, ci pentru ca nu mai vreau. La urma urmei nu sunt maica-sa si nici un apostol venit de sus. Pentru asta deviza este " pot schimba prostia, dar mai bine profit de ea". - sila -
Nu imi trebuie prieteni noi. Genul de prieteni ai prietenilor cunostintelor prietenilor tai. Acele persoane care vin si iti strang mana si iti toarna in pahar si spun bancuri multe ca sa-ti fie simpatici si iti aprind tigara si aproape ca-ti pupa mana doar pentru a ajunge undeva, sau pentru simplul fapt ca asa sunt ei. - antipatie -
Mai sunt cei care iti spun cum sa te imbraci, cum sa vorbesti, cum sa mananci, cum sa mergi pe strada, cum sa bei, cum sa scrii. "Prietene, nu esti mama, nici Dumnezeu! Asa ca, vorba aia, <stii bancul cu dealul?...Valea!>" - repulsie -
Nu ma intereseaza asadar decat repulsia, sila, aversiunea, antipatia, greata intr-un cuvant, pentru toti cei care o merita si nu stiu sa se comporte nu cu mine, ci cu societatea, cu prietenii.
Ce ma intereseaza atunci? Tu, ca citesti aici, familia si prietenii pentru ca m-au facut sa fiu ce sunt si EU, pentru ca sunt... Eu!
De exemplu situatia scabroasa a presedintelui suspendat m-a afectat pentru ca eram atat de entuziasmat ca in sfarsti i se taie sfoara aia lunga de putere si poate poate i se taie si craca prezidentiala. Dar, in fond, mi se pare repugnanta orice metoda de a atrage electoratul, de a-l chema la vot, de a-i promite vrute si nevrute. Si apoi, nu cred ca imi mai pasa, decat din punctul de vedere al preciziei cu care o sa votez schimbarea cat mai des posibil. - aversiune -
Apoi, un alt exemplu minunat de lipsa de interes e acela in urma caruia incerc sa ajut un amic, sa il aduc pe drumul care ar fi mai bun decat al lui, sa il invat sa zica merci dupa ce ii dau bani de o paine, sa-l inteleg, si nu reusesc. Si nu reusesc nu pentru ca nu pot, ci pentru ca nu mai vreau. La urma urmei nu sunt maica-sa si nici un apostol venit de sus. Pentru asta deviza este " pot schimba prostia, dar mai bine profit de ea". - sila -
Nu imi trebuie prieteni noi. Genul de prieteni ai prietenilor cunostintelor prietenilor tai. Acele persoane care vin si iti strang mana si iti toarna in pahar si spun bancuri multe ca sa-ti fie simpatici si iti aprind tigara si aproape ca-ti pupa mana doar pentru a ajunge undeva, sau pentru simplul fapt ca asa sunt ei. - antipatie -
Mai sunt cei care iti spun cum sa te imbraci, cum sa vorbesti, cum sa mananci, cum sa mergi pe strada, cum sa bei, cum sa scrii. "Prietene, nu esti mama, nici Dumnezeu! Asa ca, vorba aia, <
Nu ma intereseaza asadar decat repulsia, sila, aversiunea, antipatia, greata intr-un cuvant, pentru toti cei care o merita si nu stiu sa se comporte nu cu mine, ci cu societatea, cu prietenii.
Ce ma intereseaza atunci? Tu, ca citesti aici, familia si prietenii pentru ca m-au facut sa fiu ce sunt si EU, pentru ca sunt... Eu!
sâmbătă, aprilie 21, 2007
Sa Traian bine...
Un presedinte frustrat de guvern si aliante gen PSD-PNL, UDMR-PRM, toti-toti de puterea pe care si-o dorea cu tot dinadinsul. Un presedinte care isi da demisia, nu isi mai da demisia, iese in fata a doua mii de oameni aglutinati parca de proteste anti-ceausiste, acum insa pro-putere, si crede ca e sustinut chiar si de martieni. Un presedinte care in urma gafelor comise si-a primit pedeapsa bine-meritata.
Un presedinte care nu se poate numi presedinte ci mai mult un carmuitor de vas carpato-danubiano-pontic, care bea cot la cot cu Becali, care da mUE in direct lui Nastase dupa ce este ales, care urla, fulgera si tuna amenintator si imbatabil, mergand la bluf tot timpul.
Traian Basescu a pus in campania sa electorala Constitutia mai sus de orice, a promis romanilor ca vor trai bine. NU a facut altceva decat sa isi pregateasca un nou mandat, decat sa acumuleze cat mai multa putere de care sa profite cand ar fi vrut el si cum ar fi vrut.
Traian Basescu a fost votat si poate va mai fi votat, dar el insusi nu e decat un exemplu de demagogie, prostie lamentabila, patetism abject si chelie cu suvite in vant.
Referedumul trece, presedintele ramane... sau nu, spera unii...
Un presedinte care nu se poate numi presedinte ci mai mult un carmuitor de vas carpato-danubiano-pontic, care bea cot la cot cu Becali, care da mUE in direct lui Nastase dupa ce este ales, care urla, fulgera si tuna amenintator si imbatabil, mergand la bluf tot timpul.
Traian Basescu a pus in campania sa electorala Constitutia mai sus de orice, a promis romanilor ca vor trai bine. NU a facut altceva decat sa isi pregateasca un nou mandat, decat sa acumuleze cat mai multa putere de care sa profite cand ar fi vrut el si cum ar fi vrut.
Traian Basescu a fost votat si poate va mai fi votat, dar el insusi nu e decat un exemplu de demagogie, prostie lamentabila, patetism abject si chelie cu suvite in vant.
Referedumul trece, presedintele ramane... sau nu, spera unii...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
