Desi am mai jucat de multe ori pana acum, pokerul nu mi s-a parut o ocupatie care sa ma preocupe zilnic. Si totusi am cateva zile de cand incep sa constientizez faptul ca imi place: sa joc pe bete de chibrituri si sa pierd, sa joc pe cinci mii de lei mana si sa castig (aici se exclude pierdutul). Imi place sa cred ca, desi nu voi juca niciodata pe bani adevarati (intr-un cazino), pokerul o sa fie acea mica particica din viata care o sa ma distreze.
Norocul este excepţia, nu regula jocului. V. Ghica
luni, decembrie 04, 2006
sâmbătă, decembrie 02, 2006
Numai figuri
In orice bar, restaurant sau pub ai intra in zilele noastre gasesti fitze (cu "tz" ca asa inteleg si ei despre ce e vorba). Exista mici exceptii insa, care nu fac decat sa confirme regula. Inevitabil, cand te asezi la masa, cu un prieten si astepti cafeaua sau felul de mancare comandat, te uiti in jur si analizezi. Vezi chei de bemveuri aruncate pe masa, haine de mall alese cu prost gust, dar in primul rand scabrosul generat de limbajul si comportamentul jmekerilor de cartier; gesticulari neprevazute, urlete de bucurie tipice unui stadion de fotbal american, expresii triviale folosite la putere maxima (necontand faptul ca mai sunt si familii linistite care iau masa, sau pur si simplu oameni, in aceeasi locanta).
Sirul fatidic al ciumegilor este continuat si de generatia noua, copii de la 14 ani in sus, ai caror idoli se gasesc printre 3sud-est, animalx sau adi mutu&Co. Vorba unei prietene, "fug de acasa k sa vina sa stea la figuri cu un suc in fata toata noaptea".
Fumatul ucide...mai ales ala de la 10 ani!
Sirul fatidic al ciumegilor este continuat si de generatia noua, copii de la 14 ani in sus, ai caror idoli se gasesc printre 3sud-est, animalx sau adi mutu&Co. Vorba unei prietene, "fug de acasa k sa vina sa stea la figuri cu un suc in fata toata noaptea".
Fumatul ucide...mai ales ala de la 10 ani!
vineri, decembrie 01, 2006
Intai...
"Romania este cea mai buna idee care li s-a intamplat romanilor vreodata..."
La multi ani Romania!
La multi ani Romania!
luni, noiembrie 27, 2006
Soferul...
Un singur lucru vreau sa notez pe blog ca prima si marcanta impresie in urma unei vizite la bunici. Soferul autobuzului ce merge din Dorohoi in satul Pomirla, de la ora 18.20, a oprit la jumatatea drumului, in dreptul unui bar (a unei carciume mizere, mai precis) s-a dat jos cu nonsalanta, lasand autobuzul pornit, plin cu pasagerii, pe marginea drumului, a intrat in locanta si a revenit dupa maxim trei minute, posedand un damf caracteristic (lucru verificat olfactiv datorita apropierii mele fata de el), a demarat nepasator de ochii uimiti ai unora dintre noi.
A nu se comenta...
A nu se comenta...
miercuri, noiembrie 22, 2006
Credinta...
In fiecare zi, in drumul meu spre facultate, trec pe langa o biserica ce se construieste acum. De fiecare data e inevitabil sa nu vad oameni credinciosi care isi fac cruce in graba in timp ce tin in cealalta mana o tigara, care (cazul in care eram cu un prieten foarte nervos) injura. De fapt, constat pe zi ce trece ca numim credinta faptul ca trecand pe langa o biserica/manastire facem instinctual o cruce, intram rapid in locasul sfant, sarutam icoanele si plecam, sau scriem acatiste si ce mai sunt de trebuinta doar in perioadele in care avem nevoie de ajutor divin.
Zilnic, Providenta este salutata in graba, este rugata sa ne dea bani, inspiratie in alegerea numerelor la loto, incercarea uitarii iubirii pierdute. Dar reusim oare sa ne ridicam la nivelul pretentiilor, rugilor cerute?
Nu fac acum apologia religiei sau a iubirii lui Dumnezeu, dar pun o simpla problema de care ma lovesc zilnic. Si astfel, ma intreb: cat de credinciosi sunt romanii in afara zilelor in care stau cu zilele la coada ca sa sarute moaste, sau in afara zilelor cand se fac praznice si se da de pomana.
"Credinţa este o închipuire care refuză concretul şi care nu se sinchiseşte de ceea ce o dovedeşte falsă." E. Cioran
Zilnic, Providenta este salutata in graba, este rugata sa ne dea bani, inspiratie in alegerea numerelor la loto, incercarea uitarii iubirii pierdute. Dar reusim oare sa ne ridicam la nivelul pretentiilor, rugilor cerute?
Nu fac acum apologia religiei sau a iubirii lui Dumnezeu, dar pun o simpla problema de care ma lovesc zilnic. Si astfel, ma intreb: cat de credinciosi sunt romanii in afara zilelor in care stau cu zilele la coada ca sa sarute moaste, sau in afara zilelor cand se fac praznice si se da de pomana.
"Credinţa este o închipuire care refuză concretul şi care nu se sinchiseşte de ceea ce o dovedeşte falsă." E. Cioran
vineri, noiembrie 17, 2006
Compot de gutui
Acum cateva zile un coleg de facultate mi-a zis la despartire ca se duce sa isi faca un compot de gutui. M-am gandit ca asta e, l-o fi lovit pofta de compot. Cateva ore mai tarziu m-a cautat pe messenger, ca sa aflu ca ma roaga sa ii imprumut 100, 150 de mii de lei ca sa aiba cu ce trai cateva zile. De fapt compotul de gutui nu era altceva decat portia cu care trebuia sa mai treaca o zi din saptamana.
Si atunci mi-am dat seama ca viata de student este "naspa"... asta in ceea ce priveste traiul zilnic. Asa am ajuns la concluzia ca viata e urata cand esti student si banii nu iti vin de acasa, sau iti vin prea putini pentru necesitatile minime cotidiene, sau cand trebuie sa te angajezi cu program de noapte, iar a doua zi sa vii la ore. Viata la facultate cand vii din alt oras este repugnanta cand dormi cu inca 4 colegi de camera si unul e sclifosit, altul bea de rupe, altul fumeaza altul nu stiu ce face.
Sa revin insa de unde am plecat: compotul de gutui nu tine de foame cand esti student!
Si atunci mi-am dat seama ca viata de student este "naspa"... asta in ceea ce priveste traiul zilnic. Asa am ajuns la concluzia ca viata e urata cand esti student si banii nu iti vin de acasa, sau iti vin prea putini pentru necesitatile minime cotidiene, sau cand trebuie sa te angajezi cu program de noapte, iar a doua zi sa vii la ore. Viata la facultate cand vii din alt oras este repugnanta cand dormi cu inca 4 colegi de camera si unul e sclifosit, altul bea de rupe, altul fumeaza altul nu stiu ce face.
Sa revin insa de unde am plecat: compotul de gutui nu tine de foame cand esti student!
joi, noiembrie 16, 2006
Injuram, injuram, injuram...
Acum cateva zile am primit niste mailuri. Ma uit si observ ca sunt commenturile unor posturi de pe blog: "sugi p*** ... si ghertoiu asta de moldovean care a scris articolul, aia care fac dastea paicea sint jigodii de moldoveni care ne fac de ras si mai sint si putori ordinare,m*** f***** neamu in c** de cac*** si moldovencele niste curve betive.hai ca v-am laudat destul dar astai adevarul! ", "ma voi doi sinteti bulangii asta cu gheata si moldoveanul?ia zi moldovene cum a iesit tuica anu asta ?mai ai? ". Pentru ca am reprodus "gandurile" lor imi cer scuze.
Dar datorita lor, acestor romani adevarati, acestor confrati iubiti, am ajuns la concluzia ca suntem un popor ce se hraneste cu injuraturi. Problema apare cand iti dai seama ca prea putini au puterea si posibilitatea de a ajunge pe un status de apreciat in zilele noastre, care sa-i impiedice pornirile descoperite ale limbajului. Prea putini sunt cei care incearca sa isi mobilizeze resursele intelectuale si sa foloseasca alt mod de intimidare sau pedepsire.
Daca cel de la bar nu iti aduce berea mai repede injuri, daca la ghiseele dependente de statul roman esti injosit in modul specific birocratic injuri, daca te uiti la stiri vezi cum politicienii injura, daca scoti capul pe geam auzi "ba baga-mi-as ****, as fuma o tigara".
De ce orice propozitie pe care o spune mare parte dintre noi incepe sau se termina cu o injuratura? De ce cand mergi in tramvai auzi in buzunarul unuia, telefonul urla o injuratura?
De ce? Pentru ca in lipsa a ceva mai bun, in lipsa a ceva mai mult din punct de vedere moral si chiar intelectual, mental, romanul simte nevoia sa jigneasca, sa produca o gaura imensa in sufletul celui atacat verbal. El vrea sa para dur, sa loveasca cu ce poate mai bine. El crede ca o invectiva ii poate aduce frica fata de oponent.
Dar datorita lor, acestor romani adevarati, acestor confrati iubiti, am ajuns la concluzia ca suntem un popor ce se hraneste cu injuraturi. Problema apare cand iti dai seama ca prea putini au puterea si posibilitatea de a ajunge pe un status de apreciat in zilele noastre, care sa-i impiedice pornirile descoperite ale limbajului. Prea putini sunt cei care incearca sa isi mobilizeze resursele intelectuale si sa foloseasca alt mod de intimidare sau pedepsire.
Daca cel de la bar nu iti aduce berea mai repede injuri, daca la ghiseele dependente de statul roman esti injosit in modul specific birocratic injuri, daca te uiti la stiri vezi cum politicienii injura, daca scoti capul pe geam auzi "ba baga-mi-as ****, as fuma o tigara".
De ce orice propozitie pe care o spune mare parte dintre noi incepe sau se termina cu o injuratura? De ce cand mergi in tramvai auzi in buzunarul unuia, telefonul urla o injuratura?
De ce? Pentru ca in lipsa a ceva mai bun, in lipsa a ceva mai mult din punct de vedere moral si chiar intelectual, mental, romanul simte nevoia sa jigneasca, sa produca o gaura imensa in sufletul celui atacat verbal. El vrea sa para dur, sa loveasca cu ce poate mai bine. El crede ca o invectiva ii poate aduce frica fata de oponent.
duminică, noiembrie 12, 2006
Speram...
Aici, pe Realitatea.net am gasit o sectiune numita "Imagineaza-ti o lume fara Romania". Ce m-a atras a fost dat de impulsul de moment care iti este transmis cand auzi numele tarii tale in contextul universal, dar mai presus, al neexistentei.
Fara Romania, Europa "ar fi mai searbada" zice Zoe Petre, iar C-tin Balaceanu Stolnici pune dezvoltarea Renasterii pe seama stoparii sistematice a otomanilor de catre voievozii romani ai secolelor al XVI-lea si al XVII-lea.
Fara Romania insa, prin reducere la absurd, facand exceptie de contributiile sale colosale, lumea nu ar mai fi auzit de elevi trimisi acasa pentru ca scolile au ramas fara caldura, Tariceanu nu ar mai fi obligat de Pinalti sa il aduca inapoi pe Stolojan, un revelion la un restaurant din capitala nu ar mai costa cat o vacanta in strainatate. Fara Romania, presedintele S.U.A. nu ar primi un memoriu de la C. V. Tudor pentru gratierea lui Saddam Hussein, iar crestinul Becali nu s-ar mai lua la tranta cu un turc pentru zestrea Pomicolei Baneasa.
Evident, toatea astea si multe altele nu sunt decat nimicuri in raport cu rolul Romaniei in majoritatea domeniilor, insa sunt lucruri cotidiene, poate si truisme, care ne agaseaza si care ne fac sa spunem ca ne e rusine uneori de apartenenta noastra la acest popor. Lucrurile derizorii si oamenii care le fac ce sunt doar epigonii eminescieni creaza in noi un sentiment de repugnare.
Si totusi speram la mai bine, speram la mai frumos...
Fara Romania, Europa "ar fi mai searbada" zice Zoe Petre, iar C-tin Balaceanu Stolnici pune dezvoltarea Renasterii pe seama stoparii sistematice a otomanilor de catre voievozii romani ai secolelor al XVI-lea si al XVII-lea.
Fara Romania insa, prin reducere la absurd, facand exceptie de contributiile sale colosale, lumea nu ar mai fi auzit de elevi trimisi acasa pentru ca scolile au ramas fara caldura, Tariceanu nu ar mai fi obligat de Pinalti sa il aduca inapoi pe Stolojan, un revelion la un restaurant din capitala nu ar mai costa cat o vacanta in strainatate. Fara Romania, presedintele S.U.A. nu ar primi un memoriu de la C. V. Tudor pentru gratierea lui Saddam Hussein, iar crestinul Becali nu s-ar mai lua la tranta cu un turc pentru zestrea Pomicolei Baneasa.
Evident, toatea astea si multe altele nu sunt decat nimicuri in raport cu rolul Romaniei in majoritatea domeniilor, insa sunt lucruri cotidiene, poate si truisme, care ne agaseaza si care ne fac sa spunem ca ne e rusine uneori de apartenenta noastra la acest popor. Lucrurile derizorii si oamenii care le fac ce sunt doar epigonii eminescieni creaza in noi un sentiment de repugnare.
Si totusi speram la mai bine, speram la mai frumos...
Revin din nou...
Un blog parasit? Nu! Doar un blog al carui owner (si nu imi place de loc sa folosesc englezisme, dar parca se potriveste mai bine tandemul "blog-owner") este prea aferat cu noua sa etapa din viata.
Ma simt oarecum reprehensibil pentru ca nu am mai scris si in acelasi timp cu un handicap cauzat de aceasta vicisitudine, daca o pot numi asa. Ma gandeam chiar azi, dupa ce am descoperit un post de radio nemtesc, pe net, ca nu il pot impartasi mai multor persoane pentru ca nu am un "link" corespunzator. Si uite cum ajung iarasi la blog. Pentru ca blogul nu este doar un jurnal, ci o varianta salutara de a-ti exprima si impartasi atat puncte de vedere, cat si sentimente si tot ce genereaza acestea din urma.
Asadar, scrieti pe blog si uimiti-ma, incantati-ma, caci de azi voi citi mai cu apetenta scrierile voastre!
P.S.:Radio XXL :)
Ma simt oarecum reprehensibil pentru ca nu am mai scris si in acelasi timp cu un handicap cauzat de aceasta vicisitudine, daca o pot numi asa. Ma gandeam chiar azi, dupa ce am descoperit un post de radio nemtesc, pe net, ca nu il pot impartasi mai multor persoane pentru ca nu am un "link" corespunzator. Si uite cum ajung iarasi la blog. Pentru ca blogul nu este doar un jurnal, ci o varianta salutara de a-ti exprima si impartasi atat puncte de vedere, cat si sentimente si tot ce genereaza acestea din urma.
Asadar, scrieti pe blog si uimiti-ma, incantati-ma, caci de azi voi citi mai cu apetenta scrierile voastre!
P.S.:Radio XXL :)
miercuri, octombrie 18, 2006
Repugnare
Am gasit acum cateva zile ca restaurantul pe langa care treceam aproape zilnic are preturi bune si mancare (de fapt doar pizza) deosebita. Intru cu cativa prieteni, comandam, asteptam destul, dar se compenseaza rabdarea pierduta cu produsul servit. La sfarsit ne uitam unul la altul si aprobam, ajungand la un simplu acord: "vom mai veni".
Azi, "mai venim". Asteptam la fel de mult (poate mai mult) si... oftica se intensifica in momentul in care vedem cum arata ceea ce am comandat. Evident toate visele noastre si sperantele ca nimic nu e ceea ce pare s-au naruit odata cu simtul papilelor gustative.
Iata deci, ca, totusi, nimic nu e ceea ce pare: restaurantul pizzerie nu a reusit decat sa ne mai faca sa scoatem niste bani din buzunar, dar, evident, pentru ultima oara.
Marlania se poate justifica prin faptul ca esti roman, ca vrei sa obtii cat mai multe foloase si toate pe cale murdara, in urma carora, insa, toata lumea sa te injure, sa nu te mai respecte si sa nu mai creada niciodata in tine.
HAI ROMANIA!
Azi, "mai venim". Asteptam la fel de mult (poate mai mult) si... oftica se intensifica in momentul in care vedem cum arata ceea ce am comandat. Evident toate visele noastre si sperantele ca nimic nu e ceea ce pare s-au naruit odata cu simtul papilelor gustative.
Iata deci, ca, totusi, nimic nu e ceea ce pare: restaurantul pizzerie nu a reusit decat sa ne mai faca sa scoatem niste bani din buzunar, dar, evident, pentru ultima oara.
Marlania se poate justifica prin faptul ca esti roman, ca vrei sa obtii cat mai multe foloase si toate pe cale murdara, in urma carora, insa, toata lumea sa te injure, sa nu te mai respecte si sa nu mai creada niciodata in tine.
HAI ROMANIA!
marți, octombrie 17, 2006
Si inca mai e...
"Trăim într-o ţară încă necunoscută, iar subiectul propriei necunoaşteri se ignoră în mod nedesăvârşit." spune Emil Hurezeanu. Intr-adevar, in fiecare zi dau de noi elemente, pe care uneori nu le pot asimila sau pe care refuz sa o fac. Descopar noi oameni, pe care nu pot sa ii sufar datorita adulatiei lor exagerate, sau oameni pe care ii iubesc in momentul in care imi spun in fata ceea ce au de zis. Gasesc zilnic noi optiuni de a-mi petrece restul zilei, de la vizionarea unui antrenament de kick box al unor prieteni, pana la ascultarea unei melodii de 59'13''. Tara mea necunoscuta este tara in care fiecare face ce vrea, in care toata lumea are ceva de spus si o spune in mare parte vulgar, tern, odios, lapidar.
Ei bine in tara asta, care are pe undeva un oras, Iasi, am observat azi cum se munceste.
Se da problema: o gramada de nisip, lasata la intamplare intr-o margine de strada de o basculanta, este carata la 200 de metri de 15 muncitori, fiecare luand cate o lopata si parcurgand distanta mai sus mentionata. Se cere sa se afle a) cu cata jena trecem noi pe drumul respectiv; b)cat timp le trebuie muncitorilor sa care cateva tone de nisip cu lopata; c) prostia, incompetenta si indolenta sefilor de la "Drumuri si poduri" in astfel de cazuri.
Romania este tara in care niciodata, nimic nu se termina!
Ei bine in tara asta, care are pe undeva un oras, Iasi, am observat azi cum se munceste.
Se da problema: o gramada de nisip, lasata la intamplare intr-o margine de strada de o basculanta, este carata la 200 de metri de 15 muncitori, fiecare luand cate o lopata si parcurgand distanta mai sus mentionata. Se cere sa se afle a) cu cata jena trecem noi pe drumul respectiv; b)cat timp le trebuie muncitorilor sa care cateva tone de nisip cu lopata; c) prostia, incompetenta si indolenta sefilor de la "Drumuri si poduri" in astfel de cazuri.
Romania este tara in care niciodata, nimic nu se termina!
luni, octombrie 16, 2006
Back in blog
''Salutare natiune!'' ar fi zis cineva binecunoscut. Eu va zic ''am revenit". Si asta are semnificatie de salut, de reintoarcere la dialog, de redeschidere a conexiunilor precedente intre bloggeri.
Despre ce am facut in vacanta, in perioada in care nu am scris pe blog, in care nu am avut internet sau calculator la indemana, nu o sa plictisesc pe nimeni. Despre ce voi face de acum si despre aviditatea mea exagerata de acum de a reciti blogurile voastre din care sa reaflu o multime de lucruri, voi incepe sa vorbesc din aceasta seara.
Un semi-curriculum vitae al proximei perioade ce a trecut si va urma este urmatorul: student la Automatica si Calculatoare, anul I, in Iasi, stau in camin, cu inca un coleg in camera; am fost foarte stresat de inceput, dar incep sa ma obisnuiesc cu ritmul alert si cerintele noilor profesori. De ce am scris acest pasaj? Nu pentru altceva decat pentru simplu fapt ca, de acum inainte, in mare parte, orice voi scrie pe blog va avea legatura in primul rand, cu cea de-a doua mea casa.
Cam asta a fost tot pentru inceput. Pentru unii, am revenit, pentru altii am aberat pentru prima oara, pentru mine insumi a fost un nou inceput al blogging-ului, in cautarea continuarii articolelor pe care le-am scris, parca, intr-o alta viata.
Sa cititi blogul meu cu multa atentie, pentru ca de fiecare data sa imi puneti intrebari, sa imi refutati idei, sa imi corectati texte, sa imi dezbateti opinii.
Despre ce am facut in vacanta, in perioada in care nu am scris pe blog, in care nu am avut internet sau calculator la indemana, nu o sa plictisesc pe nimeni. Despre ce voi face de acum si despre aviditatea mea exagerata de acum de a reciti blogurile voastre din care sa reaflu o multime de lucruri, voi incepe sa vorbesc din aceasta seara.
Un semi-curriculum vitae al proximei perioade ce a trecut si va urma este urmatorul: student la Automatica si Calculatoare, anul I, in Iasi, stau in camin, cu inca un coleg in camera; am fost foarte stresat de inceput, dar incep sa ma obisnuiesc cu ritmul alert si cerintele noilor profesori. De ce am scris acest pasaj? Nu pentru altceva decat pentru simplu fapt ca, de acum inainte, in mare parte, orice voi scrie pe blog va avea legatura in primul rand, cu cea de-a doua mea casa.
Cam asta a fost tot pentru inceput. Pentru unii, am revenit, pentru altii am aberat pentru prima oara, pentru mine insumi a fost un nou inceput al blogging-ului, in cautarea continuarii articolelor pe care le-am scris, parca, intr-o alta viata.
Sa cititi blogul meu cu multa atentie, pentru ca de fiecare data sa imi puneti intrebari, sa imi refutati idei, sa imi corectati texte, sa imi dezbateti opinii.
joi, iulie 27, 2006
>:D<
Abia azi dimineata am revenit in oras, la calculator, pe blog. Am citit zeci de opinii pentru care va multumesc. Asta imi deschide doua probleme: prima, cea de a va cere scuze intai pentru lipsa, apoi pentru nedialogarea din aceasta pricina. Cea de-a doua problema are legatura cu voi, indraznesc sa va numesc cititorii blogului, carora vreau sa va urez o vara frumoasa, concedii placute si o revedere la sfarsitul acestora cu cat mai multe posturi, pareri, destainuiri. Asta pentru ca nu voi mai sta pe acasa, iar unde voi fi nu voi mai avea net (bunici, mare, munte etc) si mi se parea "de bun simt", cum spunea cineva pe forum, sa va anunt.
Sanatate, distractie si... bafta!
Sanatate, distractie si... bafta!
luni, iulie 24, 2006
Despre frumos...
Frumosul e categoria fundamentala a esteticii care apare ca o realitate imposibil de clasificat. El se leaga de idei precum stralucirea, armonia. La Kant, frumosul este "ceea ce place fara nici un interes", pentru Hegel, este "intruchiparea sensibila a ideii".
Iata, asadar, un cuvant folosit zilnic si obsesiv de marea majoritate. Un cuvant care s-a demonetizat nu atat frecventei folosirii, ci mai degraba asocierii lui cu lucruri... urate. In vederea stabilirii fondului problemei care sta la baza ultimii idei, termeni ca "misto", "cool", "beton", "marfa", "tzeava", "super", "foarte tare" etc, exprima in mintea utilizatorilor exact definitia frumosului. Astfel, masina vedetei este beton si super misto, hainele create de Versace sunt cool. Nu contest cantitatea de frumos din designul unei masini sau croiala unei haine, ori structura unui imobil, dar am impresia ca termenul devine din ce in ce mai fad. In zilele noastre putine femei sau fete sunt frumoase, mai des ele sunt (abject exprimat) bune si sexy. Majoritatea nu mai considera o opera de arta (un tablou, o sculptura) frumoasa dintr-un cumul de puncte si idei, ea este marfa sau naspa.
Sfarsit: fiecare vede frumosul cum vrea el, dar nu mai folositi "Ce e frumos si Lui Dumnezeu ii place" din doua motive: primul, pentru ca habar nu aveti ce e frumosul, si al doilea pentru ca Lui Dumnezeu nu-i plac Maybachurile sau pitipoancele cu fuste scurte!
Truisme sau nu...
Iata, asadar, un cuvant folosit zilnic si obsesiv de marea majoritate. Un cuvant care s-a demonetizat nu atat frecventei folosirii, ci mai degraba asocierii lui cu lucruri... urate. In vederea stabilirii fondului problemei care sta la baza ultimii idei, termeni ca "misto", "cool", "beton", "marfa", "tzeava", "super", "foarte tare" etc, exprima in mintea utilizatorilor exact definitia frumosului. Astfel, masina vedetei este beton si super misto, hainele create de Versace sunt cool. Nu contest cantitatea de frumos din designul unei masini sau croiala unei haine, ori structura unui imobil, dar am impresia ca termenul devine din ce in ce mai fad. In zilele noastre putine femei sau fete sunt frumoase, mai des ele sunt (abject exprimat) bune si sexy. Majoritatea nu mai considera o opera de arta (un tablou, o sculptura) frumoasa dintr-un cumul de puncte si idei, ea este marfa sau naspa.
Sfarsit: fiecare vede frumosul cum vrea el, dar nu mai folositi "Ce e frumos si Lui Dumnezeu ii place" din doua motive: primul, pentru ca habar nu aveti ce e frumosul, si al doilea pentru ca Lui Dumnezeu nu-i plac Maybachurile sau pitipoancele cu fuste scurte!
Truisme sau nu...
duminică, iulie 23, 2006
Pentru tara...
Am impresia ca sunt inconjurat de oameni -romani- nepasatori. Oameni care nu cunosc sau ignora istoria propriei tari. "Ei bravos, mare descoperire..." veti zice.
Discutam ieri cu un amic pe tema facultatilor, a locurilor de munca si, inevitabil, discutia a extrapolat la UE. Baiatul este sustinator al "europenizarii", al functionarii comunitare si imi explica multitudinea de avantaje datorate Uniunii. Printre altele, a adus aminte de istorie, cum ca, din cele mai vechi timpuri, romanii au simtit nevoia unor aliante, au avut nevoie de ajutor extern, au cautat tot timpul un gigant care sa ii apere si cu ajutorul caruia sa prospere. De acord, privit prin prisma micimii formatiunilor romanesti in raport cu mari puteri precum Imperiul Tarist, Imperiul Otoman, Austro-Ungaria, Germania, mai tarziu, in perioada de beligeranta a secolului al XX-lea.
Din alt punct de vedere condamn viziunea amicului si a celorlalti care nu iau in calcul trei mari criterii: limba, religia (ortodoxismul) si dragostea, eagerata uneori, pentru glie. Nu pot spune ca un Carol I sau puteri precum Antanta nu au reprezentat mult pentru tara, dar nici nu pot uita de rolul pe care l-au avut cei trei factori in crearea si apoi avansarea in mai multe planuri a tarii noastre.
NU sunt impotriva sindromului actual care a cuprins mare parte a romanilor, numit UE, dar vreau doar sa mentionez faptul ca, pentru noi este la fel de importanta coeziunea si, corelativ, intelegerea si promovarea valorilor proprii (hai ca am fost patriot :D).
M-am detasat de marlania si prostia contemporane, am apartinut unei mici declaratii de conservatorism nationalist, vad Romania in Uniunea Europeana aderand la 2008, integrandu-se in 2050.
sâmbătă, iulie 22, 2006
Campanie anti Jiji Becali
Intr-un puseu de lipsa de luciditate ma gandesc la oameni penibili din Romania. Primul care imi trezeste o apetenta pentru a-l blama si condamna orpobriului este Gigi Becali.
De ce? Din urmatoarele motive:
Gigi Becali sfidează FRF, care a decis să interzică stimularea financiară a altor echipe. „E o idee bună, dar nu e valabilă pentru mine”, a declarat Becali, care a explicat că e imposibil de stopat această practică. Patronul Stelei nu s-a ferit să detalieze cum va face acest lucru pe viitor: va trece banii prin diferite firme, pentru a li se pierde urma.
Partidul lui Gigi Becali creşte constant în preferinţele electoratului roman. Potrivit celui mai recent sondaj de opinie realizat de Grupul de Studii Sociale, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, PNG ar obţine 8,1 la sută din voturile romanilor, cu trei procente mai mult decat înregistra în cercetarea din luna aprilie. Noua Generaţie se plasează, astfel, pe locul patru în topul electoral, după PNL-PD, PSD şi PRM.
Plus, pentru cine nu cunoaste deja - putin probabil -Limbajul binecunoscut al "razboinicului"
Deja imi e frica de unul ca Becali care poate ajunge in Parlamentul marii noastre tari. Un om care este atat de prost crescut, de needucat, de machiavelic incat chiar ma tem sa-l am ca reprezentant, ca unul dintre mai-marii tarii. Un om tern din punctul de vedere al valorii intelectuale si spirituale, dar colorat verbal si financiar. Urasc plenitudinar acesti produsi derizorii ai societatii contemporane!
Pentru asta organizez campanie anti-Becali... Ma rog, cel putin pentru linistea mea sufleteasca.
Voteaza impotriva prostiei fatidice, a profanului mental, a frivolitatii...
vineri, iulie 21, 2006
Avionul tau personal :)
Cine reuseste primul (cu dovezi) are un dolar transferat pe cartela orange de la mine :))
Aici indicatii
Aici indicatii
Titlu...
joi, iulie 20, 2006
Cu bicicleta...
Merg cu bicicleta. Imi sare lantu (ca doar e productie romaneasca - schimbi viteza, sare lantu), trag pe dreapta, ma murdaresc de vasilina, bla bla...
Mai merg ce merg, fac la dreapta (verde intermitent) si aud sirena si vad luminile care se refleta in Univers. Trag pe dreapta, opresc. Se da politaiu jos si vine condescendent, dupa ce isi ridica pantalonii, la mine:"buna seara"-"buna seara"-"stiti ca legislatia rutiera prevede dinam, far, stop, reflectorizante pe roti?"; ma uit la bicicleta oarecum uimit si zic:"pai da...am"-"aha...ca sa nu mai zic ca mergeai..."imi arata cu degetul, serpuit "mai mult stramb decat nedrept"; ma uit in spate si: "probabil am ocolit ditamai groapa aia"-"da...oricum, ai mare grija ca soferii sunt neatenti"-"da stiu..."-"bine...ai grija...la revedere". Ma uit la el cum isi trage pantalonii iarasi si se urca in Logan.
Continui drumul si trec printr-o statie de taxiuri... aud claxon si motor supraturat, ma dau mai pe margine decat mergeam, cretinul trece pe langa mine - e taximetrist evident - pune frana, il ocolesc, idiotul scartaie rotile si mai opreste o data in fata mea, iese pe geam si incepe sa urle ca de ce nu-s atent - "modoran abject, cu burta si volan de ford in mana, esti un odios abominabil si sordid" (zic in gand, ce naiba, ca doar nu vreau sa ma ia la bataia gasca) - trec si ma duc inainte, inca o data plictisit, agasat si suprasaturat de unii romani.
P.S.: baietii descurcareti care au o firma de inchiriat motoscutere si ATV-uri si au obtinut autorizatie de la "marea personalitate a orasului" si incurca pustii de 14-15 ani circulatia vajaind smecheri pe strazi, de ce nu sunt luati la intrebari de politia romana???
Astept urcarea in sondaje a PSD-ului
Mai merg ce merg, fac la dreapta (verde intermitent) si aud sirena si vad luminile care se refleta in Univers. Trag pe dreapta, opresc. Se da politaiu jos si vine condescendent, dupa ce isi ridica pantalonii, la mine:"buna seara"-"buna seara"-"stiti ca legislatia rutiera prevede dinam, far, stop, reflectorizante pe roti?"; ma uit la bicicleta oarecum uimit si zic:"pai da...am"-"aha...ca sa nu mai zic ca mergeai..."imi arata cu degetul, serpuit "mai mult stramb decat nedrept"; ma uit in spate si: "probabil am ocolit ditamai groapa aia"-"da...oricum, ai mare grija ca soferii sunt neatenti"-"da stiu..."-"bine...ai grija...la revedere". Ma uit la el cum isi trage pantalonii iarasi si se urca in Logan.
Continui drumul si trec printr-o statie de taxiuri... aud claxon si motor supraturat, ma dau mai pe margine decat mergeam, cretinul trece pe langa mine - e taximetrist evident - pune frana, il ocolesc, idiotul scartaie rotile si mai opreste o data in fata mea, iese pe geam si incepe sa urle ca de ce nu-s atent - "modoran abject, cu burta si volan de ford in mana, esti un odios abominabil si sordid" (zic in gand, ce naiba, ca doar nu vreau sa ma ia la bataia gasca) - trec si ma duc inainte, inca o data plictisit, agasat si suprasaturat de unii romani.
P.S.: baietii descurcareti care au o firma de inchiriat motoscutere si ATV-uri si au obtinut autorizatie de la "marea personalitate a orasului" si incurca pustii de 14-15 ani circulatia vajaind smecheri pe strazi, de ce nu sunt luati la intrebari de politia romana???
Astept urcarea in sondaje a PSD-ului
miercuri, iulie 19, 2006
La bloc
De obicei evit inceperea unei fraze, a unei discutii cu "urasc sa..." sau "nu-mi place...". Si pentru ca am trecut de inceput voi spune: imi indisplac enorm blocurile romanesti! Acele cladiri de 10- sau 4 etaje, construite in perioada comunista in incercarea disperata de a inghesui romanii la oras. Daca ma uit pe geam vad intai trei blocuri, o gradinita si un munte...
Poate ar fi fost mai frumos sa vorbesc despre munte si copaci sau despre copii si scranciobe. Aleg insa sa blamez orasenii de la bloc.
Punctul 1: fatadele blocurilor sunt execrabile: bucati de tencuiala lipsa, funingine de la sobele improvizate, amestec de termopane cu geamuri mizere de lemn, cosuri de la centrale iesite cat mai in afara (parca pentru lauda), chiloti si scutece intinse cu fata spre soare...
Punctul 2: sunt in vacanta si in timpul zilei stau la calculator, citesc sau invat pentru test; arunc deseori priviri scurte pe geam si vad: "tarani de oras" care scuipa de la etajul 9, imbecili care arunca cojile de la ceapa pe geam, modorani care stau si fumeaza pe geam si isi arunca tigara in scarba (fenomenul este intalnit si la blocurile la al caror parter este un local acoperit cu prelate - gaurite parca da mitralierele din Ziua Z)...
Punctul 3: "nu stiu altii cum sunt, dar eu" cand ma uit pe geam vad ghene infecte de gunoi si masini care nu pornesc decat la a treia cheie si trebuie turate la maxim - umpland atmosfera de fum si zgomot...
Punctul 4: locatarii blocului sunt in mare parte fosti muncitori ai Romaniei socialiste, putin inculti, putin tarani, putin idioti: urla dimineata pe scari (se creaza un ecou inimaginabil - cei de la parter aud tipetele de la etajul zece si invers), trantesc usa liftului (pe care nu-l folosesc niciodata, dar il platesc), taie curentul electric de pe casa scarii pentru a "sensibiliza" amaratii sau nepasatorii care nu platesc (eu de ce sa nu vad pe unde urc scarile?)...
Traiesc de apoximativ 20 de ani la bloc, cu pauze binemeritate in care am fost la tara, la o casa mica, in natura, dar in fiecare zi, ora, minut si secunda sunt condamnat la suportarea mirosului, urletelor, imaginii dezolante... si totusi nu vreau o vila...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
