miercuri, iulie 19, 2006

La bloc


De obicei evit inceperea unei fraze, a unei discutii cu "urasc sa..." sau "nu-mi place...". Si pentru ca am trecut de inceput voi spune: imi indisplac enorm blocurile romanesti! Acele cladiri de 10- sau 4 etaje, construite in perioada comunista in incercarea disperata de a inghesui romanii la oras. Daca ma uit pe geam vad intai trei blocuri, o gradinita si un munte...
Poate ar fi fost mai frumos sa vorbesc despre munte si copaci sau despre copii si scranciobe. Aleg insa sa blamez orasenii de la bloc.
Punctul 1: fatadele blocurilor sunt execrabile: bucati de tencuiala lipsa, funingine de la sobele improvizate, amestec de termopane cu geamuri mizere de lemn, cosuri de la centrale iesite cat mai in afara (parca pentru lauda), chiloti si scutece intinse cu fata spre soare...
Punctul 2: sunt in vacanta si in timpul zilei stau la calculator, citesc sau invat pentru test; arunc deseori priviri scurte pe geam si vad: "tarani de oras" care scuipa de la etajul 9, imbecili care arunca cojile de la ceapa pe geam, modorani care stau si fumeaza pe geam si isi arunca tigara in scarba (fenomenul este intalnit si la blocurile la al caror parter este un local acoperit cu prelate - gaurite parca da mitralierele din Ziua Z)...
Punctul 3: "nu stiu altii cum sunt, dar eu" cand ma uit pe geam vad ghene infecte de gunoi si masini care nu pornesc decat la a treia cheie si trebuie turate la maxim - umpland atmosfera de fum si zgomot...
Punctul 4: locatarii blocului sunt in mare parte fosti muncitori ai Romaniei socialiste, putin inculti, putin tarani, putin idioti: urla dimineata pe scari (se creaza un ecou inimaginabil - cei de la parter aud tipetele de la etajul zece si invers), trantesc usa liftului (pe care nu-l folosesc niciodata, dar il platesc), taie curentul electric de pe casa scarii pentru a "sensibiliza" amaratii sau nepasatorii care nu platesc (eu de ce sa nu vad pe unde urc scarile?)...
Traiesc de apoximativ 20 de ani la bloc, cu pauze binemeritate in care am fost la tara, la o casa mica, in natura, dar in fiecare zi, ora, minut si secunda sunt condamnat la suportarea mirosului, urletelor, imaginii dezolante... si totusi nu vreau o vila...

4 comentarii:

  1. Blocurile astea gri nu fac decat sa ne aduca aminte de o Romania de acum 20 de ani cand telul fiecaruia roman, era sa puna mana pe o astfel de cutie de chibrituri cu cat mai multe compartimente posibil. Acum aceste cutii de chibrituri au ajuns la niste costuri exorbitante, am vazut o comparatie facuta cu restul tarilor europene sau nu, si cu bani care ii dadeai pe o astfel de cutiuta din Bucuresti, sau alt oras mare, te alegeai cu:
    - o casa cu mansarda, garaj si o mica piscina in Spania, la vreo cateva sute de metri de malul marii
    - ceva asemanator cu asta insa in Florida, USA
    - un apartamanet de 300mp in centrul aglomerat din Mannila
    Si exemplele pot continua ...
    Si uite asa, au ajuns supra estimate aceste uratenii, in care abia ai loc sa te misti sau sa respiri, unde confortul a fost ultimul luat in seama, in care vecinul te tortureaza cu manele cand ii vine lui. Si da e distractiv cand vezi ca se apuca lumea sa isi puna termopane si alte imbunatatiri, care oricum depasesc cu mult valoarea reala a custii, si orice ai face ramane la fel de incomod.
    Eu stau la casa, si sincer va spun, ca in viata mea nu m-as muta intr-o asemenea cusca, unde libertatea este la fel de mare ca si a unui papagal cumparat din piata ...

    RăspundețiȘtergere
  2. exact, chiar am uitat de preturile exorbitante (merci ice4you) pe care le cer romanii pt un apartament in cutia asta de fier-beton si caramida...si inca le ridica sperand ca prin aderarea la UE or s le cumpere cineva. Mi-e greu sa cred ca o sa vina neamtul sau spaniolul sa isi cumpere apartament in Romania...

    RăspundețiȘtergere
  3. Si daca va veni sa cumpere, va cumpara unele noi, construite dupa standardele de confort ale vestului, care sunt o notiune total diferita de ceea ce stim noi ca este confortul. In plus de asta, avand in vedere faptul ca la noi pamantul se da pe bani de nimic, vor prefera sa isi cumpere o bucata de pamant unde sa isi ridice o mica pensiune, in nici un caz nu ai sa vezi neam de strainez, sa vina sa iti dea tie cateva zeci de mii de euro (chiar sute) nejustificati, pe o cutiuta din era comunista, intr-un bloc in care liftul merge doar in zilele de sarbatoare, in care gunoiul ii ajunge pana la geam, stie tot ce manca vecinii dupa mirosul de cantina care il simti pe scari sau in casa, sau unde manelele rasuna incurajator inspre un viitor rroman.
    Deci cine si-a facut planuri de astea de imbogatire, atat mai am sa le zic: keep the dream alive guys ! se va indeplini tot atunci cand vin si americani care trebuiau sa vina prin '45 ...

    RăspundețiȘtergere