Romania, 2009

Uita-te in ochii mei si incearca sa intelegi.
Nu poti scapa! Romania nu e tara tuturor posibilitatilor, ci tara sinuciderii. Nu poti sa ai alternative, daca definitia vietii e demonetizata si, mai mult e echivalentul mortii. In Romania nu poti sa traiesti, nici macar nu poti visa la asta. Pentru ca aici e infernul, potopul si apocalipsa. Nu cred in Dumnezeu, dar daca el ar avea un oponent, Satana, acesta ar veni din Romania. Aici El s-a nascut, a copilarit, aici s-a invatat sa faca tot ceea ce face conform credintei crestine. Fura, injura, omoara, violeaza, rade de cei amarati, scuipa pe pacienti in spitale, face politica mai bine ca Margaret Thatcher si te face sa visezi mai frumos ca scrierile lui Eliade. Te tine prizonier cat vrea si iti impune, cu zambetul la prora, sa iti tai venele. Iti da cu mopul prin baie si iti ofera cozonac in campania electorala, dar uita sa-ti aduca painea ta cea de toate zilele dupa ce pui numarul fiarei pe buletinul de vot.
Te poarta pe drumuri nestiute, iti sar bucsele de la Dacie pe caile sale ascunse de civilizatie.
Te iubeste si ar face orice pentru tine. El nu-ti ofera viata dupa moarte, ci moarte inainte de toate. Nu intelegi nimic din aceste cuvinte maiestre caci habar n-ai ce-i cu tine. Nu esti instruit, nu stii ce e bine sau rau. De aia ai facut pactul cu el. Sa te ingrijeasca. Sa-ti faca o pereche de manusi la televizor in direct; cum poti ignora toate aceste semne de altruism?
Satana te iubeste. Nu gandi, nu incerca sa iti pui intrebari. In inima ta stii ca cel mai bun raspuns vine de la providenta, cea care te conduce. Ingerii sai negri nu-ti asculta telefoanele, nu te opresc sa-ti dea amenzi si nu-ti cer spaga, ei te apara de pierzanie, de flagelul terorismului venit de la divinitate.
Nu gandi, nu vorbi, nu iubi, nu mai fa nimic din ceea ce tu, prin natura ta umana esti construit sa faci, caci astea sunt lucruri interzise. Strange bani, plateste-i impozitele, platestet-i mancarea la suprapret si benzina pentru drumul tau zilnic spre munca. Uita de teatru, pictura, film, muzica. Acum esti sub controlul lui, al marelui stapan. Supune-te!
Sau fugi. Fugi, mancand pamantul si band apa marilor. Fugi, alergand spre cer, cu castile in urechi, cu cartea ta preferata sub brat. Alearga, alearga, alearga. Poate mai ai sanse sa scapi. Poate undeva, acolo, exista umanitate. Daca ea e pe alta planeta, fa-ti bagajele si du-te! Nu mai sta. Maine poate fi prea tarziu...

Trei agenti ... si-un Logan

Coloana sonora


Un drum putin circulat, cu becuri pe margine.
O Dacie si trei baieti cuminti in ea.

X: - Hai ba, opreste aici, ca ma pis pe mine.
(Bate constant din picioare)
Z: - Da, n-ar fi rau sa opresti putin de-o pisare.
(Rade plin de sperante)
Y: - Opresc imediat, dar stai sa ies din curba.
(Se uita dupa un loc mai ferit, semnalizeaza si trage pe dreapta)
X: - O da! BRB...
(Si pleaca grabit spre primul copac)
Z: - Sa fac si eu asta, nu?
Y: - Da, poti sa te apuci de el...
X: - Pfiu...
(Ofteaza usurat in timp ce tranteste portiera)
Z: - Ia asta si da-i drumu'. Vin si eu imediat.
(Se grabeste spre acelasi copac)
[...]
Y: - "Greblez"? E corect asa? Mie nu mi se pare ca asta e forma corecta.
Z: - Da cum zici tu ca se spune?
X: - Ba da, ma, "a grebla"... dai cu grebla... deci, "greblez".
Y: - Eu cred ca e "eu greblu"...
(Trei secunde de liniste si o eruptie de rasete)
[...]
X: - Vai mama, nu e adevarat!
(Se uita uimit pe geam)

O masina de politie vine din spate, porneste girofarele si opreste brusc in fata noastra.

Agentu': - Buna seara, agent P., de la Sectia 2. Ce faceti aici?
Y: - Buna seara. Stam...
Agentu': - Cum stati? Asa pe marginea drumului, in zona asta ferita?
Y: - Pai da... am oprit mai devreme si am mai ramas sa fumam o tigara, sa stam de vorba.
Agentu': - Aveti buletinele la voi? Vreau sa le vad.
Y: - Poftim!
Agentu': - Si ocupantii, va rog!
X, Z: - Poftim!
Agentu': - Ca sa nu lungim vorba... Aveti substante interzise la voi? Stiti despre ce vorbesc, nu? Canabis, hasis, marijuana?
X, Y, Z (in cor): - Nu, nu avem asa ceva la noi.
Agentu': - Sigur, da?
X, Y, Z (in cor): - Daaa...
Agentu': - Coborati va rog din masina. Usor! Puneti mainile pe capota. Deci nu aveti substante ilegale la voi, nu?
Y (cu mainile pe capota, perchezitionat de agent): - Nu, v-am zis.
Agentu': - Iesi usor din masina, aceeasi procedura. Usor, am zis.
X: - Pai da, usor, nu ma grabesc.
Agentu': - Mainile pe capota! Desfa picioarele. Ati auzit de blecere?
X: - De ce sa aud?!
Agentu': - De foita OCB, ai auzit?
X: - Da, am auzit. Folosesc eu. Pentru tutun.
Agentu': - Pentru tutun? Hai ba fugi de aici.
(Ii scoate lui X tot ce are prin buzunare)
- Mda, acuma dumneavoastra, iesiti usor din masina! Aveti substante interzise la dumneavostra?
Z: - NU, nu am...
Agentu': - Cum dracu ba baieti, chiar asa in locul asta ferit v-ati gasit sa stati de vorba voi in masina, la ora asta tarzie? Stati aici! Hai sa vedem ce gasim in masina!
(Incep sa caute in masina, prin portiere, pe sub scaune, in scrumiera, pe bancheta, prin geanta lui Z)
Agentu': - Oooo... Ia uite, primul pas l-am facut. Am gasit OCB-ul.
(Y, in mintea sa: "ia uite, ma, unde era. Si cat l-am mai cautat")
X: - Pai da, e de pentru tutun.
Agentu': - Hai, ba baiatule, lasa-ma pe mine cu din astea!
Agentu'2: - Uitati si asta, sefu'.
Agentu': - Hopa! Da cu pastila asta ce e?
Z: - E o pastila pentru cresterea masei musculare, o am de la un prieten care face sala.
Agentu': - Du-te ma de aici... Ia uite ce mai gasim noi aici! Daca in hartia asta nu a fost hasis, eu imi tai coaiele!
(Da impresia ca e foarte sigur pe el) Ce zici, domnu' sofer? E asa cum zic eu sau nu?
Y: - Nu, domnule, e hartia de la o guma.
(Rascolesc toata masina, cauta prin portbagaj foarte atenti)
Agentu': - Mda... nu am gasit nimic. Probabil ati palmat foarte bine tigara cand ati vazut masina noastra. Dar e clar... Am intalnit toate elementele specifice unor drogati: ocebeu, jumatati de gume... Nu am gasit si mortu'. Dar o sa ne mai intalnim noi, stati linistiti. S-a intalnit deal cu deal, vale cu vale, d'apai om cu om. Seara buna, baieti, aveti grija.

Politistii se urca in masina si pleaca. Cei trei, se urca in Dacie, incep sa rada.
Y: - Sper ca nu mi-au luat foita.
Z: - Lasa, stai calm. Ca am eu in geanta. (Si rade) Si tipla e aici la locul ei. (Rade si mai tare)
X: - Da unde era de n-au vazut-o?
Z: - Aici, in buzunaru' asta.
(Arata un buzunar mare cu fermoar, la geanta. Rad toti in hohote)
Y: - Hai sa mergem naibii de aici. Il facem pe drum.

Semnalizeaza, intoarce masina si pleaca.

GREEN BUDS AND HASH

Would you like green buds and hash?
- No I would not, Mister Stash!

Would you like them in a bong?
Would you like them all day long?

- No I would not in a bong!
- No I would not all day long!
- I do not like green buds and hash.
- I do not want them Mister Stash!

Would you like them wrapped in paper?
Will you try them now or later?

- I do not want them wrapped in paper.
- I don't want them now or later.
- I don't want them in a bong,
- I do not want them all day long.
- I do not like green buds and hash,
- I do not want them Mister Stash!

Would you like them in a joint?
- No I would not, what's the point?

Perhaps you would prefer a puff?
Just have one, that is enough.

- I won't partake, not of a puff,
- Nor a hoot, nor hit, nor huff!

Would you try a tiny toke?
- No I don't want any smoke!

What if they were vaporized?
- I've told you no a thousand times!

Would you, could you, in a cake?
Or in cookies I can bake?

- I do not want them in a cake,
- Or in cookies you could bake.
- I do not want them vaporized,
- Or other means you have devised.
- I do not wish to try a toke,
- Or otherwise inhale smoke.
- I won't participate in puffs,
- You have asked me quite enough!
- I get no joy from juicy joints,
- I really do not see the point.
- I do not want to use the bong,
- I think that buds and hash are wrong.

In a tincture would you take it?
I could show you how to make it.

- I do not want them in a tincture
- Or in any other mixture!
- I do not want green buds and hash,
- I do not want them Mister Stash!
- Why do you care if I try them?
- Will you profit if I buy them?

I offer buds and hash for free,
There is no benefit to me.
Someone said that that you were sick,
green buds and hash might do the trick.
If you find you're getting thinner,
With no appetite for dinner,
Or you suffer from sclerosis,
Epilepsy or neuroses,
For almost all the ills that ail ya,
buds and hash will never fail ya.
Have glaucoma? PMS?
Green buds and hash have much success.
For protection against strokes,
Its best to have some potent tokes.
If your muscles are not dandy,
Try some green bud infused candy.
For migraines, spasms, even cancer,
Green buds and hash provide the answer.
If you are not feeling right,
Then have green buds and hash tonight.

- It's true I am not feeling great,
- My health's been rather poor of late.
- My doctor says that I have ills,
- He told me I should take these pills.
- I cannot even sleep at night,
- I never do feel quite alright.
- I will try green buds and hash,
- I will try them Mister Stash!

Pfffffffffffffft!

- Hey now I am feeling good!
- They worked just like you said they would.
- I have never felt this fine!
- Green buds and hash are quite divine!
- I will bake a green bud brownie,
- Whenever I am feeling frowny.
- I will try them vaporized,
- That technique seems very wise.
- I will take them in a tincture,
- And in every other mixture.
- Perhaps I would prefer to puff,
- And stop when I have had enough.
- I will roll some massive joints,
- And smoke them down to little points.
- I will toke upon the bong,
- I will do it all day long.
- I really like green buds and hash,
- I do enjoy them Mister Stash!
- Thanks for being so insistent
- And for being so persistent.
- My mind and body are improved,
- My spirit also has been moved.
- Though I was told they are a sin,
- Green buds and hash are medicine.
- I'm sorry that I was so hateful,
- Now I know I should be grateful!
- Thank you, thank you, Mister Stash,
- Thank you for green buds and hash!

Pot!

Cui as fi putut sa spun ca pot sa zbor?
Parintilor, colegilor, amicilor. As fi putut sa le povestesc trecatorilor de pe strada sau oamenilor care asteapta acelasi tramvai. Dar ar fi zis ca sunt nebun. Nu poti zbura fara mijloace de propulsare dependente de o sursa de energie.
Eu, insa, pot sa zbor fara ele. Si tu stii asta, pentru ca am zburat impreuna de atatea ori. Am inchis ochii, ne-am unit gandurile si am inceput sa ne indepartam usor de pamant, de asfaltul ud si de mizeria ce-l umple. Ne-am ridicat spre cer mirosind prospetimea aerului si molfaind fumul gros al nepasarilor. Totul se invartea in jurul nostru, simteam vantul pe pielea tremuranda. Muzica ne zvacnea in tample, iar cuvintele soptite de noi se incadrau perfect printre stele. Am plutit ore in sir alaturi, unul de celalalt. Au trecut ani de zile pana sa ne dam seama de ce suntem capabili. Au trecut sute de incercari lase de a ne lua gandul de la asta. Si intr-un final am atins absolutul. Un absolut care este atat de palpabil de atunci, incat uratenia zilnica a vietii de muritor dispare cand vrem noi sa dispara.
Putem schimba cursul firesc al lucrurilor. Impreuna, pentru o viata mai buna. Ce slogan stupid, dar atat de adevarat pentru noi, cei care reusim sa transcendem.

Un vis...

Am avut un vis. Era intuneric cu lumina neagra. Un stejar batran de care statea agatata o funie, o masa cu un revolver vechi si un glont pe ea, o oglinda cu un pumn de cocaina si un drum prafuit ce se ducea spre infinit mi-au aparut in fata.
Tu ce-ai fi ales? Un guvern PD-L+PSD, o opozitie PNL, o tiranie basesciana, un serviciu monoton sau o dragoste eterna? Nu! Pentru ca astea nu exista in visul meu. Agata-te de copac, cu ultimile sperante in moarte, trage-ti un glont in cap sau ia o supradoza de fericire. Sau mergi incet, prin intuneric, prin urletul lupilor infometati, scrasnind din dinti la auzul familiei tradate care te striga acasa, ignorand cuvintele dulci de dragoste ce-ti mangaie urechile. Du-te spre nicaieri. Plangi si caieste-te. Alearga din ce in ce mai tare. Simti ca innebunesti si ca nu te mai poti trezi? Nu te vei trezi pentru ca visul meu este cosmarul tau. Poti sa alergi asa, ca un nebun cautand sentimentul acela linistitor ca atunci cand te trezesti si esti transpirat, dar stii ca a fost un cosmar. Sau te intorci.
Si daca te intorci, trebuie sa ai o optiune finala. Nu poti sa te intorci si sa astepti dimineata, caci cu cat stai mai mult cu atat se intuneca mai tare. Si atunci? Te infrupti din praful alb care nu se mai termina si-ti spune "mai ia!"? Iti zbori creierii cu ultimul glont de pe masa? Sau crezi ca vei scapa spanzurandu-te de acel arbore nemuritor?
Unde este Dumnezeu in visul tau? De ce nu-ti da el un raspuns? Hai fa-ti o rugaciune! Arunca-te in praf si fa-ti cruci, tremurand de frica. Nu, nu tipa. Nu te aude nimeni. Hai... gaseste o solutie. Si daca esti nebun, ce? Trebuie sa scapi de aici. E imperios sa-ti faci un rost in viata, chiar daca ea nu e decat un vis. Nu plange. N-are rost. Lacrimile tale insangerate te vor speria si mai tare.
Concentreaza-te si spune-mi cum scapi de visul asta. Anunta-ma daca te poti trezi. Daca nu, mai incearca.

Picteaza-mi dragostea ta

Stai cu mine in parc, pe o banca si scrie-mi pe-o frunza soaptele tale. Deseneaza pe-un fulg de nea tristetea si fa-l sa se topeasca pe obrazul meu. Expira fumul dens al uitarii spre neantul constiintei mele. Uimeste-ma!

Imi afund mainile in sufletul tau ca intr-un miel injunghiat. Ma doare si-ti place. Ma faci sa ma simt vinovat si sa fiu liber in acelasi timp, ma faci sa le rad in fata zeilor si sa nu-mi pese de ei, de superioritatea lor si de existenta lor. In fond, ce e un dumnezeu care nu te poate atinge, care nu te poate mirosi si iubi ca mine? E un nimic. E puterea absoluta inchisa intr-un cer innorat. Ce sunt eu, acela care te vede si te admira zilnic, acela care-ti simte respiratia si-ti aude pulsul? Eu sunt adevaratul dumnezeu. Sunt liber sa te am, liber sa sufar si sa ma bucur ca existi, ca esti sau nu cu mine acum.

Sangele se razvrateste in mine, colcaie; trebuie sa il potolesc. Razele intunericului se scurg pe chipul meu, imi zgarie sufletul si-mi ascut nevoia de tine si iubirea ta. Iar tu pictezi. Arunci culori in jurul tau. Pensula scrasneste pe hartie. Lasa dare de cuvinte dulci si moi. Plutesc.

Noapte de noapte deschizi gura ca o rana in gura mea si ma intrebi “de ce?”. De ce tu? De ce eu? De ce noi? De ce ei? De ce aici? De ce ce? Nu-mi cere raspunsuri, nu-mi cere decat ce stii tu mai bine sa ceri… amor neconditionat; si ti-l voi oferi vesnic.

Trecatorii se uita la mine, se invart in jurul meu si al umbrei mele. Se feresc sa ma vada, se tem de mine. Vad un cersetor, un paria, un nimeni; dar am fost, sunt si voi fi un rege. Caci tu esti regina mea. Regina suferintei si a bucuriei absolute. Sufar cand iti citesc gandurile abstruse si plang cand imi zambesti.

Adorm cu tine si ma trezesc in centrul Universului. Uita-ma si ma voi spulbera ca praful fad dintre galaxii. Iubeste-ma si-ti promit sa tac, sa te privesc, sa-ti pretuiesc pentru infinit buzele, ochii si sufletul.

Fa-mi un desen, inchide-te in el, iar eu te voi purta mereu cu mine.

Intalnire

Cand te intalnesti cu diavolul, spune-i ca pixul sau e la mine
Ne-am intalnit la o cafenea din Iasi. Una simpla, unde se bea cafea multa, se fumeaza tigari multe si se discuta aprins afaceri, politica si nimicuri;de fapt, in mare, nimicuri.
Singur, cu o cafea, un pachet de tigari, un ziar local si unul national. Sorb, inspir, citesc si privesc meditativ spre tavan. Vecinii mei de locanta sorb, inspira si vorbesc la telefoane, citesc cuprinsi de furori oferte sau facturi; ei nu privesc spre tavan. Nu-s la fel de liberi si plictisiti, fericiti si intristati ca mine, studentul boem al secolului XXI.
Si, din infinitul plictisirii mele, de pe fundul supararii si pe aripile fericirii apare Ea. Ochi verzi, ten masliniu, par saten si mers senzual. Fusta un pic mai lunga de genunchi, bluza simpla, crem, decoltata lejer. Se aseaza fin la masa de alaturi. Isi scoate o tigara, o aprinde si se uita patrunzator la chelner. Ii face semn cerandu-i o cafea mare. Isi scoate din mapa cateva contracte, un stilou si un carnetel. Cafeaua ii este servita intre timp. Soarbe. Priveste intr-unul din contracte. Inspira. Isi ridica privirea spre tavan, expirand un fum gri, dens, in care danseaza cateva particule de parf.
O senzatie rece ma cuprinde. Un foc aprig imi trece prin corp. Sangele-mi ingheata in vene. Un vant cu miros de trandafiri rosii imi sufla-n ochi. Se face intuneric; lumini rosii palpaie la orizont. Apare ea. Privirea ei imi atinge pielea, ma scaneaza precum un produs S.F. futurist. Se intersecteaza cu privirea mea. Imi dau lacrimile, buzele se incovoaie intr-un zambet tern. Ea zambeste malefic, ma saruta prin aer. Si cad. Un aer cald imi trece prin stomac. Simt un gol etern. Si cad. Norii se aduna hraniti de fulgere lungi, luminile se intensifica iar frigul din sange se transforma in foc. Si cad.
Ma izbesc de scaun, intr-un mod perfect ma mulez dupa esenta lemnului. Aburii inca ies din cafea, iar tigara se stinge incet. Lumea din jur se misca, vorbeste, gesticuleaza, soarbe si inspira. Un strop de sudoare imi picura de pe frunte pe mana. Ma trezeste mirosul de sange crud. Il simt siroind pe gat. O picatura rece. Ea a plecat. Urme de ruj se vad pe trei tigari stinse in scrumiera. O umbra de parfum se simte pe cana de cafea. Pe masa, langa farfurioara, e un pix. Il iau si ma gandesc: i-l dau maine la cafea sau o astept afara, inainte sa intre?
Ma ridic, achit nota si ies in strada. Soare, vant, gunoi si claxoane.
Injuraturi, strigate, balti si caini costelivi.

Nu credeam sa-nvat a muri vreodata

Vant, picaturi grele de ploaie, nori negri si mizerie cotidiana. Merg, ma plimb, plang si zambesc, iubesc si urasc frumos, iert si pedepsesc demonic. Dar totul se reduce la somnul vesnic, la eliberarea mintii si la invierea sufletului.
Frunzele verzi zboara in aer si-n timp, petalele ciresilor se izbesc in iarba uda. Sunt trist si rad in armonia plansetelor care ma inconjoara, iar tu negi ca m-ai fi iubit vreodata. Copacii se rup, claxoanele zbiara. Nu vreau sa mai respir. Ochii lacrimeaza, picuri de sudoare-nsangerata cad in praf. Sabii ascutite-mi intra-n suflet. Mor, incet si tandru.
Un caine vagabond ma saruta de ramas bun, ciorile imi dau tarcoale. Nu pot sa mai tolerez focul amar ce-mi arde-n trup. Strang pumnul si inchid ochii. Inima se opreste, creierul isi da duhul.
Tu, te uiti, esti mahnita. Iti indrepti privirea spre cer, spre Providenta, te intrebi uimita "de ce?". Nu vei afla raspunsul, pentru ca te temi de el. Te temi, de asemenea, sa stii ca nu te voi mai cauta, ca nu-ti voi mai scrie, ca am incetat sa exist. Am scapat de esafodul comunitatii, de gunoaie si politica, de tradare si falsa modestie, de principii indelung dezbatute si strivite sub rotile limuzinelor. Nu-mi mai pasa de politica, dragoste, bani. Imi pasa doar de mine.
Eu sunt mort si tu esti vie. Dar eu sunt viu si tu esti moarta.

O sticla de vin, doua saruturi si un prezervativ

Stii genul de senzatie in care te gasesti ca urli in minte "Ba da repede a mai trecut!"?
Se intampla des in cazul in care obtii numarul unei tipe cunoscute pe autobuz si o suni. Te vezi diseara in fata la Mall. Mergeti vis-a-vis unde e un restaurant bunicel (ii arati ca iti permiti, ce naiba). Luati cate o pizza si o sticla de vin rosu; povestiti, aveti atat de multe in comun. La plecare va sarutati discret, iti imaginezi deja o prietena nu prea fomista si care bea rafinat. Ei bine, se apleaca usor spre urechea ta si iti sopteste: hai, mergi la mine sau vin eu la tine? Si noaptea trece, iar dimineata te trezesti mahmur, cu scrumiera varsata si un bilet pe masa: cand mai vrei, suna-ma. Te pup, Denisa.
Summit-ul OTAN, Romania, Bucuresti, 2008. Politisti, SRI, SPP, masini alungate din oras, ministri extaziati, strazi samponate si panselute infipte in ciment. Panica, lume agitata, euforica. Psihedelicul se intampla, iar Bush face cu mana la blitzuri. Sarkozy recunoaste Kosovo si e mandru pe scena langa Merkel; Putin ii da sobru pantofii la pupat lui Basescu, iar Tariceanu se da mare cu citate din Kafka. Posturile radio si TV se intrec in prezentari, iar tu urmaresti interesat. Si noaptea trece, te trezesti sambata dimineata. Se strang gunoaiele, se impaturesc covoarele, in strazi se toarna gropile la loc. "Procesul" incepe iarasi, mama ei de Romanie. A trecut summit-ul!
S-o sun pe Denisa sau sa comand un summit nou?

Ea

O privire, o rasuflare, o trepidatie. Inima pulseaza, pupilele se maresc, iar muschii zvacnesc. O adiere calda iti sufla in obraji, un miros ciudat, dar placut iti inunda narile. Buzele ti se usuca, iar corpul continua sa tremure. Fiori reci iti trec prin stomac si totul pare in jurul tau feeric. Nodul din gat nu-ti da voie sa te exprimi verbal, membrele nu mai raspund la comenzi, creierul e extaziat.
Zilele, saptamanile, lunile, trec fulgerator. Ochii refuza abjectul monoton si percep doar splendoarea. Pielea degetelor nu cunoaste altceva decat finetea extrema, atinsa bland.
O imbratisare de buze dulci. Amarul se transforma in dulce, coerenta in ilogism, iar ordinea in haos. Peretii cladirilor se crapa, apele involburate bat in diguri, tuna, fulgera, iar Dumnezeu te admira. Plutesti deasupra tuturor si tipi extaziat. Nimic, dar absolut nimic nu te poate perturba. Razi in hohote, dansezi, alergi pe nori razleti. Universul, eternul Univers, e la picioarele tale, esti stapanul primului atom si al ultimei planete...
O privire, o rasuflare, o trepidatie. Totul se schimba. Fumul se imprastie, praful se aseaza, iar gandurile se intrepatrund. Kosovo e stat independent, petrolul se scumpeste si Bin Laden se plimba cu bicicleta pe K Street.
Cand vei mai rupe iarasi ordinea dezordonata a lumii contemporane fade?

Frumoase clipe ale mortii

Ti-ai pierdut vreodata cunostinta? Sa stai sa privesti spectacolul grobian al politicii romanesti, sa auzi "zoaiele de pe fereastra" cum picura pe integritatea ta si a concetatenilor tai. Sa mirosi gunoaiele de sub geam si sa simti frigul iute din venele batranilor "europeni". Si, deodata, sa cazi pe-o parte; membrele sa ti se inmoaie, sangele sa ti se infierbante, iar creierul sa o ia razna. Intuneric, iubire si mantuire. Umbre zvelte fug printre copacii infipti in ciment, ceata se amesteca cu praful, iar ochii tai lacrimeaza cenusa. Dureri imense te cuprind, simti ace infipte in carne, respiratia-ti incetineste, te ineci progresiv cu apa ce curge din ceruri. Nu-ti mai pasa de presedinti, locuri de munca, bani sau masini, prieteni sau dusmani. Nimic nu pare a fi mai important decat a gasi o explicatie a calvarului care te-a invaluit. Te prabusesti in abis, incerci sa te prinzi de cateva idei ramase prin fum. Aluneci constant, iar puterea ta se preface in disperare, dragostea ta se transforma in urlete. Iti simti sfarsitul. E aproape. Te cheama la el si tu nu faci decat sa te zbati neputincios. Nu-ti folosesc nici Nietzsche, nici Sartre, pasajele din Biblie ti se par indiferente, Buniakovski si Fermat iti ranjesc timid; singurul care e langa tine, e Cioran, ce-ti sufla aer rece in ceafa.
Iti revii brusc, te doare ingrozitor capul, tremuri de frica. Ti se pare ca au trecut secole. Esti debusolat. Iti aprinzi o tigara, te uiti in jur: nu au trecut decat cateva secunde, Basescu injura, Gheorghe "pune taxa la zid", doi puradei canta manele sub geam.
Inchizi televizorul, te intinzi si-ti spui dezamagit: ce naiba ba, n-am murit?!?!

O iubire ca-n povesti

Romania, cetatenii sai si anul 2008.
A fi cetatean si mai ales a fi cetatean roman este foarte complicat.
Te trezesti de dimineata, te duci la munca, vii acasa si mananci bors si piure cu carnati. Uiti sa faci dus, de obosit ce esti, te bagi in pat si deschizi televizorul si-i vezi pe aia certandu-se pe tema taxei auto. Adormi. Si in somnul tau profund ai un vis frumos. Se face ca sotia e indragostita de tine, ca bemveul din fata portii e al tau, ca prin casa misuna trei servitori intrebandu-te ce mai doresti. E duminica si nu te duci la lucru. Te gandesti sa iesi la o plimbare, sa alergi cu bolidul tau pe autostrada, sa privesti natura mirifica ce te inconjoara. Seara vine incet, in zare se vede soarele apunand, iar tu iti iubesti viata, iti iubesti tara miaculoasa. Dupa o gura de scotch, te asezi in fotoliu, deschizi o carte buna si pufai un trabuc. Ai o discutie interesanta cu nevasta, o saruti de noapte buna si adormi linistit.
Te trezesti la 5.30. Mirosi a transpiratie si fum de tigara. Te dai jos din pat, calci pe o sticla de bere pe drumul spre veceu. Te speli pe ochi, te caci, te imbraci. Iti pui bors in borcan si pleci. E duminica azi, dar marlanu' ala iar te-a chemat la munca. Te gandesti ca nevasta-ta nu te-a mai cautat de vreo luna, de cand a plecat la maica-sa, o injuri printre dinti, iar intre timp treci pe langa un BMW pe care il zgarii nervos cu cheile. Afara ploua, baltile se umplu, iar tu astepti tramvaiul. O sa treaca si ziua asta...
Si vei trai fericit pan' la adanci batraneti.

S-a jucat cineva, vreodata, cu mintea ta?

La inceput totul e vag, nu intelegi nimic. Esti din ce in ce mai nervos, vrei sa afli mai multe, sa nu intri in jocul ala la sfarsitul caruia nu stii daca pierzi totul sau castigi absolut nimic. Te opui. Iti folosesti toate mijloacele de aparare. Urli in mintea ta, omori cu ochii tai turbati, te zbati in neant, nu auzi decat sunete diforme si nu poti mirosi decat parfumul disperarii. Cu cat incerci sa iti gasesti calea, cu atat mai mult de abati de la ea, plutesti in deriva, esti debusolat, totul e un nonsens. Florile ti se par ofilite, iarba - murdara, cerul - negru, dragostea - ura. Inima iti bate foarte tare, o simti iesind din piept. Sangele ti-e fierbinte, il simti in tample, zguduindu-ti creierul.
Si deodata iti dai seama. Te uiti in oglinda, in proprii-ti ochi, iti gusti propriul sange cald, pui mana pe tine si iti simti pielea rece. Te gandesti "ce fac eu acum? de ce?". Si instant, incepe sa-ti placa totul. Tremuri si realizezi ca iubesti asta. Iubesti ca cineva sa se joace cu mintea ta, sa ii dai sansa de a crede ca te domina, ca te modeleaza ca pe-un bot de lut. Cand tu stii de fapt ca impotrivirea facea asta. In mintea ta totul s-a schimbat. Nu te mai doare nimic, iar sentimentul de neintelegere a trecut. Acum tu esti deasupra tuturor. Si vezi cum toti se zbat si cum toate au sens, pentru tine. Vrei ca totul sa continue, vrei sa te doara mai tare, sa te zbati mai mult si nu mai poti. De ce? Pentru ca acum tu esti cauza pulsatiei, a tremurului, a neintelesului. Ii impingi sa creada ca ce fac ei e zero pentru tine si vor sa dea mai mult, sa incerce sa te satisfaca mai dinadins. Razi, nu mai plangi. Ti se pare iesit din comun de frumos sa admiri ceea ce altii admirau pentru tine, sa aranjezi totul pe tava, dupa bunul plac.
Cand cineva se joaca cu mintea ta, nu te impotrivi. Din contra, fa-i pe plac. Si vei obtine puterea absoluta, vei vedea in ei sclavii din care tu faceai odinioara parte. Le vei bea sangele cu o pofta nemarginita si le vei inghiti strigatele de disperare cu o apetenta inimaginabila. Te vei simti peste toate si toti. Vei ajunge in ceruri si ti se va parea o banalitate.

And that should be love, my friend...

NU zambi, ieri a fost la fel de rau ca maine

Ce suntem noi, oamenii? Umbre care alearga de dimineata pana seara prin fum si praf. Cadavre ambulante aruncate intr-o lume terna, plina de dezgust si prostie. Flori ofilite, strivite de ganduri anoste si calcate in picioare de zei autosuficienti.
Sentimentele pe care vrem sa credem ca le avem ne rod continuu si ne permit doar sa visam cu ochii deschisi, sa ne amagim ca traim.
De fapt lumea din care facem parte nu e decat un cimitir imens cu suflete putrezite si minti indolente in care ne zbatem pana ne nastem cu adevarat. Cea mai reala viata pe care o avem se consuma dupa moarte, nu inainte. Din prea mult zel ne chinuim sa cladim, sa acumulam, sa iubim, iar la un moment dat sa pierdem tot. Nu ar fi oare mai simplu sa trecem peste actualitate, peste istoria eroilor si marsaviilor, peste masinile si vilele noastre, peste cuvintele aruncate in vant de prietenie, dragoste, ura si sa ajungem dincolo, unde perfectiunea se imbina cu candoarea sufletului?

Rasculare impotriva vietii.
Ma intreb zilnic, dimineata cand imi deschid ochii si aud mirosul infect al cotidianului, ce caut eu aici? De ce sa fiu eu pionul unui demiurg nebun, soldatul unui general smintit sau praful de pe cizmele unei natii fade?
Tot ce se intampla in jurul meu nu are legatura decat cu abjectitatea dusa la extrem, cu modorania paroxistica si sentimente demonetizate. Nimic nu se intelege cu nimeni si nimeni nu intelege nimic din imperfectiunea esafodului sablonului.

Moartea e cea care decide de ce si cat vei mai suferi. Ea este cea care te salveaza sau isi bate joc de tine pana intr-un moment anume. Este singura care te ajuta sa intelegi ca viata este o etapa peste care vrei sa treci sau nu, peste care ar trebui sa meditezi sau nu. Este singura la care te rogi cand nu mai suporti vicisitudinile surorii ei malefice. Este in definitiv un dar pe care il accepti sau il refuzi. Este iubire nemarginita, bogatie unica si consolidare vesnica a prieteniei.
O secunda in neant iti aduce fericirea, implinirea, o viata pe pamant nu te lasa decat cu un sicriu gol si o mana de pamant pe piept. Viata pe care iubesti tu atat de mult se termina brusc, nestiind cand si de ce, iar tu te zbati, urli, necunoscand ce urmeaza. De fapt nu exista frica de moarte, ci de necunoscutul care o invaluie. Nu exista frica de moarte ci de durerea provocata de sfarsitul vietii. Ce nu stii tu este faptul ca celalt inceput iti aduce nemurirea si eliberarea.

Fara final. Fara morala. Fara sens ascuns. Fara sens pentru... tine.

Mileniul III

Romania, Europa, 2007
Zi de zi treci prin lucruri care te marcheaza mai mult sau mai putin. Si cu fiecare minunatie pe care o asimilezi, cu atat mai mult iti creste imunitatea la uimiri si disconsiderari.

1. Dimineata asteptam pe cineva, cand am auzit "Nu te supara, imi spui si mie te rog..." - instant si instinctual ma uit la ceas, dar urmeaza continuarea "... in ce zi suntem azi?!" Perplex, ma intorc, ii raspund batranului si trec mai departe.

2. De mic, parintii m-au educat. Si in educatie am auzit si "ajuta pe cine si cum poti si vei fi ajutat". Total fals. In Romania ajuti, iar apoi, in caz ca ai nevoie de un serviciu minor, ti se intoarce spatele, esti injurat. Dezamagire mare.

3. In mijlocul Iasiului sunt cai. Si acesti cai se plimba nestingheriti prin parcari, printre masini, prin multine. Imi plac, de obicei, caii, dar astia intrec masura la fel de mult ca magarii cu stampila "VOTAT" pe frunte.

4. In UE nu exista electricitate. Sunt sate, multe sate din Romania care nu doar nu au auzit de televizor, dar nici macar de becuri. Sursa de lumina e cea naturala sau cea de la lampile cu gaz. Am vorbit cu un astfel de "cetatean cu drepturi depline" care mi-a zis "eh, asta e! Am trait 60 de ani fara, parintii mei au trait fara, ce daca or trai si copiii mei asa?".

5. Platim taxe, roviniete si nu primim in schimb decat gropi pline cu apa, pietris in parbrize si noroi pe bocanci.

6. Un cetatean, consilier in Vanatori, Neamt, a propus exhumarea tuturor cadavrelor de rromi din cimitirul local si mutarea lor in oricare alta parte. Probabil, dupa moarte, nu vrea sa i se cante muzica lautareasca prin vecini.

Aceasta este o bucatica din Romania mileniului 3, anul de gratie, 2007. Iti place unde traiesti, iti plac oamenii din jurul tau si politica lor?
LA MULTI ANI, natiune romana!

Universul

Ai vazut vreodata universul in fata ta?
Universul e o picatura ce se prelinge pe paharul tau de apa rece. O privesti nedumerit, ea se scurge incet, incet si deodata dispare in adancul vidului creat de mintea ta. O fractiune de secunda ti-a frapat vazul. Ai observat capatul universului, printre gene, pana-n palma ta. Ai simtit raceala si umezeala sa. I-ai mirosit prospetimea.
Universul e o umbra de floare. Un maldar de petale de trandafir rosu. E o umbra de miresme dulci, lumina opaca ce-ti strabate tamplele.
Universul e un punct de dragoste intr-un infinit de ganduri. Un sarut lung pe buzele atotstiutoare. Un fior pe sira spinarii la atingerea pieii catifelate din bratele tale. E imbratisarea simturilor tale a unei perechi de ochi mari, albastri, in paradisul cerului.
Universul e o carte buna fumata intins pe pat. E cititul randurilor incomensurabile cu miros de hartie. E simtul literelor moi pictate cu cerneala calda.
Universul e o gura de fum dens inspirat pana in adancul constiintei tale, expirata greu in frunzele uscate de ganduri grele.
Universul e un cantec ce iti lumineaza corpul, iti face parul de pe membre sa tresara. E un fulger care te atinge si iti este psihedelic.
Universul e aerul prin care plutesti, cazand usor. E izbirea de pamantul moale, plin de iarba si roua. E atingerea razelor pe pleoape, pe fata, pe gat.
Asta e universul. E totul in toate: lumanare ce arde necontenit in bezna labirintului tau. Dorinta de a spune cu lacrimi in ochi "mai stai, nu pleca", zambet larg sub clar de luna, urlet de singuratate si disperare in mijlocul multimii, uimire si nedumerire.

Cool

Toata lumea stie ce inseamna cool. Si absolut toata lumea vrea sa fie sau sa para ca este cool. Cool inseamna sa mananci de 500 000 lei o data, sa bei whiskey scump, sa fumezi tigari rare aprinse de la o bricheta "adevarata", sa te imbraci bine de la Versace, D&G, Armani, TinaR (asta e discutabila), sa porti Nike, Adidas, Puma, sa te plimbi cu Meleu, X5, Infinity.
Exista insa si abateri de la regula. Despre aceste abateri voi vorbi in continuare. Cea mai importanta exceptie e cea din motive financiare. Acum cateva zile am fost la tara, la bunici, in nordul Moldovei, la granita cu Ucraina, intr-un sat numit Pomarla. La plecare am luat autobuzul, de dimineata, care sa ma duca in cel mai apropiat oras. Oras spre care fac naveta saptamana de saptamana cativa liceeni ce stau acolo in gazda. Ei nu sunt cool. Nu stiu ce inseamna sa fii cool si nici nu-si permit asta. Langa mine s-a asezat unul din ei. Mirosea a spalat, a baie saptamanala facuta intr-un lighean, langa soba, intr-o casa cu doua camere. Imbracat curat, cu o pereche de blugi, un pulover negru si o geaca de fas, toate cumparate de la second-hand-ul din centru. Doar baschetii sai de doua sute de mii luati de la fosta cooperativa erau plini de noroi. Avea cu el un ghiozdan mare in care si-a adus cartile si caietele si doua genti de rafie - mancarea si schimburile pe saptamana ce urma sa inceapa. Autobuzul a pornit greoi, lasand in praf si fum mama elevului si inca vreo doi parinti. Am intrat in vorba cu el. Are inca trei frati mai mici acasa, parintii nu lucreaza (nu au unde), doar taica-sau mai merge cu ziua prin sat sa ajute la treaba vreun batran neputincios. Traiesc din alocatii si ajutorul social, bani care se impart la randul lor pentru gazda, rechizite si haine. Ajungem in oras, se da jos, se uita trist la cerul innorat si porneste agale.
O pereche de blugi, un pulover, o geaca, o pereche de pantofi, un telefon, un pachet de Kent si o bricheta BIC. Ma urc in urmatorul autobuz, pun rucsacul cu gem de la bunica jos si ma gandesc, privind prin praful de pe geam: imi permit sa fiu cool; si la ce bun? de ce sa fiu? eu nu sunt cool, nu vreau sa fiu si nu voi fi! Fii tu cool, dar aminteste-ti de cei care nu-s.
Aceasta este o simpla consemnare. Daca vrei sa stii mai multe, iesi afara, in fata blocului si asteapta cateva secunde. Vei vedea cool-ul in toata splendoarea grotescului sau.
Cool, nu?

Aaah

Am o intrebare pentru tine. Una simpla: de cand nu ai mai zis tu "aaah"? Acel cuvant modest, curat, care-ti provoaca liniste, eliberare, fericire.
De cand nu ai mai stat dimineata, pe terasa casei, intr-un sezlong confortabil, la o masa mica, acoperita cu sticla, band o cafea? O cafea buna, cu doua lingurite de miere si doua cutiute de lapte instant, pe care sa o savurezi privind vantul insorit al zorilor?
De cand nu ai mai fost intr-un bar linistit, cu muzica lenta, care sa te "chill out", cu luminile palpaind in veioze, pe un fotoliu de piele, gustand linistit o gura de scotch si pufaind autosuficient din frunzele de tutun curat ale unui trabuc, aprins incet la un bat din lemn de cedru?
De cand nu ai mai stat tolanit pe iarba, mirosind pamantul negru, la umbra unui visin batran dintr-ale carui fructe bunica ta iti facea odinioara cea mai buna dulceata din lume? De cand, acolo, in universul rural al ancestralitatii, nu ai mai citit o carte buna, privind melancolic la cerul bleu si soarele rotund?
De cand nu ai mai fost in oras, spre exemplu sus, la Mall, cu o fata dulce, mancandu-i ochii suavi din priviri plapande si plescaind in gand prajitura cu ciocolata amaruie?
De cand nu ai mai vazut Dog Day Afternoon intins pe spate, dand floricele pe jos si iubindu-l pe Al Pacino?
Stii de cand? De cand ai inceput sa fii ocupat, sa uiti ca existi si ca sufletul tau trebuie hranit. De atunci ai uitat sa spui "aaah" cu o patima superioara celor ale lui Hristos. Ai uitat sa simti aerul in adancul plamanilor cand inspiri puternic si sa sufli lent trei vocale lungi si o consoana fricativa; ai uitat sa te bucuri, sa te eliberezi de stresul esafodului cotidian.

Du-te pe balcon, deschide mare fereastra, priveste apusul si macaraua aia mare de sub cer, mangaie pe crestet frunza aia adormita pe tocul geamului si striga tare: AaaH! - o sa-ti placa.

Viata

Camera intunecoasa cu o biblioteca imensa din lemn de nuc in care sta asezata perfect o multime de carti. La lumina lunii se vede o masa de lemn masiv, alturi de care se gaseste un scaun confortabil, tapitat cu piele neagra.
El intra , se aseaza usor, impasibil, aprinde o veioza clasica ce supravegheaza intreaga masa. Isi toarna tacticos, intr-un pahar de cristal, whiskey. Aprinde o tigara, trage cateva fumuri si ia o gura din eternul scotch. Apuca stiloul Montblanc, ii scoate usor capacul greu si incepe sa scrie pe o coala alba de hartie.
"Am avut doua fiice. Stefania avea 7 ani. Andreea avea 9 ani. Era cea mai mare. Amandoua aratau la fel, ca Diana. Ea a fost sotia mea. Aveam si un caine, Bella. Un bichon.
Obisnuiau sa ma trezeasca de fiecare data, sambata dimineata, fredonandu-mi melodii ale celor de la Beatles, in armonie. Atat de frumos. Diana nu m-a judecat niciodata. Nu era cicalitoare, cum sunt unele sotii.
Intr-o zi au fost s-o viziteze pe sora Dianei, Elena si pe fetele ei din Boston si au luat-o si pe Bella deoarece eu trebuia sa am o intalnire de afaceri si nu au avut incredere ca o s-o hranesc.
Si apoi toti trebuia sa mergem la nunta micutei verisoare a Dianei in Los Angeles si trebuia sa ma intalnesc cu ele acolo.
Asa ca am plecat sa ma intalnesc cu ele in Los Angeles si in drum spre aeroportul JFK,
eram intr-un taxi, cand am auzit la radio... Am ajuns acolo si un om mi-a spus
ca avionul era din Boston. Altul a zis ca sunt doua avioane. Apoi am intrat in aeroport si
m-am uitat... M-am uitat la televizor si... Am vãzut. Am vazut si am simtit in acelasi timp. Le-am simtit arzand...
Nu m-am plans niciodata de viata. Am refuzat sa intru in jocul ei murdar. De fiecare data cand aparea o problema, o rezolvam si ii radeam in fata. Acum totul s-a schimbat. Viata m-a doborat. M-a lovit unde nu putea nimeni sa o faca mai bine.
Urasc viata!"

Semneaza hartia in timp ce lacrimile sale lovesc necontenit hartia.
Scoate din sertar un Remington, il pune la tampla si trage. Mana ii aluneca pe langa corp, arma izbeste parchetul, iar capul ii cade pe masa. Sangele cald intalneste lacrimile sarate si formeaza un amestec omogen care picteaza scrisoarea intr-un mod deosebit.
Camera miroase acum a fum scump, a whiskey vechi si a plumb incins ...

Viata e mai urata ca politica!

Scriu

Imi place sa scriu. De obicei scriu noaptea. Intunericul inseamna, pentru mine, liniste. Iar linistea inseamna concentrare, dorinta de expunere a gandurilor in cuvinte pictate subtil cu cerneala. Da, cu cerneala! Caci nu pot sa scriu ganduri cu taste. Mi se pare un nonsens sa incepi sa te gandesti la lucruri frumoase/urate, traite/auzite, impresionante/fade, si apoi sa le trantesti pe ecran, prin niste bucati de plastic. Nu sunt absurd, nu sunt inapoiat, dar pur si simplu cred ca PC-ul e pentru cu totul altceva decat pentru a scrie cronichete, tablete, nuvele, romane sau chiar declaratii de dragoste.
In alta ordine de idei, cuvantul scris pe hartie, cu cerneala, e mult mai viril. E o entitate pana la urma, pe care, daca vrei sa o stergi de pe ecran, dai delete sau backspace. Pe hartie insa, cuvantul ramane taiat, mazgalit, si-ti impune parca sa fii mai atent la ce scrii si cum scrii in continuare.
Inca o problema este aceea a marcii, caci fiecare are propriul sau stil de scris. Or calculatorul uniformizeaza si, totodata, banalizeaza aceasta "arta". De exemplu o scrisoare de dragoste sau un biletel trimis printre banci, in timpul orelor, in care ii marturisesti in sfarsit dragostea ce-o nutresti de cateva saptamani, are mult mai mult farmec decat "te :X:X:X" sau ":*:*:*>:D<" aruncate printre ferestre de mirc, mess, in pauza de la fifa sau counter, presat de sunetul redat la maxim de boxe. Si nu in ultimul rand, trebuie remarcate cuvintele ce miros a cerneala proaspata si fum de tigara sau a parfum imprimat de mainile care se chinuie sa tina pasul cu gandurile. E aceeasi chestiune de originalitate. Acum nu e noapte si nici liniste, insa scriu. Si scriu pentru ca simteam nevoia sa marturisesc cele de mai sus. Si totusi daca as mai avea o foaie de hartie la indemana poate as mai dicta degetelor agatate de pix cateva fraze. Dar foaia ajunge la final, scrumiera se umple, iar telefonul ma anunta ca trebuie sa plec. Ne mai vedem. Pa! Stai, trebuie sa transcriu totul intr-un document word/notepad, ca nu va pot trimite coala mea plina de originalitate, coala mea alba cu insertii de cerneala, la fiecare. Uite aici intervine calculatorul.