Ipoteza
Discriminarea este o practica actuala a lumii moderne desi este specifica unor perioade apuse de mult. E o dovada de lipsa de democratie si spirit civic sa fii discriminant, fie pe probleme de apartenenta politica, rasiala, sexuala sau religioasa. Ea porneste de la presedinti de state si se opreste la omul de rand.
Demonstratie
Evident, ofensatoare pentru religie, imorala si poate irationala, parada Gayfest a fost o simpla manifestare. Sa arunci cu oua, pietre, rosii, sa iei oameni la bataie si sa injuri pe strada este la fel de imoral si amoral.
Concluzie
Cu toate cele exprimate mai sus, in pofida discriminarii, injuriilor si defilarii pe strazi, punctul meu de vedere este urmatorul: daca esti homosexual este alegerea ta, este viata ta cea care are sau nu de suferit, sunt prietenii tai si familia ta care te vor sustine sau nu. Dar de ce trebuie sa stiu eu ce esti tu? De ce trebuie ca eu sa te vad pe strada in alta ipostaza decat un om care a ales ceva, dar isi vede de ale lui? Daca eu sunt admirator al trupei Parazitii ar trebui sa organizez un mars al fanilor Parazitii (care sa fie disturbat mai apoi de fanii Adi Minune)? Poate comparatia nu este prea reusita, dar subiectul este acelasi: ostentatia unei alegeri nu are nici o logica, nu are legatura cu democratia atat de des invocata pentru ca nu are lagatura cu bunul-simt, in primul rand.
Fericit ca am scris si despre asta, fericit ca viata mea e normala, fericit ca nu sunt fericit...
luni, iunie 11, 2007
marți, mai 29, 2007
Alege
Alege viata. Alege o slujba. Alege o cariera. Alege familia.
Ce frumos e platonismul...
Si de fapt...Voi fi ca tine. Slujba, familie, televizor al naibii de mare, masina de spalat, masina, casetofon, deschizator electric, sanatate, colesterol, asigurari dentare, amortizari, garsoniera, imbracaminte usoara, bagaj
Sau pot sa fac tot ce vreau eu pana la urma, nu? Si asta voi face...
Ce frumos e platonismul...
Si de fapt...Voi fi ca tine. Slujba, familie, televizor al naibii de mare, masina de spalat, masina, casetofon, deschizator electric, sanatate, colesterol, asigurari dentare, amortizari, garsoniera, imbracaminte usoara, bagaj
Sau pot sa fac tot ce vreau eu pana la urma, nu? Si asta voi face...
vineri, mai 25, 2007
Imagineaza-ti...
Imagineaza-ti... imagineaza-ti ca traiesti, mananci, dormi, te destinzi. Visand cu ochii deschisi. Dar mai ales asteptand... intr-o camera de marimea unei bai... Acum imagineaza-ti facand toate aceste lucruri, dar mai ales asteptand pentru tot restul vietii... Imagineaza-ti ca astepti, astepti, astepti... sa mori. Eu nu trebuie sa imi imaginez, caci traiesc intr-una din acele camere. Se numeste societate. Eu o numesc iad. Bun venit in iad.
Societatea... acest pat al lui Procust. Iti restrange posibilitatile de gandire, de actionare. Te inghesuie intre necunoscuti si te face sa crezi ca esti liber sa... astepti. Astepti intr-o camera de marimea unei bai. Astepti sa treaca timpul. Astepti sa mori. Bun venit in iad.
Un iad situat pe pamant. Unde se voteaza, se urmaresc tradati in dragoste, se bea bere si se conduc dacii. Un iad care iti permite sa vezi si sa visezi, dar niciodata sa pui mana daca nu esti mare mahar.
Imagineaza-ti ca tot ce am scris nu e scris, ca astea sunt gandurile tale zilnice pe care ti le suprimi din ce in ce mai imposibil cu tot felul de idei preconcepute. Imagineaza-ti ca viata ta nu e decat o idee. Imagineaza-ti ca ce spun eu nu e adevarat. Ca totul este frumos si dulce. Imagineaza-ti moartea. Imagineaza-ti sunetul pasarilor. Imagineaza-ti atingerea unui gandac ce cade din copac pe spatele tau. Imagineaza-ti ca ti-ai imaginat astea. Acum imagineaza-ti ca traiesti in Romania, unde este bine si unde nimic rau nu se poate intampla.
Imaineaza-ti doar...
Societatea... acest pat al lui Procust. Iti restrange posibilitatile de gandire, de actionare. Te inghesuie intre necunoscuti si te face sa crezi ca esti liber sa... astepti. Astepti intr-o camera de marimea unei bai. Astepti sa treaca timpul. Astepti sa mori. Bun venit in iad.
Un iad situat pe pamant. Unde se voteaza, se urmaresc tradati in dragoste, se bea bere si se conduc dacii. Un iad care iti permite sa vezi si sa visezi, dar niciodata sa pui mana daca nu esti mare mahar.
Imagineaza-ti ca tot ce am scris nu e scris, ca astea sunt gandurile tale zilnice pe care ti le suprimi din ce in ce mai imposibil cu tot felul de idei preconcepute. Imagineaza-ti ca viata ta nu e decat o idee. Imagineaza-ti ca ce spun eu nu e adevarat. Ca totul este frumos si dulce. Imagineaza-ti moartea. Imagineaza-ti sunetul pasarilor. Imagineaza-ti atingerea unui gandac ce cade din copac pe spatele tau. Imagineaza-ti ca ti-ai imaginat astea. Acum imagineaza-ti ca traiesti in Romania, unde este bine si unde nimic rau nu se poate intampla.
Imaineaza-ti doar...
duminică, mai 20, 2007
DA
19 mai, dimineata, pentru prima data cand merg la vot, entuziasmat.
Abia astept sa pun stampila. Stiu ca rezultatul nu va fi acelasi cu cel dorit de mine, dar vreau sa imi adulez constiinta.
Intru, votez apasat, fac o poza pentru a imortaliza momentul si ies fericit.
Seara, rezultate preliminarii, Basescu revine la conducerea tarii. In mod bizar totul mi se pare ceva normal si nervii provocati de elucubratiile lui nu apar.
De ce? Pentru ca inca nu ma intereseaza clasa politica din Romania (poate doar ideea de social-democrat ar avea putina pregnanta asupra creierului meu) si gandul ca am fost impotriva puterii, ca am pactizat cu cei care l-au vrut mort si ingropat pe marinar, ca nu sunt ca majoritatea sa ies in strada sa ma bucur ca e el iar imi da o senzatie de exaltare absoluta.
Basescu e din nou presedinte, noi vom trai bine. Oare asa va fi?
Scenariu: Basescu e mandru ca a fost ales din nou de "poporul roman", va fi din ce in ce mai plin de sine, va injura mai mult monstruoasa coalitie PSD-PNL-UDMR-PC-PRM-eu, va bla bla bla...
Votul meu este impotriva ta domnule Basescu, iar mijloacele de care dispui dumneata sunt infinit nelimitate si imi pot taia visele pe care le am, dar in continuare iti voi spune da, sau nu, depinde de ce forma va avea intrebarea referitoare la plecarea dumitale.
Fredonez in gand versurile lui Ombladon "Ba Traiane de ce crezi ca ne e mai bine, cand nici tu nu ai vrea sa fii condus de unul ca tine?".
vineri, mai 11, 2007
Fumatul nu ucide!
Urasc tigara, fumul de tigara, nicotina, chistoacele aruncate prin parc si pe podelele facultatilor. Anual mor milioane de oameni din cauza fumatului. De asemenea, dezvolta o multime de boli precum cancer, infarct, ateroscleroza, infertilitate, impotenta etc.
Dar aceasta nu este o campanie anti - fumat. De ce? Pentru ca nu ma intereseaza banii vostri aruncati in scrumul urat mirositor al tutunului si sanatatea pe care o pierdeti cu fiecare tigara aprinsa. De ce am inceput atunci cu fumatul? Pentru ca fumatul ucide doar din unele puncte de vedere. De exemplu fumatul de idei bune, de bun simt si iarba nu face rau. Vai... iarba... ce cuvant suspect, ce dureri de cap si obraji inrositi de atata rusine la auzul cuvantului se simt prin imprejurari.
Iarba, ganja, marijuana, hasis, weed. Uite cuvinte ce se fumeaza. Uite cuvinte care nu provoaca dependenta, cancer si gust scarbos in gura dimineata cand te trezesti.
Campaniile media referitoare la droguri, afisele si avertismentele auzite la scoala nu opresc pe nimeni de la fumat Kent, Marlboro, LM, Winston sau Camel, nu stopeaza consumul de Kreskova, Stalinskaia, Smirnov, Sankt Petersburg, Finlandia ce ajunge pe zi ce trece la cote incomensurabile, nu anunta Fast food-uri cu hamburgeri si hotdogi apetisanti, din cauza carora obezitatea ia amploare in orice tara dezvoltata. Evident, aceste campanii isi au rostul, nu il contest si nu promovez drogurile (cocaina, LSD, heroina, opium) care distrug o viata de la prima doza. Ce fac acum este apologia unei plante inofensive. Si nu scriu cu subintelesuri, cu mesaje subliminale sau cu cuvinte nascocite. Scriu ca sa inteleaga oricine citeste aici.
Si incep...
In ciuda faptului ca oameni de pe intreg globul fumeaza marijuana de sute de ani, in SUA ajunge d-abia la inceputul anilor ’20, odata cu valul de imigranti mexicani ce-si cautau noi locuri de munca. Pentru ei, marijuana era un mod de relaxare dupa ore lungi de munca pe teren, dar americanii de langa frontiera cu Mexicul nu acceptau astfel de traditii. Se zvonea ca prin marijuana, mexicanii obtineau puteri supraomenesti ceea ce ii transformau in ucigasi si criminali in serie. Toate acestea datorita unui incident petrecut in El Paso (Texas), cand, intr-o seara, un mexican in stare de ebrietate a atacat cativa americani, astfel, guvernatorul a validat legea prin care se stipula ca posesia de marijuana era ilegala. Noua rezolutie avand drept scop controlul marijuanei a degenerat intr-un mod barbar de control asupra mexicanilor.
Marijuana a capatat o importanta nemeritata datorita perioadei in care se desfasurau actiunile oficialitatilor americane – perioada de prohibitie – in care toate bauturile alcoolice erau interzise.
De-alungul anilor, campaniile media americane care lupta impotriva marijuanei s-au folosit de toate subterfugiile posibile sustinand initial ca acest stupefiant poate genera adictie sau dependenta catre alte droguri (motiv pentru care la inceputul anilor ’50, cand consumul de heroina a crescut ingrijorator, oficialitatile au pus pe picior de egalitate aceste doua tipuri de droguri, marijuana si heroina, fara ca o analiza chimica sa se fi desfasurat) , ca poate duce la dementa, ca te poate transforma intr-un criminal, ca poti submina securitatea nationala, ca poate provoca moartea sau mutatii genetice (aceasta a fost probabil cea mai amuzanta, se presupunea ca barbatilor li se maresc sanii) sau ca poti deveni satanist.
Datorita influentei SUA asupra Natiunilor Unite, in 1961, 100 de tari au picat de acord ca marijuana reprezinta un pericol pentru societate, astfel devenind ilegala aproape peste tot in lume. Dupa aproximativ 50 de ani de publicitate negativa, campanii, legi de prohibitie si rezolutii ce sustineau ca marijuana poate crea efecte nocive organismului, in 1967, la Palo Alto (California) s-au desfasurat primele teste de laborator asupra drogului. Testele nu au indicat niciunul dintre efectele pe care campaniile anti-canabis le sustineau. Cum era de asteptat, statul american nu a acceptat rezultatele testelor, au denigrat imaginea cercetatorilor si odata cu venirea lui Nixon la putere, controalele si campaniile antidrog s-au inmultit. Datorita perioadei hippie (flower-power) si a noului curent de gandire, numarul consumatorilor a avut cea mai mare crestere din istorie, in special in randul adolescentilor, motiv pentru care, in mai putin de doi ani, inchisorile si penitenciarele din SUA aveau sa fie pline pana la refuz, statul vazandu-se obligat sa reduca pedepsele pentru consumul si poesesia de marijuana. Odata cu venirea la Casa Alba a presedintelui Jimmy Carter, razboiul impotriva marijuanei a inceput sa descreasca, poate si datorita faptului ca pana in 1977 se cheltuisera apximativ 50 de miliarde de dolari. Perioada de acalmie nu avea sa dureze deoarece odata cu venirea presedintelui Bush la putere, razboiul impotriva marijuanei avea sa reinceapa, continuand si de-alungul mandetelor presedintelui Clinton si Bush Jr., razboi ce avea sa coste aproximativ 215 miliarde de dolari (!) pentru combaterea unor…iluzii.
- trageti concluzii-
Asa ca, in spiritul legilor, nu indemn la consum (fumat). Nu va zic sa cultivati in casa, pe pervaz, nici in gradina, langa patrunjel.
Insa in spiritul constiintei, ratiunii si demnitatii proprii va spun: fumatul nu ucide!
duminică, mai 06, 2007
Nu ma intereseaza
Iti trebuie putin timp sa iti dai seama de lucrurile care nu te intereseaza desi te-ai gandit la ele, ai suferit, ai incercat sa le schimbi.
De exemplu situatia scabroasa a presedintelui suspendat m-a afectat pentru ca eram atat de entuziasmat ca in sfarsti i se taie sfoara aia lunga de putere si poate poate i se taie si craca prezidentiala. Dar, in fond, mi se pare repugnanta orice metoda de a atrage electoratul, de a-l chema la vot, de a-i promite vrute si nevrute. Si apoi, nu cred ca imi mai pasa, decat din punctul de vedere al preciziei cu care o sa votez schimbarea cat mai des posibil. - aversiune -
Apoi, un alt exemplu minunat de lipsa de interes e acela in urma caruia incerc sa ajut un amic, sa il aduc pe drumul care ar fi mai bun decat al lui, sa il invat sa zica merci dupa ce ii dau bani de o paine, sa-l inteleg, si nu reusesc. Si nu reusesc nu pentru ca nu pot, ci pentru ca nu mai vreau. La urma urmei nu sunt maica-sa si nici un apostol venit de sus. Pentru asta deviza este " pot schimba prostia, dar mai bine profit de ea". - sila -
Nu imi trebuie prieteni noi. Genul de prieteni ai prietenilor cunostintelor prietenilor tai. Acele persoane care vin si iti strang mana si iti toarna in pahar si spun bancuri multe ca sa-ti fie simpatici si iti aprind tigara si aproape ca-ti pupa mana doar pentru a ajunge undeva, sau pentru simplul fapt ca asa sunt ei. - antipatie -
Mai sunt cei care iti spun cum sa te imbraci, cum sa vorbesti, cum sa mananci, cum sa mergi pe strada, cum sa bei, cum sa scrii. "Prietene, nu esti mama, nici Dumnezeu! Asa ca, vorba aia, <stii bancul cu dealul?...Valea!>" - repulsie -
Nu ma intereseaza asadar decat repulsia, sila, aversiunea, antipatia, greata intr-un cuvant, pentru toti cei care o merita si nu stiu sa se comporte nu cu mine, ci cu societatea, cu prietenii.
Ce ma intereseaza atunci? Tu, ca citesti aici, familia si prietenii pentru ca m-au facut sa fiu ce sunt si EU, pentru ca sunt... Eu!
De exemplu situatia scabroasa a presedintelui suspendat m-a afectat pentru ca eram atat de entuziasmat ca in sfarsti i se taie sfoara aia lunga de putere si poate poate i se taie si craca prezidentiala. Dar, in fond, mi se pare repugnanta orice metoda de a atrage electoratul, de a-l chema la vot, de a-i promite vrute si nevrute. Si apoi, nu cred ca imi mai pasa, decat din punctul de vedere al preciziei cu care o sa votez schimbarea cat mai des posibil. - aversiune -
Apoi, un alt exemplu minunat de lipsa de interes e acela in urma caruia incerc sa ajut un amic, sa il aduc pe drumul care ar fi mai bun decat al lui, sa il invat sa zica merci dupa ce ii dau bani de o paine, sa-l inteleg, si nu reusesc. Si nu reusesc nu pentru ca nu pot, ci pentru ca nu mai vreau. La urma urmei nu sunt maica-sa si nici un apostol venit de sus. Pentru asta deviza este " pot schimba prostia, dar mai bine profit de ea". - sila -
Nu imi trebuie prieteni noi. Genul de prieteni ai prietenilor cunostintelor prietenilor tai. Acele persoane care vin si iti strang mana si iti toarna in pahar si spun bancuri multe ca sa-ti fie simpatici si iti aprind tigara si aproape ca-ti pupa mana doar pentru a ajunge undeva, sau pentru simplul fapt ca asa sunt ei. - antipatie -
Mai sunt cei care iti spun cum sa te imbraci, cum sa vorbesti, cum sa mananci, cum sa mergi pe strada, cum sa bei, cum sa scrii. "Prietene, nu esti mama, nici Dumnezeu! Asa ca, vorba aia, <
Nu ma intereseaza asadar decat repulsia, sila, aversiunea, antipatia, greata intr-un cuvant, pentru toti cei care o merita si nu stiu sa se comporte nu cu mine, ci cu societatea, cu prietenii.
Ce ma intereseaza atunci? Tu, ca citesti aici, familia si prietenii pentru ca m-au facut sa fiu ce sunt si EU, pentru ca sunt... Eu!
sâmbătă, aprilie 21, 2007
Sa Traian bine...
Un presedinte frustrat de guvern si aliante gen PSD-PNL, UDMR-PRM, toti-toti de puterea pe care si-o dorea cu tot dinadinsul. Un presedinte care isi da demisia, nu isi mai da demisia, iese in fata a doua mii de oameni aglutinati parca de proteste anti-ceausiste, acum insa pro-putere, si crede ca e sustinut chiar si de martieni. Un presedinte care in urma gafelor comise si-a primit pedeapsa bine-meritata.
Un presedinte care nu se poate numi presedinte ci mai mult un carmuitor de vas carpato-danubiano-pontic, care bea cot la cot cu Becali, care da mUE in direct lui Nastase dupa ce este ales, care urla, fulgera si tuna amenintator si imbatabil, mergand la bluf tot timpul.
Traian Basescu a pus in campania sa electorala Constitutia mai sus de orice, a promis romanilor ca vor trai bine. NU a facut altceva decat sa isi pregateasca un nou mandat, decat sa acumuleze cat mai multa putere de care sa profite cand ar fi vrut el si cum ar fi vrut.
Traian Basescu a fost votat si poate va mai fi votat, dar el insusi nu e decat un exemplu de demagogie, prostie lamentabila, patetism abject si chelie cu suvite in vant.
Referedumul trece, presedintele ramane... sau nu, spera unii...
Un presedinte care nu se poate numi presedinte ci mai mult un carmuitor de vas carpato-danubiano-pontic, care bea cot la cot cu Becali, care da mUE in direct lui Nastase dupa ce este ales, care urla, fulgera si tuna amenintator si imbatabil, mergand la bluf tot timpul.
Traian Basescu a pus in campania sa electorala Constitutia mai sus de orice, a promis romanilor ca vor trai bine. NU a facut altceva decat sa isi pregateasca un nou mandat, decat sa acumuleze cat mai multa putere de care sa profite cand ar fi vrut el si cum ar fi vrut.
Traian Basescu a fost votat si poate va mai fi votat, dar el insusi nu e decat un exemplu de demagogie, prostie lamentabila, patetism abject si chelie cu suvite in vant.
Referedumul trece, presedintele ramane... sau nu, spera unii...
duminică, aprilie 01, 2007
Sa privesti
Sa privesti de cand te trezesti dimineata si pana inchizi ochii seara. E un dar de care trebuie (da, e verbul acela imperativ) sa profiti. Sa te uiti pe geam si sa vezi oameni, masini, caini, copaci, nori, sa deschizi calculatorul si sa vezi poze, filme, pagini abundente de internet, sa deschizi ziarul si sa vezi basesti, tariceni, retete culinare, irakieni, bancuri si zodii.
Sa poti vedea marea cu scoicile ei de pe nisip, muntele cu brazii lui inalti, campia cu un iepure speriat, soseaua cu un infinit de masini, orasul cu oameni multi, imbracati diferit, cu sau fara gust. Sa analizezi un tablou, de la rama si pana la denivelarea creata de un surplus de tempera. Sa atingi o floare si sa vezi concomitent cum petalele ei rosii tresar domol.
Sa deschizi ochii si sa simti cu ei aerul rece al diminetii, sa mirosi cu ei izul verde al copacilor si ierbii, sa auzi pasarile ce-ti zboara pe deasupra capului.
Sa nu fii orb, cu un baston alb in mana, claxonat pe trecerea de pietoni de un manelar cu icscinci.
Sa poti vedea marea cu scoicile ei de pe nisip, muntele cu brazii lui inalti, campia cu un iepure speriat, soseaua cu un infinit de masini, orasul cu oameni multi, imbracati diferit, cu sau fara gust. Sa analizezi un tablou, de la rama si pana la denivelarea creata de un surplus de tempera. Sa atingi o floare si sa vezi concomitent cum petalele ei rosii tresar domol.
Sa deschizi ochii si sa simti cu ei aerul rece al diminetii, sa mirosi cu ei izul verde al copacilor si ierbii, sa auzi pasarile ce-ti zboara pe deasupra capului.
Sa nu fii orb, cu un baston alb in mana, claxonat pe trecerea de pietoni de un manelar cu icscinci.
miercuri, martie 28, 2007
Citez
Fie ca sa ai o viata buna. Si pentru asta eu, cel care deja am trait o parte din ea, te sfatuiesc: daca versi peste cineva o cana de cafea fierbinte, iar acela striga oparit, intreaba-l "da' de ce tipi atat de tare ?". Minimalizeaza intamplarea si intampina-i durerea partenerului cu indiferenta. Indu-le celorlalti un sentiment de vina, fii autosuficient, iubeste-te in primul rand pe tine, admira-te si iarta-te oricand. Iarta-ti orice greseala, amuza-te, ridiculizeaz-o si nu raspunde la telefon cand esti sunat. Nu da call back si daca vei avea parte de victorie sociala uita imediat cine ai fost tu acum 10 minute. Sa nu recunosti niciodata nimic, sa te gandesti ca toti ceilalti au boala pe tine, te invidiaza si nu te inteleg. Fii ipocrit, nu lasa sa se vada ce simti, nu te indragosti (femeia e o curva) imbogateste-te in primul rand si inainte de orice. Nu te da erou ca nu se merita sa te risti pentru nimeni. Protejeaza-ti interesele pentru ca nimeni n-are grija de tine asa cum ar trebui. Nu te gandi niciodata la durerea celorlalti, nu acorda intelegere, nu te pune niciodata in pielea celuilalt si inainte de a-ti pune intrebarea ofera-ti raspunsul. Iar lumea in care vei straluci va fi corporatista. Nu crede in Dumnezeu, dar fa-ti o cruce mare in fata tuturor si roaga-te in gand cu mine: fie ca sa dea Domnu' sa ai spatiu propriu de parcare, asistenta si mobil greu de aflat. Asa sa-ti ajute Globalizarea !
Da imi place AG, "prietenii stiu de ce", imi place cum gandeste si imi place sa ii pun articolul din B24FUN aici, pentru ca ma reprezinta (truism sau nu, ironic sau da). Daca nu-ti convine afla ca nu ma intereseaza, ca nu dau mai mult de 1 leu si 50 de bani pe parerile rasarite ca ciupercile dupa o ploaie calda ca transpiratia unui gras imbracat in maieu si pantaloni la dunga, mi-e sila de cei care vor spune ca sunt un nebun pentru ca il citesc, ascult, urmaresc pe Gheorghe...
Da imi place AG, "prietenii stiu de ce", imi place cum gandeste si imi place sa ii pun articolul din B24FUN aici, pentru ca ma reprezinta (truism sau nu, ironic sau da). Daca nu-ti convine afla ca nu ma intereseaza, ca nu dau mai mult de 1 leu si 50 de bani pe parerile rasarite ca ciupercile dupa o ploaie calda ca transpiratia unui gras imbracat in maieu si pantaloni la dunga, mi-e sila de cei care vor spune ca sunt un nebun pentru ca il citesc, ascult, urmaresc pe Gheorghe...
joi, martie 22, 2007
Vreau sa ninga
E frumos primavara, am mai spus-o. Pasarelele ciripesc, cainii vagabonzi stau intinsi la soare, orasenii ies in tricouri si racesc din prima ora, iar aerul miroase a caldura (sinestezie asta parca nu?).
Si cu toate astea nu-mi pot declansa acel ceva ce zace in interiorul inimii mele, acel impus spre fericire, pace si buna voie, lauda semenilor si iubirea neconditionata. Asta pentru ca sunt inconjurat, probabil, de prea multa lipsa de respect, de prea multi oameni idioti si incompetenti. Nu fac apologia inteligentei personale hiperbolice si nu-mi erijez in rol moralist stralucirea proprie, dar mi se pare ca pe zi ce trece nimicnicia oamenilor, muritorilor, ia amploare.
Uita-te pe strada cum se vorbeste, cum se scuipa, cum se arunca gunoaiele, cum se injura, cum se bat, se taie, se claxoneaza, se macelaresc. Priveste-i cum merg cu ochelarii de soare pe ploaie, cum se imbraca in roz pentru ca "se poarta", cum asculta obsesiv aceeasi manea.
Te apuca nervii, iti vine sa te duci pe Marte poate acolo nu au toti Porche si poate acolo cineva stie sa vorbeasca, sa se comporte, sa se imbrace. E nasol sa fii roman si sa mai fii si plin de figuri. Atragi priviri si hohote, atragi dispret si mizericordie, atragi orice subscrie expresiei "nu dau doi bani".
Nici macar primavara nu poate suprima aceste ganduri de "ti-as smulge dintii, inima si, totodata, prostia ta nemarginita, mizeria ta interioara, totul!"... Nici nu vreau sa ma gandesc la vara cum o sa reactionez: transpiratii de autobuz, bronz de uichend si masini decapotabile cu numere italiene.
Nu mai vreau decat iarna. Vreau sa ninga!
Si cu toate astea nu-mi pot declansa acel ceva ce zace in interiorul inimii mele, acel impus spre fericire, pace si buna voie, lauda semenilor si iubirea neconditionata. Asta pentru ca sunt inconjurat, probabil, de prea multa lipsa de respect, de prea multi oameni idioti si incompetenti. Nu fac apologia inteligentei personale hiperbolice si nu-mi erijez in rol moralist stralucirea proprie, dar mi se pare ca pe zi ce trece nimicnicia oamenilor, muritorilor, ia amploare.
Uita-te pe strada cum se vorbeste, cum se scuipa, cum se arunca gunoaiele, cum se injura, cum se bat, se taie, se claxoneaza, se macelaresc. Priveste-i cum merg cu ochelarii de soare pe ploaie, cum se imbraca in roz pentru ca "se poarta", cum asculta obsesiv aceeasi manea.
Te apuca nervii, iti vine sa te duci pe Marte poate acolo nu au toti Porche si poate acolo cineva stie sa vorbeasca, sa se comporte, sa se imbrace. E nasol sa fii roman si sa mai fii si plin de figuri. Atragi priviri si hohote, atragi dispret si mizericordie, atragi orice subscrie expresiei "nu dau doi bani".
Nici macar primavara nu poate suprima aceste ganduri de "ti-as smulge dintii, inima si, totodata, prostia ta nemarginita, mizeria ta interioara, totul!"... Nici nu vreau sa ma gandesc la vara cum o sa reactionez: transpiratii de autobuz, bronz de uichend si masini decapotabile cu numere italiene.
Nu mai vreau decat iarna. Vreau sa ninga!
vineri, martie 16, 2007
Pareri
In Romania toata lumea are pareri, opinii, ganduri. Si tot acest maldar de exprimari rationale (sau nu) sunt prea putin rationate proportional cu capacitatea intelectuala, profesionala si morala a persoanelor ce le exprima.
In orice domeniu se gaseste cate un specialist la T.V., in ziare sau la radio. De fiecare data cand te uiti la un meci de fotbal cineva, oricine, spune ca trebuia sa faca asa nu asa. Despre politica nu mai e nici un dubiu in legatura cu competenta analizatorie a gafelor si deciziilor alesilor nostri. Toata lumea se pricepe la moda: "bulinele gri se asorteaza cu geanta neagra vuiton cu blanita ponei" afirma stringent nu stiu cine pe la televizor. Masinile... ar fi o dovada de incultura enorma sa nu stii cati cai putere dezvolta noul motor de la noul Passat de la vechiul VW si cat costa metrul patrat de fibra de carbon.
De fapt majoritatea acestor priceperi sunt vorbe preluate, ganduri impotente copiate si scrise vanitos de catre no name-urile vietii publice contemporane; pur si simplu incapacitatea de a gandi pentru sine, de a dezvolta rationamente si silogisme simple, dar proprii.
Parerea mea...mai buna decat altele.
In orice domeniu se gaseste cate un specialist la T.V., in ziare sau la radio. De fiecare data cand te uiti la un meci de fotbal cineva, oricine, spune ca trebuia sa faca asa nu asa. Despre politica nu mai e nici un dubiu in legatura cu competenta analizatorie a gafelor si deciziilor alesilor nostri. Toata lumea se pricepe la moda: "bulinele gri se asorteaza cu geanta neagra vuiton cu blanita ponei" afirma stringent nu stiu cine pe la televizor. Masinile... ar fi o dovada de incultura enorma sa nu stii cati cai putere dezvolta noul motor de la noul Passat de la vechiul VW si cat costa metrul patrat de fibra de carbon.
De fapt majoritatea acestor priceperi sunt vorbe preluate, ganduri impotente copiate si scrise vanitos de catre no name-urile vietii publice contemporane; pur si simplu incapacitatea de a gandi pentru sine, de a dezvolta rationamente si silogisme simple, dar proprii.
Parerea mea...mai buna decat altele.
marți, martie 13, 2007
Nimic
O simpla lista:
- e urat orasul plin de gunoaie;
- e frumoasa primavara;
- e trivial vocabulaul copiilor de pe strada;
- e atragatoare copilaria irecuperabila;
- e scabros modul de tratare a oamenilor de rand de catre guvern;
- e poetic sa te gandesti ca vei trai mai bine sub o alta guvernare;
- e abominabila dorinta doctorilor de a scapa cat mai repede de tine la spital;
- e atragatoare doctorita aia blonda;
- e penibil sa nu stii sa folosesti acuzativul;
- e un act de eroism sa vorbesti corect limba natala;
- e scandalos circul dintre presedinte si prim-ministru;
- e frumos mirositor gandul la viitoarele alegeri;
- e reprobabila atitudinea maharilor plini de bani, influenta si masini scumpe;
- e studentesc de bine sa nu ai bani, sa nu te ia nimeni in seama si sa te plimbi prin parc, razand de cainii vagabonzi;
Totul este sau nu este. Si totul e un cumul peiorativ sau apreciativ. Si totul e de fapt nimic. Nimic, si nimic mai mult.
Oare nimic inseamna sa urli de durere sau sa plangi de fericire?
Oare nimic inseamna sa iubesti si sa fii iubit?
Oare nimic inseamna ceva?
Da. Inseamna raportarea la tot. Si pentru ca nu se poate sa ai totul, ai nimic. E mai simplu.
- e urat orasul plin de gunoaie;
- e frumoasa primavara;
- e trivial vocabulaul copiilor de pe strada;
- e atragatoare copilaria irecuperabila;
- e scabros modul de tratare a oamenilor de rand de catre guvern;
- e poetic sa te gandesti ca vei trai mai bine sub o alta guvernare;
- e abominabila dorinta doctorilor de a scapa cat mai repede de tine la spital;
- e atragatoare doctorita aia blonda;
- e penibil sa nu stii sa folosesti acuzativul;
- e un act de eroism sa vorbesti corect limba natala;
- e scandalos circul dintre presedinte si prim-ministru;
- e frumos mirositor gandul la viitoarele alegeri;
- e reprobabila atitudinea maharilor plini de bani, influenta si masini scumpe;
- e studentesc de bine sa nu ai bani, sa nu te ia nimeni in seama si sa te plimbi prin parc, razand de cainii vagabonzi;
Totul este sau nu este. Si totul e un cumul peiorativ sau apreciativ. Si totul e de fapt nimic. Nimic, si nimic mai mult.
Oare nimic inseamna sa urli de durere sau sa plangi de fericire?
Oare nimic inseamna sa iubesti si sa fii iubit?
Oare nimic inseamna ceva?
Da. Inseamna raportarea la tot. Si pentru ca nu se poate sa ai totul, ai nimic. E mai simplu.
joi, martie 08, 2007
Eu nu va mai urez "La multi ani!"
Si nu fac asta pentru ca nu vreau sa traiti mult, ci pentru ca vreau sa traiti bine, decent si fericite. Si vreau acestea din urma pentru ca respect sexul frumos, sexul slab, sexul opus, sexul...
Ce imi place la o femeie?
Orice. Un deget, o inima, un picior, un fir de par, un parfum, o ratiune, un suflet, o dilema, un numar de telefon, o prajitura, un sfat...
Femeia nu e doar acea persoana careia ii spui odata pe an "la multi ani" si careia ii oferi un buchet de flori. Ea este persoana careia nu-i poti multumi indeajuns ca e langa tine sau nu, ca te ajuta sau te face sa tanjesti dupa ea, ca te priveste cu ochii sai verzi sau iti varsa lacrimi pe umeri.
Eu nu le mai spun "la multi ani" de 8 Martie. Mai bine le ador zilnic si daca nu pot sa o fac, macar incerc sa le demonstrez respectul cuvenit.
Pentru voi, toate, fiinte complicate, delicate, dulci si intangibile...
Ce imi place la o femeie?
Orice. Un deget, o inima, un picior, un fir de par, un parfum, o ratiune, un suflet, o dilema, un numar de telefon, o prajitura, un sfat...
Femeia nu e doar acea persoana careia ii spui odata pe an "la multi ani" si careia ii oferi un buchet de flori. Ea este persoana careia nu-i poti multumi indeajuns ca e langa tine sau nu, ca te ajuta sau te face sa tanjesti dupa ea, ca te priveste cu ochii sai verzi sau iti varsa lacrimi pe umeri.
Eu nu le mai spun "la multi ani" de 8 Martie. Mai bine le ador zilnic si daca nu pot sa o fac, macar incerc sa le demonstrez respectul cuvenit.
Pentru voi, toate, fiinte complicate, delicate, dulci si intangibile...
duminică, martie 04, 2007
La prima vedere... uita-te mai bine
Stii cum e dragostea la prima vedere? Uite asa:
Poveste
Bar, bea un suc cu prietenii. Il vede, ii place, ii cere numarul de telefon. El i-l da si se intalnesc mai tarziu la un alt suc, in alt bar, se saruta, isi fac declaratii subtile de dragoste aprinsa.
Trec zile, saptamani. Ea ii vorbeste lapidar, se uita la alte mese si cauta altceva. El e mai subtil si cand duce paharul cu bere la gura priveste ahtiat la toate mesele, cauta si gaseste.
Trec zile. El isi scrie la status:"trying to get away from the pain of yesterday ", ea ii raspunde:"sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta". Nu isi mai vorbesc, nu se mai saluta, nu se iubesc.
Trec zile. Ea e intr-un bar, bea suc cu prietenii. El e in alt bar, bea bere cu prietenii.
Sfarsit
Totul se intampla in zilele noastre, e o poveste reala si nu face altceva decat sa demonstreze perimarea dragostei si sucombarea iubirii.
Poveste
Bar, bea un suc cu prietenii. Il vede, ii place, ii cere numarul de telefon. El i-l da si se intalnesc mai tarziu la un alt suc, in alt bar, se saruta, isi fac declaratii subtile de dragoste aprinsa.
Trec zile, saptamani. Ea ii vorbeste lapidar, se uita la alte mese si cauta altceva. El e mai subtil si cand duce paharul cu bere la gura priveste ahtiat la toate mesele, cauta si gaseste.
Trec zile. El isi scrie la status:"trying to get away from the pain of yesterday ", ea ii raspunde:"sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta". Nu isi mai vorbesc, nu se mai saluta, nu se iubesc.
Trec zile. Ea e intr-un bar, bea suc cu prietenii. El e in alt bar, bea bere cu prietenii.
Sfarsit
Totul se intampla in zilele noastre, e o poveste reala si nu face altceva decat sa demonstreze perimarea dragostei si sucombarea iubirii.
miercuri, februarie 28, 2007
30 RON
"Hai da-mi trei sute de mii pana maine, poimaine!... Ma, sa mor eu ca ti-i dau inapoi... "
Golf 5 negru, "tunat" pe la exterior, geamuri fumurii in spatele carora, in intunericul campusului studentesc, se afla un jmekerash care nu mai are bani de motorina. Obtine banii si striga in soapta: "hai du-te ca vine". Din umbra se vede chipul candid al prietenei. Doua clipe si muzica incepe sa tipe, iar scartaitul rotilor arunca noroiul pe prietenul mantuielnic.
In cinci secunde poti auzi, vedea si gandi multe. Fetei serafice de ce ii trebuie mai mult timp?
Golf 5 negru, "tunat" pe la exterior, geamuri fumurii in spatele carora, in intunericul campusului studentesc, se afla un jmekerash care nu mai are bani de motorina. Obtine banii si striga in soapta: "hai du-te ca vine". Din umbra se vede chipul candid al prietenei. Doua clipe si muzica incepe sa tipe, iar scartaitul rotilor arunca noroiul pe prietenul mantuielnic.
In cinci secunde poti auzi, vedea si gandi multe. Fetei serafice de ce ii trebuie mai mult timp?
marți, februarie 20, 2007
Justice!
Avocati cu robe negre, parca niste preoti ce asteapta savarsirea unui ritual psihedelic, un procuror plictisit (care respinge intrebarile irelevante si tampite ale unor avocati nepregatiti) si un judecator (care se lasa asteptat cateva zeci de minute peste "sfertul academic") si cativa amarati citati ca martori... si eu cu doi prieteni.
Justitia din Romania e chioara, surda si muta! Asa e ea reprezentata, nu? Acum, vocea arbitrului ce solutioneaza orice proces prin pronuntarea unei hotarari drepte si pline de autoritate, ii spune grefierei, inexorabil, ceea ce incearca sa afle de la martor: "in timp ce culegeam urzici pentru pasari...ba nu, pentru porci, am vazut inculpatul cum se certa cu tatal sau langa veceu" (despre un mos ce si-a omorat, "sub actiunea bauturilor alcoolice" tatal) sau "doresc inapoierea drujbei stihl (zice pe litere - condescendent), a lantisorului de aur de 12 grame de 14 kapa si (asteapta de la petent) a cutitului de bucatarie din otel inoxidabil". Cand vine insa randul discutiei asupra cazului "trafic de stupefiante", parca totul ia amploare: judecatorul se aseaza mai bine in scaun, procurorul nu mai casca linistit, avocatii se inmultesc si cresc in statutul lor financiaro-profesional. E randul acuzatilor sa soseasca. Unul din ei e la Jilava pe motive "inca nedeterminate", iar avocatul invoca, in spiritul legii, amanarea procesului, intrucat este ilogic, imoral si ilegal, sa judeci pe cineva in contumacie. De doua ori, judecatorul spune "am luat la cunostinta" si continua audierea martorului. Cativa avocati isi sustin, pe baze legale, colegul. Dar, judecatorul decide. Si decide ce voia de la inceput: desfasurarea procesului in lipsa unuia dintre acuzati, acesta din urma aparat de (se spune) unul dintre cei mai buni avocati din oras, fostul sau profesor - asadar, s-ar zice o simpla problema personala... dar cine stie! Avocatul paraseste sala, ia o modica amenda de 1000 RON si procesul decurge in liniste.
Urmatoarea data, un termen scurt evident, 6 martie, adica peste cam doua saptamani. Si "traficantii" stau de un an la puscarie si se plimba prin inchisori renumite si platesc bani frumosi la avocati destepti si se bazeaza pe una dintre formele fundamentale ale activitatii statului, care consta in judecarea pricinilor civile sau penale si in aplicarea pedepselor prevazute de lege.
Fumati marijuana, hash, ciocolata africana, patrunjel sau petunie, fratilor, dar nu luati coletele de la autogara, ca, vorba unui prieten, "incadrarea e mare" si, pe deasupra, e urat sa te uiti in ochii unui pitic care oricum dispune ce vrea muschiu' tribunalului sau.
Acest articol nu doreste sa lezeze imaginea justitiei si a tuturor organelor aferente ei. Oare?!
vineri, februarie 16, 2007
Ma gandesc ca...
...ca ar fi mai bine sa nu te mai gandesti. Pentru ca nu esti in stare. De fiecare data cand incepi sa iti pui in miscare rotitele alea ajungi la concluzia ca se invart in gol. De ce? E o intrebare fara raspuns. Pentru ca daca-ti spuneam "retorica" nu intelegeai.
Si totusi te intrebi de ce rade lumea de tine cand te vede imbracat cu haine de cateva mii de euro, tinand in mana cheile S Klasse-ului AMG si telefonul tau cu insertii de platina? Pentru ca esti plin, dar plin, de prost gust, pentru ca invarti cheile in sila provocand sila si pentru ca telefonul tau suna cinci secunde si se opreste... e un bip amarat.
De ce nu poti sa tii cutitul cu dreapta si cu stanga sa bagi varful furculitei in gura, ci trebuie sa tai si sa schimbi repede? Pentru ca, probabil ochelarii tai Versace ti-au acoperit pe langa frunte si o parte din reflexiile unui om normal de a fi intr-un anumit procentaj ambidextru.
Te exaspereaza ca ma uit la tine, dar nu am ochelari de soare? NU-ti fa griji, nu stralucesti!
Te agaseaza ca mananc in acelasi loc in care te chinui si tu sa o faci? Stai linistit, am bani doar de o portie de Crispy Strips!
Te enerveaza ca mai citesc prin 24-FUN si tu doar te uiti la reclama cu Twix care te amuza la culme, dar nu intelegi deloc de ce nu gasesti in nici un magazin de firma casti-creier ca in reclama de la Radio Guerrilla?
Mergi acasa, da jos ochelarii de soare si intreaba-te: oare acum sunt ambidextru?
Iti spun tot eu: nu, nu. Pentru ca esti un sordid incult si reprehensibil ce provoaca spleen.
Acum, intrebare suplimentara: te simti mai bine dupa scuzele mele exprimate mai sus?
Si totusi te intrebi de ce rade lumea de tine cand te vede imbracat cu haine de cateva mii de euro, tinand in mana cheile S Klasse-ului AMG si telefonul tau cu insertii de platina? Pentru ca esti plin, dar plin, de prost gust, pentru ca invarti cheile in sila provocand sila si pentru ca telefonul tau suna cinci secunde si se opreste... e un bip amarat.
De ce nu poti sa tii cutitul cu dreapta si cu stanga sa bagi varful furculitei in gura, ci trebuie sa tai si sa schimbi repede? Pentru ca, probabil ochelarii tai Versace ti-au acoperit pe langa frunte si o parte din reflexiile unui om normal de a fi intr-un anumit procentaj ambidextru.
Te exaspereaza ca ma uit la tine, dar nu am ochelari de soare? NU-ti fa griji, nu stralucesti!
Te agaseaza ca mananc in acelasi loc in care te chinui si tu sa o faci? Stai linistit, am bani doar de o portie de Crispy Strips!
Te enerveaza ca mai citesc prin 24-FUN si tu doar te uiti la reclama cu Twix care te amuza la culme, dar nu intelegi deloc de ce nu gasesti in nici un magazin de firma casti-creier ca in reclama de la Radio Guerrilla?
Mergi acasa, da jos ochelarii de soare si intreaba-te: oare acum sunt ambidextru?
Iti spun tot eu: nu, nu. Pentru ca esti un sordid incult si reprehensibil ce provoaca spleen.
Acum, intrebare suplimentara: te simti mai bine dupa scuzele mele exprimate mai sus?
Cu tramvaiul...
Autobuze, microbuze, maxi-taxiuri, taxiuri, ocazii. O insiruire plicticoasa de mijloace de transport pe care le folosesc in diferite ocazii, la diferite ore, in diferite orase.
Si mai este unul. Unul tras de cai la inceputuri, iar acum actionat electric. Tramvaiul.
Prea mult ma atrage aceasta corcitura intre tren si autobuz. Ma atrag felul lui de a opri in statii, fasaitul prelung al usilor la deschidere si inchidere, plecarea smuncita de pe loc ce defineste inertia invatata la fizica, compostatul biletelor in timp ce abia te poti tine pe picioare, mersul implacabil pe sine, zgomotul creat parca de soneria unei biciclete...
Si totusi, caci trebuie sa existe si o astfel de precizare, compostatul biletelor nu e atragator cand iei o amenda, care de fapt se dovedeste a fi "o taxa speciala pentru studenti". Intr-o zi, ca oricare alta, ma gandesc sa merg cu un prieten pana intr-o parte mai indepartata a orasului (Iasi), iar pentru asta trebuie sa iau tramvaiul. Asa ca imprumut doua bilete de la colegul de camera, ce le are intr-un set de zece. Si plecam. Si la jumatatea drumului se urca doi (nu pot sa le zic domni) indivizi ce se plimba prin tramvai si cer biletele. Unul ajunge la noi, arata fulgerator o legitimatie si cere biletele. Noi i le aratam. Apoi cere buletinele. Intr-un moment regretabil de inconstienta, ii dam amandoi buletinele, iar el ne spune ca trebuie sa il insotim mai in spate. Mergem si incepe sa ne explice ca trebuia sa avem tot teancul de bilete pentru ca ele sa fie valabile, ca acum este nevoit cu mare regret sa ne faca proces verbal si ca suntem nevoiti sa dam cate un milion. Dar mai este o varianta, ca doar traim in frumoasa Romanie. Ne dam jos impreuna, ne baga intr-un chiosculet de 2/2 m si ne prezinta posibilitatea de a plati "o taxa speciala pentru studenti", modica, de 200 de mii de lei vechi de persoana. Fortati de circumstante, acceptam si ii dam banii. Ne mai si ureaza o zi frumoasa si buna in continuare si ne spune ca daca avem vreodata probleme sa apelam la ei.
Si uite asa mi-am facut eu prieteni noi. Prieteni romani, cu geci de piele, cu legitimatii RATP, cu moace de absolventi cu Magna Cum Laude a unei jumatati de profesionala.
Data viitoare merg cu bicicleta. Macar nu am nevoie de bilet.
Si mai este unul. Unul tras de cai la inceputuri, iar acum actionat electric. Tramvaiul.
Prea mult ma atrage aceasta corcitura intre tren si autobuz. Ma atrag felul lui de a opri in statii, fasaitul prelung al usilor la deschidere si inchidere, plecarea smuncita de pe loc ce defineste inertia invatata la fizica, compostatul biletelor in timp ce abia te poti tine pe picioare, mersul implacabil pe sine, zgomotul creat parca de soneria unei biciclete...
Si totusi, caci trebuie sa existe si o astfel de precizare, compostatul biletelor nu e atragator cand iei o amenda, care de fapt se dovedeste a fi "o taxa speciala pentru studenti". Intr-o zi, ca oricare alta, ma gandesc sa merg cu un prieten pana intr-o parte mai indepartata a orasului (Iasi), iar pentru asta trebuie sa iau tramvaiul. Asa ca imprumut doua bilete de la colegul de camera, ce le are intr-un set de zece. Si plecam. Si la jumatatea drumului se urca doi (nu pot sa le zic domni) indivizi ce se plimba prin tramvai si cer biletele. Unul ajunge la noi, arata fulgerator o legitimatie si cere biletele. Noi i le aratam. Apoi cere buletinele. Intr-un moment regretabil de inconstienta, ii dam amandoi buletinele, iar el ne spune ca trebuie sa il insotim mai in spate. Mergem si incepe sa ne explice ca trebuia sa avem tot teancul de bilete pentru ca ele sa fie valabile, ca acum este nevoit cu mare regret sa ne faca proces verbal si ca suntem nevoiti sa dam cate un milion. Dar mai este o varianta, ca doar traim in frumoasa Romanie. Ne dam jos impreuna, ne baga intr-un chiosculet de 2/2 m si ne prezinta posibilitatea de a plati "o taxa speciala pentru studenti", modica, de 200 de mii de lei vechi de persoana. Fortati de circumstante, acceptam si ii dam banii. Ne mai si ureaza o zi frumoasa si buna in continuare si ne spune ca daca avem vreodata probleme sa apelam la ei.
Si uite asa mi-am facut eu prieteni noi. Prieteni romani, cu geci de piele, cu legitimatii RATP, cu moace de absolventi cu Magna Cum Laude a unei jumatati de profesionala.
Data viitoare merg cu bicicleta. Macar nu am nevoie de bilet.
joi, februarie 15, 2007
15 februarie
O zi, mai bine zis, o noapte deosebita, pe care (tipic voi spune) nu o sa o uit prea usor. O noapte in care mi-am dat seama ca prietenii, fie ei putini, conteaza enorm, si ca oricate greseli ai face, ei te iarta si iti umplu sufletul de bucurie.
Pregatirile de rigoare au inceput cu cateva zile in urma. Telefoanele pe care le purtau prietenii intre ei si pe care incercam sa le inteleg si mai ales sa le deslusesc sensul straniu neintalnit pana acum, si-au atins scopul: totul a iesit asa cum a fost planuit.
Prieteni care erau la cateva ore distanta mi-au aparut intr-un bar cu baloane in maini, cu daruri, cu tipete, cu hohote. Prieteni care puteau sa stea acasa in fata calculatorului sau a televizorului, care puteau sa petreaca de Ziua Indragostitilor, care puteau sa faca orice altceva decat sa stea cu mine si sa planuiasca o "petrecere-surpriza".
Multumesc Andra ca ai fost "capul rautatilor", multumesc SV ca ai incercat sa musamalizezi totul, multumesc Florin ca ai venit dupa multe ore nedormite si multe de lucru, multumesc Milo ca razi pentru ca nu te-am sunat... Multumesc incomensurabil tuturor celor care s-au gandit, au actionat pentru mine si mi-au demonstrat ca, pe cat de eu insumi am fost, pe atat de mult m-au respectat.
La multi ani mie, caci spun astfel la multi ani voua!
Pregatirile de rigoare au inceput cu cateva zile in urma. Telefoanele pe care le purtau prietenii intre ei si pe care incercam sa le inteleg si mai ales sa le deslusesc sensul straniu neintalnit pana acum, si-au atins scopul: totul a iesit asa cum a fost planuit.
Prieteni care erau la cateva ore distanta mi-au aparut intr-un bar cu baloane in maini, cu daruri, cu tipete, cu hohote. Prieteni care puteau sa stea acasa in fata calculatorului sau a televizorului, care puteau sa petreaca de Ziua Indragostitilor, care puteau sa faca orice altceva decat sa stea cu mine si sa planuiasca o "petrecere-surpriza".
Multumesc Andra ca ai fost "capul rautatilor", multumesc SV ca ai incercat sa musamalizezi totul, multumesc Florin ca ai venit dupa multe ore nedormite si multe de lucru, multumesc Milo ca razi pentru ca nu te-am sunat... Multumesc incomensurabil tuturor celor care s-au gandit, au actionat pentru mine si mi-au demonstrat ca, pe cat de eu insumi am fost, pe atat de mult m-au respectat.
La multi ani mie, caci spun astfel la multi ani voua!
miercuri, februarie 14, 2007
Midnight Killer
Banalitatea s-a nascut la oras!
Ora 13.00, zi ca oricare alta, pardon, zi urata de iarna noroioasa. Navighez, nu prin baltile mari care te maculeaza agasant pe blugi, ci pe internet. Ce caut? Nimic. Imi fulgera in minte un nume pe care nu l-am mai cautat de mult - cum totul e relativ, mult inseamna doua-trei zile - Andrei Gheorghe. Si gasesc. Midnight Killer - Banalitatea s-a nascut la oras. Raman siderat de faptul ca ayatolahul cuvintelor, maharadjahul media, pentru mine, mai simplu, idolul AG, a scris.
Ora 13.50, ma ridic iute de la masa, ma schimb, imi iau geaca, telefoanele, cheile si fug. Fug... fug... O librarie! O, nu...e inchis... Ma gandesc cu o oarecare dezamagire unde mai pot gasi un magazin de carte. Si, da!, zeul literaturii ma strafulgera. In Mall, la Diverta. Alerg... alerg... CD-uri, calculatoare, filme. Unde sunt cartile? Gasesc. Sectiunea jurnale si filozofie. Andrei Gheorghe. Rasuflu usurat, iau cartea, o platesc si alerg. Iarasi alerg. Spre casa, caci vreau neaparat sa o citesc.
O carte care se citeste repede. O carte scrisa bine, desi nu ar incanta pe oricine, caci are tot ce uraste cel ce il condamna oprobriului pe AG, are tot ce iubeste cel care asculta si urmareste AG. O carte care contine idei dezvoltate scurt, in pasaje de o pagina, idei ce te obliga sa reflectezi la viata ta de roman, de banal al citadinului.
Multumesc AG ca ai scris. Multumesc AG pentru ca nu incetezi sa ma uimesti. Multumesc AG pentru ca multi te urasc, iar eu te ador.
[...] sting tigara in scrumiera si concluzionez: nu, eu nu sint un geniu. Doar ei sint foarte prosti.
duminică, februarie 11, 2007
Asta e viata...
Viata este sinteza proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizeaza organismele. Asadar, viata este un tot pentru corpul uman, ce incepe si se termina dureros, ce cuprinde fascicole de fericire sau de tristete. In genere, viata nu e altceva decat un simplu impuls intr-un Univers ale carui sensuri sunt mai mult decat abstruse.
Expresia insa, in spatele formei aparente de truism, imi reda in minte de fiecare data cand o pronunt ca viata isi urmeaza cursul ei firesc, implacabil, de care nu se poate atinge nimeni, orice s-ar intampla sau as vrea sa se intample. Viata pune probleme si asteapta rezolvari corecte, iti ofera posibilitatea de a alege, fara sa iti dea nici cel mai mic indiciu. Viata este cel mai reusit dar dat de Providenta, intrucat este factorul primordial al existentei noastre, dar si cel fatidic, determinant, al propriului eu si a celor corelative cu acesta.
Viata nu trebuie intrerupta artificial. Poate ca sunt momente cand vrei ca ea sa se termine subit, sa simti caderea in abisul negru al mortii, sa simti cum sufletul tau se desprinde funambulesc de trup. Sa strigi: "Asta e viata!"... Dar nu iti pare rau apoi, cand acest imbold a trecut, cand constiinta ta s-a calmat? Nu-ti pare rau ca viata este incognoscibila si tocmai asta te atrage la ea?
Nu ar fi frumos sa auzi o noua porunca?: "Iubeste viata ca pe tine insuti, caci viata ta e facuta dupa chipul si asemanarea ta."
Viata... o moarte frumoasa...
luni, februarie 05, 2007
Ura...
Derivat regresiv de la verbul a uri. Pe cine urasti tu cand totul ti se pare monoton, murdar, obscen, cand in loc de fulgi mari de zapada cad picaturi intunecate de ploaie, cand in loc de un sarut primesti o palma, cand in loc de un multumesc auzi un "iesi ma d'aci", cand... Nu uri pe nimeni! De ce? Pentru ca ura e sentimentul acela imediat care te face sa-l regreti mai tarziu. Este unul dintre acele trairi care iti provoaca sila ca le-ai avut.
Daca vrei sa urasti, totusi, pentru ca e uman, in fond, uraste-te pe tine insuti. O sa iti para rau si o sa te iubesti mai mult apoi. De fapt, ura de sine se transforma instant in iubire. Si toti vor sta uimiti, si toti vor zice ca esti ciudat. Si tuturor le vei spune "da, ma urasc, ca sa va iubesc pe voi". Frumos, nu? Nu? Uraste-ma atunci pentru acest post!
sâmbătă, ianuarie 27, 2007
Singur...
Titlul nu este o zvacnire dezolanta a eului meu. Nu! Este doar o mandrie!
Am prieteni, ies in oras la cafea, ceai sau bere, merg in plimbari sub clar de luna, joc poker pe bete de chibrituri, fac tot ce imi sta in putere sa imi definesc relatii de prietenie stabile, coerente, bazate pe bun simt si actiuni salutare. Cu toate astea imi place singuratatea. Singuratatea se afla intr-o relatie directa de antinomie cu apartenenta la turma. A fi singur inseamna a putea face ceea ce vrei, a nu fi obligat sa urmezi majoritatea (cea democratica, cea care decide pentru tine).
Prin singuratate ajungi sa iti definesti propriile limite si sa incerci sa le depasesti cand ceva ti se pare fad. Chiar si sfarsitul este de preferat sa fie intr-o singuratate deplina, pentru ca senzatiile nebune ale mortii sa fie traite cu un eroism desavarsit, nefiind jenate de stapanirea si impunerea normelor sablonului.
Singur nu inseamna sa traiesti intr-o pestera si sa ai barba pana la brau si hainele rupte; inseamna mai degraba sa iubesti lumea inconjuratoare atat de mult incat in unele momente sa o lasi sa respire, fara tine; inseamna sa iti iubesti prietenii in asa fel incat sa ii parasesti cateva momente tocmai pentru a afla ca-ti sunt prieteni; inseamna sa mergi pe strada sa analizezi o cladire veche, un arbore cazut la pamant, sa simti o adiere de vant si sa auzi un sunet tern pe care nu l-ai mai auzit niciodata.
Singurătatea adevărată este numai aceea în care te simţi absolut izolat între cer şi pămînt. E. Cioran
duminică, ianuarie 21, 2007
marți, ianuarie 09, 2007
EU...
Eu… un nimic creat din intamplare, din greseala, intr-o clipa de exaltare inefabila. Un scop care nu face altceva decat sa scuze mijloacele mediocritatii vietii cotidiene. Un punct care intervine la fiecare sfarsit de propozitie sau fraza a Universului abracadabrant si plin de sine.
Ei… toti cei care nu sunt in concordanta cu mine, persoane simple sau complicate, mari sau mici, inteligente sau nu, care devoreaza zilnic mici parti din viata mea fara ca eu sa fiu de accord cu asta. Oameni de la tara care, la ora 6 dimineata, trec pe drumul pietruit starnind praful sub baschetii lor ieftini mergand spre “freedom land”-ul ce ii tine in viata, campul cu porumb sau cartofi; exemplare ce se trezesc la ora 12 si viseaza sa ajunga patroni de mari firme si sa aiba jeep-uri; parinti ce isi imbraca odraslele dimineata, apoi fug spre serviciul prost platit; tigani care se opresc la mari magazine imbracati in Mos Craciun si cumpara pentru ai lor copii cadouri de milioane de lei; BMW, Mercedes si Porche ce ruleaza prin mari orase etalandu-si scabros averile; genii ce scriu despre viata si moarte si sunt privite ca entitati derizorii ce nu stiu sa cante sau sa danseze pe manele si muzica populara, “nu stiu sa se distreze” (am citat din cineva care stie – mi-e sila).
Viata nu este decat o scurta poveste a unor personaje terne, obosite, care se chinuie sa para altceva decat ce sunt, sau care doar se lupta pentru subzistenta. Un etern dans intr-un cerc vicios ce nu permite decat intrarea nu si iesirea din el. Un cerc al platitudinii, al trivialului.
Eu… un nimeni ce vrea din toate puterile sa paraseasca acel cerc infect, un plictisit de plictiseala cotidiana, un evadat al putregaiului dessufletit si perimat de viata…
“Astept invierea mortilor si viata veacului…” pentru ca, dupa Cioran, “cred in mantuirea omenirii, in viitorul cianurii”…
La multi ani natiune europeana!
Ei… toti cei care nu sunt in concordanta cu mine, persoane simple sau complicate, mari sau mici, inteligente sau nu, care devoreaza zilnic mici parti din viata mea fara ca eu sa fiu de accord cu asta. Oameni de la tara care, la ora 6 dimineata, trec pe drumul pietruit starnind praful sub baschetii lor ieftini mergand spre “freedom land”-ul ce ii tine in viata, campul cu porumb sau cartofi; exemplare ce se trezesc la ora 12 si viseaza sa ajunga patroni de mari firme si sa aiba jeep-uri; parinti ce isi imbraca odraslele dimineata, apoi fug spre serviciul prost platit; tigani care se opresc la mari magazine imbracati in Mos Craciun si cumpara pentru ai lor copii cadouri de milioane de lei; BMW, Mercedes si Porche ce ruleaza prin mari orase etalandu-si scabros averile; genii ce scriu despre viata si moarte si sunt privite ca entitati derizorii ce nu stiu sa cante sau sa danseze pe manele si muzica populara, “nu stiu sa se distreze” (am citat din cineva care stie – mi-e sila).
Viata nu este decat o scurta poveste a unor personaje terne, obosite, care se chinuie sa para altceva decat ce sunt, sau care doar se lupta pentru subzistenta. Un etern dans intr-un cerc vicios ce nu permite decat intrarea nu si iesirea din el. Un cerc al platitudinii, al trivialului.
Eu… un nimeni ce vrea din toate puterile sa paraseasca acel cerc infect, un plictisit de plictiseala cotidiana, un evadat al putregaiului dessufletit si perimat de viata…
“Astept invierea mortilor si viata veacului…” pentru ca, dupa Cioran, “cred in mantuirea omenirii, in viitorul cianurii”…
La multi ani natiune europeana!
luni, decembrie 04, 2006
Simpla consemnare
Desi am mai jucat de multe ori pana acum, pokerul nu mi s-a parut o ocupatie care sa ma preocupe zilnic. Si totusi am cateva zile de cand incep sa constientizez faptul ca imi place: sa joc pe bete de chibrituri si sa pierd, sa joc pe cinci mii de lei mana si sa castig (aici se exclude pierdutul). Imi place sa cred ca, desi nu voi juca niciodata pe bani adevarati (intr-un cazino), pokerul o sa fie acea mica particica din viata care o sa ma distreze.
Norocul este excepţia, nu regula jocului. V. Ghica
Norocul este excepţia, nu regula jocului. V. Ghica
sâmbătă, decembrie 02, 2006
Numai figuri
In orice bar, restaurant sau pub ai intra in zilele noastre gasesti fitze (cu "tz" ca asa inteleg si ei despre ce e vorba). Exista mici exceptii insa, care nu fac decat sa confirme regula. Inevitabil, cand te asezi la masa, cu un prieten si astepti cafeaua sau felul de mancare comandat, te uiti in jur si analizezi. Vezi chei de bemveuri aruncate pe masa, haine de mall alese cu prost gust, dar in primul rand scabrosul generat de limbajul si comportamentul jmekerilor de cartier; gesticulari neprevazute, urlete de bucurie tipice unui stadion de fotbal american, expresii triviale folosite la putere maxima (necontand faptul ca mai sunt si familii linistite care iau masa, sau pur si simplu oameni, in aceeasi locanta).
Sirul fatidic al ciumegilor este continuat si de generatia noua, copii de la 14 ani in sus, ai caror idoli se gasesc printre 3sud-est, animalx sau adi mutu&Co. Vorba unei prietene, "fug de acasa k sa vina sa stea la figuri cu un suc in fata toata noaptea".
Fumatul ucide...mai ales ala de la 10 ani!
Sirul fatidic al ciumegilor este continuat si de generatia noua, copii de la 14 ani in sus, ai caror idoli se gasesc printre 3sud-est, animalx sau adi mutu&Co. Vorba unei prietene, "fug de acasa k sa vina sa stea la figuri cu un suc in fata toata noaptea".
Fumatul ucide...mai ales ala de la 10 ani!
vineri, decembrie 01, 2006
Intai...
"Romania este cea mai buna idee care li s-a intamplat romanilor vreodata..."
La multi ani Romania!
La multi ani Romania!
luni, noiembrie 27, 2006
Soferul...
Un singur lucru vreau sa notez pe blog ca prima si marcanta impresie in urma unei vizite la bunici. Soferul autobuzului ce merge din Dorohoi in satul Pomirla, de la ora 18.20, a oprit la jumatatea drumului, in dreptul unui bar (a unei carciume mizere, mai precis) s-a dat jos cu nonsalanta, lasand autobuzul pornit, plin cu pasagerii, pe marginea drumului, a intrat in locanta si a revenit dupa maxim trei minute, posedand un damf caracteristic (lucru verificat olfactiv datorita apropierii mele fata de el), a demarat nepasator de ochii uimiti ai unora dintre noi.
A nu se comenta...
A nu se comenta...
miercuri, noiembrie 22, 2006
Credinta...
In fiecare zi, in drumul meu spre facultate, trec pe langa o biserica ce se construieste acum. De fiecare data e inevitabil sa nu vad oameni credinciosi care isi fac cruce in graba in timp ce tin in cealalta mana o tigara, care (cazul in care eram cu un prieten foarte nervos) injura. De fapt, constat pe zi ce trece ca numim credinta faptul ca trecand pe langa o biserica/manastire facem instinctual o cruce, intram rapid in locasul sfant, sarutam icoanele si plecam, sau scriem acatiste si ce mai sunt de trebuinta doar in perioadele in care avem nevoie de ajutor divin.
Zilnic, Providenta este salutata in graba, este rugata sa ne dea bani, inspiratie in alegerea numerelor la loto, incercarea uitarii iubirii pierdute. Dar reusim oare sa ne ridicam la nivelul pretentiilor, rugilor cerute?
Nu fac acum apologia religiei sau a iubirii lui Dumnezeu, dar pun o simpla problema de care ma lovesc zilnic. Si astfel, ma intreb: cat de credinciosi sunt romanii in afara zilelor in care stau cu zilele la coada ca sa sarute moaste, sau in afara zilelor cand se fac praznice si se da de pomana.
"Credinţa este o închipuire care refuză concretul şi care nu se sinchiseşte de ceea ce o dovedeşte falsă." E. Cioran
Zilnic, Providenta este salutata in graba, este rugata sa ne dea bani, inspiratie in alegerea numerelor la loto, incercarea uitarii iubirii pierdute. Dar reusim oare sa ne ridicam la nivelul pretentiilor, rugilor cerute?
Nu fac acum apologia religiei sau a iubirii lui Dumnezeu, dar pun o simpla problema de care ma lovesc zilnic. Si astfel, ma intreb: cat de credinciosi sunt romanii in afara zilelor in care stau cu zilele la coada ca sa sarute moaste, sau in afara zilelor cand se fac praznice si se da de pomana.
"Credinţa este o închipuire care refuză concretul şi care nu se sinchiseşte de ceea ce o dovedeşte falsă." E. Cioran
vineri, noiembrie 17, 2006
Compot de gutui
Acum cateva zile un coleg de facultate mi-a zis la despartire ca se duce sa isi faca un compot de gutui. M-am gandit ca asta e, l-o fi lovit pofta de compot. Cateva ore mai tarziu m-a cautat pe messenger, ca sa aflu ca ma roaga sa ii imprumut 100, 150 de mii de lei ca sa aiba cu ce trai cateva zile. De fapt compotul de gutui nu era altceva decat portia cu care trebuia sa mai treaca o zi din saptamana.
Si atunci mi-am dat seama ca viata de student este "naspa"... asta in ceea ce priveste traiul zilnic. Asa am ajuns la concluzia ca viata e urata cand esti student si banii nu iti vin de acasa, sau iti vin prea putini pentru necesitatile minime cotidiene, sau cand trebuie sa te angajezi cu program de noapte, iar a doua zi sa vii la ore. Viata la facultate cand vii din alt oras este repugnanta cand dormi cu inca 4 colegi de camera si unul e sclifosit, altul bea de rupe, altul fumeaza altul nu stiu ce face.
Sa revin insa de unde am plecat: compotul de gutui nu tine de foame cand esti student!
Si atunci mi-am dat seama ca viata de student este "naspa"... asta in ceea ce priveste traiul zilnic. Asa am ajuns la concluzia ca viata e urata cand esti student si banii nu iti vin de acasa, sau iti vin prea putini pentru necesitatile minime cotidiene, sau cand trebuie sa te angajezi cu program de noapte, iar a doua zi sa vii la ore. Viata la facultate cand vii din alt oras este repugnanta cand dormi cu inca 4 colegi de camera si unul e sclifosit, altul bea de rupe, altul fumeaza altul nu stiu ce face.
Sa revin insa de unde am plecat: compotul de gutui nu tine de foame cand esti student!
joi, noiembrie 16, 2006
Injuram, injuram, injuram...
Acum cateva zile am primit niste mailuri. Ma uit si observ ca sunt commenturile unor posturi de pe blog: "sugi p*** ... si ghertoiu asta de moldovean care a scris articolul, aia care fac dastea paicea sint jigodii de moldoveni care ne fac de ras si mai sint si putori ordinare,m*** f***** neamu in c** de cac*** si moldovencele niste curve betive.hai ca v-am laudat destul dar astai adevarul! ", "ma voi doi sinteti bulangii asta cu gheata si moldoveanul?ia zi moldovene cum a iesit tuica anu asta ?mai ai? ". Pentru ca am reprodus "gandurile" lor imi cer scuze.
Dar datorita lor, acestor romani adevarati, acestor confrati iubiti, am ajuns la concluzia ca suntem un popor ce se hraneste cu injuraturi. Problema apare cand iti dai seama ca prea putini au puterea si posibilitatea de a ajunge pe un status de apreciat in zilele noastre, care sa-i impiedice pornirile descoperite ale limbajului. Prea putini sunt cei care incearca sa isi mobilizeze resursele intelectuale si sa foloseasca alt mod de intimidare sau pedepsire.
Daca cel de la bar nu iti aduce berea mai repede injuri, daca la ghiseele dependente de statul roman esti injosit in modul specific birocratic injuri, daca te uiti la stiri vezi cum politicienii injura, daca scoti capul pe geam auzi "ba baga-mi-as ****, as fuma o tigara".
De ce orice propozitie pe care o spune mare parte dintre noi incepe sau se termina cu o injuratura? De ce cand mergi in tramvai auzi in buzunarul unuia, telefonul urla o injuratura?
De ce? Pentru ca in lipsa a ceva mai bun, in lipsa a ceva mai mult din punct de vedere moral si chiar intelectual, mental, romanul simte nevoia sa jigneasca, sa produca o gaura imensa in sufletul celui atacat verbal. El vrea sa para dur, sa loveasca cu ce poate mai bine. El crede ca o invectiva ii poate aduce frica fata de oponent.
Dar datorita lor, acestor romani adevarati, acestor confrati iubiti, am ajuns la concluzia ca suntem un popor ce se hraneste cu injuraturi. Problema apare cand iti dai seama ca prea putini au puterea si posibilitatea de a ajunge pe un status de apreciat in zilele noastre, care sa-i impiedice pornirile descoperite ale limbajului. Prea putini sunt cei care incearca sa isi mobilizeze resursele intelectuale si sa foloseasca alt mod de intimidare sau pedepsire.
Daca cel de la bar nu iti aduce berea mai repede injuri, daca la ghiseele dependente de statul roman esti injosit in modul specific birocratic injuri, daca te uiti la stiri vezi cum politicienii injura, daca scoti capul pe geam auzi "ba baga-mi-as ****, as fuma o tigara".
De ce orice propozitie pe care o spune mare parte dintre noi incepe sau se termina cu o injuratura? De ce cand mergi in tramvai auzi in buzunarul unuia, telefonul urla o injuratura?
De ce? Pentru ca in lipsa a ceva mai bun, in lipsa a ceva mai mult din punct de vedere moral si chiar intelectual, mental, romanul simte nevoia sa jigneasca, sa produca o gaura imensa in sufletul celui atacat verbal. El vrea sa para dur, sa loveasca cu ce poate mai bine. El crede ca o invectiva ii poate aduce frica fata de oponent.
duminică, noiembrie 12, 2006
Speram...
Aici, pe Realitatea.net am gasit o sectiune numita "Imagineaza-ti o lume fara Romania". Ce m-a atras a fost dat de impulsul de moment care iti este transmis cand auzi numele tarii tale in contextul universal, dar mai presus, al neexistentei.
Fara Romania, Europa "ar fi mai searbada" zice Zoe Petre, iar C-tin Balaceanu Stolnici pune dezvoltarea Renasterii pe seama stoparii sistematice a otomanilor de catre voievozii romani ai secolelor al XVI-lea si al XVII-lea.
Fara Romania insa, prin reducere la absurd, facand exceptie de contributiile sale colosale, lumea nu ar mai fi auzit de elevi trimisi acasa pentru ca scolile au ramas fara caldura, Tariceanu nu ar mai fi obligat de Pinalti sa il aduca inapoi pe Stolojan, un revelion la un restaurant din capitala nu ar mai costa cat o vacanta in strainatate. Fara Romania, presedintele S.U.A. nu ar primi un memoriu de la C. V. Tudor pentru gratierea lui Saddam Hussein, iar crestinul Becali nu s-ar mai lua la tranta cu un turc pentru zestrea Pomicolei Baneasa.
Evident, toatea astea si multe altele nu sunt decat nimicuri in raport cu rolul Romaniei in majoritatea domeniilor, insa sunt lucruri cotidiene, poate si truisme, care ne agaseaza si care ne fac sa spunem ca ne e rusine uneori de apartenenta noastra la acest popor. Lucrurile derizorii si oamenii care le fac ce sunt doar epigonii eminescieni creaza in noi un sentiment de repugnare.
Si totusi speram la mai bine, speram la mai frumos...
Fara Romania, Europa "ar fi mai searbada" zice Zoe Petre, iar C-tin Balaceanu Stolnici pune dezvoltarea Renasterii pe seama stoparii sistematice a otomanilor de catre voievozii romani ai secolelor al XVI-lea si al XVII-lea.
Fara Romania insa, prin reducere la absurd, facand exceptie de contributiile sale colosale, lumea nu ar mai fi auzit de elevi trimisi acasa pentru ca scolile au ramas fara caldura, Tariceanu nu ar mai fi obligat de Pinalti sa il aduca inapoi pe Stolojan, un revelion la un restaurant din capitala nu ar mai costa cat o vacanta in strainatate. Fara Romania, presedintele S.U.A. nu ar primi un memoriu de la C. V. Tudor pentru gratierea lui Saddam Hussein, iar crestinul Becali nu s-ar mai lua la tranta cu un turc pentru zestrea Pomicolei Baneasa.
Evident, toatea astea si multe altele nu sunt decat nimicuri in raport cu rolul Romaniei in majoritatea domeniilor, insa sunt lucruri cotidiene, poate si truisme, care ne agaseaza si care ne fac sa spunem ca ne e rusine uneori de apartenenta noastra la acest popor. Lucrurile derizorii si oamenii care le fac ce sunt doar epigonii eminescieni creaza in noi un sentiment de repugnare.
Si totusi speram la mai bine, speram la mai frumos...
Revin din nou...
Un blog parasit? Nu! Doar un blog al carui owner (si nu imi place de loc sa folosesc englezisme, dar parca se potriveste mai bine tandemul "blog-owner") este prea aferat cu noua sa etapa din viata.
Ma simt oarecum reprehensibil pentru ca nu am mai scris si in acelasi timp cu un handicap cauzat de aceasta vicisitudine, daca o pot numi asa. Ma gandeam chiar azi, dupa ce am descoperit un post de radio nemtesc, pe net, ca nu il pot impartasi mai multor persoane pentru ca nu am un "link" corespunzator. Si uite cum ajung iarasi la blog. Pentru ca blogul nu este doar un jurnal, ci o varianta salutara de a-ti exprima si impartasi atat puncte de vedere, cat si sentimente si tot ce genereaza acestea din urma.
Asadar, scrieti pe blog si uimiti-ma, incantati-ma, caci de azi voi citi mai cu apetenta scrierile voastre!
P.S.:Radio XXL :)
Ma simt oarecum reprehensibil pentru ca nu am mai scris si in acelasi timp cu un handicap cauzat de aceasta vicisitudine, daca o pot numi asa. Ma gandeam chiar azi, dupa ce am descoperit un post de radio nemtesc, pe net, ca nu il pot impartasi mai multor persoane pentru ca nu am un "link" corespunzator. Si uite cum ajung iarasi la blog. Pentru ca blogul nu este doar un jurnal, ci o varianta salutara de a-ti exprima si impartasi atat puncte de vedere, cat si sentimente si tot ce genereaza acestea din urma.
Asadar, scrieti pe blog si uimiti-ma, incantati-ma, caci de azi voi citi mai cu apetenta scrierile voastre!
P.S.:Radio XXL :)
miercuri, octombrie 18, 2006
Repugnare
Am gasit acum cateva zile ca restaurantul pe langa care treceam aproape zilnic are preturi bune si mancare (de fapt doar pizza) deosebita. Intru cu cativa prieteni, comandam, asteptam destul, dar se compenseaza rabdarea pierduta cu produsul servit. La sfarsit ne uitam unul la altul si aprobam, ajungand la un simplu acord: "vom mai veni".
Azi, "mai venim". Asteptam la fel de mult (poate mai mult) si... oftica se intensifica in momentul in care vedem cum arata ceea ce am comandat. Evident toate visele noastre si sperantele ca nimic nu e ceea ce pare s-au naruit odata cu simtul papilelor gustative.
Iata deci, ca, totusi, nimic nu e ceea ce pare: restaurantul pizzerie nu a reusit decat sa ne mai faca sa scoatem niste bani din buzunar, dar, evident, pentru ultima oara.
Marlania se poate justifica prin faptul ca esti roman, ca vrei sa obtii cat mai multe foloase si toate pe cale murdara, in urma carora, insa, toata lumea sa te injure, sa nu te mai respecte si sa nu mai creada niciodata in tine.
HAI ROMANIA!
Azi, "mai venim". Asteptam la fel de mult (poate mai mult) si... oftica se intensifica in momentul in care vedem cum arata ceea ce am comandat. Evident toate visele noastre si sperantele ca nimic nu e ceea ce pare s-au naruit odata cu simtul papilelor gustative.
Iata deci, ca, totusi, nimic nu e ceea ce pare: restaurantul pizzerie nu a reusit decat sa ne mai faca sa scoatem niste bani din buzunar, dar, evident, pentru ultima oara.
Marlania se poate justifica prin faptul ca esti roman, ca vrei sa obtii cat mai multe foloase si toate pe cale murdara, in urma carora, insa, toata lumea sa te injure, sa nu te mai respecte si sa nu mai creada niciodata in tine.
HAI ROMANIA!
marți, octombrie 17, 2006
Si inca mai e...
"Trăim într-o ţară încă necunoscută, iar subiectul propriei necunoaşteri se ignoră în mod nedesăvârşit." spune Emil Hurezeanu. Intr-adevar, in fiecare zi dau de noi elemente, pe care uneori nu le pot asimila sau pe care refuz sa o fac. Descopar noi oameni, pe care nu pot sa ii sufar datorita adulatiei lor exagerate, sau oameni pe care ii iubesc in momentul in care imi spun in fata ceea ce au de zis. Gasesc zilnic noi optiuni de a-mi petrece restul zilei, de la vizionarea unui antrenament de kick box al unor prieteni, pana la ascultarea unei melodii de 59'13''. Tara mea necunoscuta este tara in care fiecare face ce vrea, in care toata lumea are ceva de spus si o spune in mare parte vulgar, tern, odios, lapidar.
Ei bine in tara asta, care are pe undeva un oras, Iasi, am observat azi cum se munceste.
Se da problema: o gramada de nisip, lasata la intamplare intr-o margine de strada de o basculanta, este carata la 200 de metri de 15 muncitori, fiecare luand cate o lopata si parcurgand distanta mai sus mentionata. Se cere sa se afle a) cu cata jena trecem noi pe drumul respectiv; b)cat timp le trebuie muncitorilor sa care cateva tone de nisip cu lopata; c) prostia, incompetenta si indolenta sefilor de la "Drumuri si poduri" in astfel de cazuri.
Romania este tara in care niciodata, nimic nu se termina!
Ei bine in tara asta, care are pe undeva un oras, Iasi, am observat azi cum se munceste.
Se da problema: o gramada de nisip, lasata la intamplare intr-o margine de strada de o basculanta, este carata la 200 de metri de 15 muncitori, fiecare luand cate o lopata si parcurgand distanta mai sus mentionata. Se cere sa se afle a) cu cata jena trecem noi pe drumul respectiv; b)cat timp le trebuie muncitorilor sa care cateva tone de nisip cu lopata; c) prostia, incompetenta si indolenta sefilor de la "Drumuri si poduri" in astfel de cazuri.
Romania este tara in care niciodata, nimic nu se termina!
luni, octombrie 16, 2006
Back in blog
''Salutare natiune!'' ar fi zis cineva binecunoscut. Eu va zic ''am revenit". Si asta are semnificatie de salut, de reintoarcere la dialog, de redeschidere a conexiunilor precedente intre bloggeri.
Despre ce am facut in vacanta, in perioada in care nu am scris pe blog, in care nu am avut internet sau calculator la indemana, nu o sa plictisesc pe nimeni. Despre ce voi face de acum si despre aviditatea mea exagerata de acum de a reciti blogurile voastre din care sa reaflu o multime de lucruri, voi incepe sa vorbesc din aceasta seara.
Un semi-curriculum vitae al proximei perioade ce a trecut si va urma este urmatorul: student la Automatica si Calculatoare, anul I, in Iasi, stau in camin, cu inca un coleg in camera; am fost foarte stresat de inceput, dar incep sa ma obisnuiesc cu ritmul alert si cerintele noilor profesori. De ce am scris acest pasaj? Nu pentru altceva decat pentru simplu fapt ca, de acum inainte, in mare parte, orice voi scrie pe blog va avea legatura in primul rand, cu cea de-a doua mea casa.
Cam asta a fost tot pentru inceput. Pentru unii, am revenit, pentru altii am aberat pentru prima oara, pentru mine insumi a fost un nou inceput al blogging-ului, in cautarea continuarii articolelor pe care le-am scris, parca, intr-o alta viata.
Sa cititi blogul meu cu multa atentie, pentru ca de fiecare data sa imi puneti intrebari, sa imi refutati idei, sa imi corectati texte, sa imi dezbateti opinii.
Despre ce am facut in vacanta, in perioada in care nu am scris pe blog, in care nu am avut internet sau calculator la indemana, nu o sa plictisesc pe nimeni. Despre ce voi face de acum si despre aviditatea mea exagerata de acum de a reciti blogurile voastre din care sa reaflu o multime de lucruri, voi incepe sa vorbesc din aceasta seara.
Un semi-curriculum vitae al proximei perioade ce a trecut si va urma este urmatorul: student la Automatica si Calculatoare, anul I, in Iasi, stau in camin, cu inca un coleg in camera; am fost foarte stresat de inceput, dar incep sa ma obisnuiesc cu ritmul alert si cerintele noilor profesori. De ce am scris acest pasaj? Nu pentru altceva decat pentru simplu fapt ca, de acum inainte, in mare parte, orice voi scrie pe blog va avea legatura in primul rand, cu cea de-a doua mea casa.
Cam asta a fost tot pentru inceput. Pentru unii, am revenit, pentru altii am aberat pentru prima oara, pentru mine insumi a fost un nou inceput al blogging-ului, in cautarea continuarii articolelor pe care le-am scris, parca, intr-o alta viata.
Sa cititi blogul meu cu multa atentie, pentru ca de fiecare data sa imi puneti intrebari, sa imi refutati idei, sa imi corectati texte, sa imi dezbateti opinii.
joi, iulie 27, 2006
>:D<
Abia azi dimineata am revenit in oras, la calculator, pe blog. Am citit zeci de opinii pentru care va multumesc. Asta imi deschide doua probleme: prima, cea de a va cere scuze intai pentru lipsa, apoi pentru nedialogarea din aceasta pricina. Cea de-a doua problema are legatura cu voi, indraznesc sa va numesc cititorii blogului, carora vreau sa va urez o vara frumoasa, concedii placute si o revedere la sfarsitul acestora cu cat mai multe posturi, pareri, destainuiri. Asta pentru ca nu voi mai sta pe acasa, iar unde voi fi nu voi mai avea net (bunici, mare, munte etc) si mi se parea "de bun simt", cum spunea cineva pe forum, sa va anunt.
Sanatate, distractie si... bafta!
Sanatate, distractie si... bafta!
luni, iulie 24, 2006
Despre frumos...
Frumosul e categoria fundamentala a esteticii care apare ca o realitate imposibil de clasificat. El se leaga de idei precum stralucirea, armonia. La Kant, frumosul este "ceea ce place fara nici un interes", pentru Hegel, este "intruchiparea sensibila a ideii".
Iata, asadar, un cuvant folosit zilnic si obsesiv de marea majoritate. Un cuvant care s-a demonetizat nu atat frecventei folosirii, ci mai degraba asocierii lui cu lucruri... urate. In vederea stabilirii fondului problemei care sta la baza ultimii idei, termeni ca "misto", "cool", "beton", "marfa", "tzeava", "super", "foarte tare" etc, exprima in mintea utilizatorilor exact definitia frumosului. Astfel, masina vedetei este beton si super misto, hainele create de Versace sunt cool. Nu contest cantitatea de frumos din designul unei masini sau croiala unei haine, ori structura unui imobil, dar am impresia ca termenul devine din ce in ce mai fad. In zilele noastre putine femei sau fete sunt frumoase, mai des ele sunt (abject exprimat) bune si sexy. Majoritatea nu mai considera o opera de arta (un tablou, o sculptura) frumoasa dintr-un cumul de puncte si idei, ea este marfa sau naspa.
Sfarsit: fiecare vede frumosul cum vrea el, dar nu mai folositi "Ce e frumos si Lui Dumnezeu ii place" din doua motive: primul, pentru ca habar nu aveti ce e frumosul, si al doilea pentru ca Lui Dumnezeu nu-i plac Maybachurile sau pitipoancele cu fuste scurte!
Truisme sau nu...
Iata, asadar, un cuvant folosit zilnic si obsesiv de marea majoritate. Un cuvant care s-a demonetizat nu atat frecventei folosirii, ci mai degraba asocierii lui cu lucruri... urate. In vederea stabilirii fondului problemei care sta la baza ultimii idei, termeni ca "misto", "cool", "beton", "marfa", "tzeava", "super", "foarte tare" etc, exprima in mintea utilizatorilor exact definitia frumosului. Astfel, masina vedetei este beton si super misto, hainele create de Versace sunt cool. Nu contest cantitatea de frumos din designul unei masini sau croiala unei haine, ori structura unui imobil, dar am impresia ca termenul devine din ce in ce mai fad. In zilele noastre putine femei sau fete sunt frumoase, mai des ele sunt (abject exprimat) bune si sexy. Majoritatea nu mai considera o opera de arta (un tablou, o sculptura) frumoasa dintr-un cumul de puncte si idei, ea este marfa sau naspa.
Sfarsit: fiecare vede frumosul cum vrea el, dar nu mai folositi "Ce e frumos si Lui Dumnezeu ii place" din doua motive: primul, pentru ca habar nu aveti ce e frumosul, si al doilea pentru ca Lui Dumnezeu nu-i plac Maybachurile sau pitipoancele cu fuste scurte!
Truisme sau nu...
duminică, iulie 23, 2006
Pentru tara...
Am impresia ca sunt inconjurat de oameni -romani- nepasatori. Oameni care nu cunosc sau ignora istoria propriei tari. "Ei bravos, mare descoperire..." veti zice.
Discutam ieri cu un amic pe tema facultatilor, a locurilor de munca si, inevitabil, discutia a extrapolat la UE. Baiatul este sustinator al "europenizarii", al functionarii comunitare si imi explica multitudinea de avantaje datorate Uniunii. Printre altele, a adus aminte de istorie, cum ca, din cele mai vechi timpuri, romanii au simtit nevoia unor aliante, au avut nevoie de ajutor extern, au cautat tot timpul un gigant care sa ii apere si cu ajutorul caruia sa prospere. De acord, privit prin prisma micimii formatiunilor romanesti in raport cu mari puteri precum Imperiul Tarist, Imperiul Otoman, Austro-Ungaria, Germania, mai tarziu, in perioada de beligeranta a secolului al XX-lea.
Din alt punct de vedere condamn viziunea amicului si a celorlalti care nu iau in calcul trei mari criterii: limba, religia (ortodoxismul) si dragostea, eagerata uneori, pentru glie. Nu pot spune ca un Carol I sau puteri precum Antanta nu au reprezentat mult pentru tara, dar nici nu pot uita de rolul pe care l-au avut cei trei factori in crearea si apoi avansarea in mai multe planuri a tarii noastre.
NU sunt impotriva sindromului actual care a cuprins mare parte a romanilor, numit UE, dar vreau doar sa mentionez faptul ca, pentru noi este la fel de importanta coeziunea si, corelativ, intelegerea si promovarea valorilor proprii (hai ca am fost patriot :D).
M-am detasat de marlania si prostia contemporane, am apartinut unei mici declaratii de conservatorism nationalist, vad Romania in Uniunea Europeana aderand la 2008, integrandu-se in 2050.
sâmbătă, iulie 22, 2006
Campanie anti Jiji Becali
Intr-un puseu de lipsa de luciditate ma gandesc la oameni penibili din Romania. Primul care imi trezeste o apetenta pentru a-l blama si condamna orpobriului este Gigi Becali.
De ce? Din urmatoarele motive:
Gigi Becali sfidează FRF, care a decis să interzică stimularea financiară a altor echipe. „E o idee bună, dar nu e valabilă pentru mine”, a declarat Becali, care a explicat că e imposibil de stopat această practică. Patronul Stelei nu s-a ferit să detalieze cum va face acest lucru pe viitor: va trece banii prin diferite firme, pentru a li se pierde urma.
Partidul lui Gigi Becali creşte constant în preferinţele electoratului roman. Potrivit celui mai recent sondaj de opinie realizat de Grupul de Studii Sociale, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, PNG ar obţine 8,1 la sută din voturile romanilor, cu trei procente mai mult decat înregistra în cercetarea din luna aprilie. Noua Generaţie se plasează, astfel, pe locul patru în topul electoral, după PNL-PD, PSD şi PRM.
Plus, pentru cine nu cunoaste deja - putin probabil -Limbajul binecunoscut al "razboinicului"
Deja imi e frica de unul ca Becali care poate ajunge in Parlamentul marii noastre tari. Un om care este atat de prost crescut, de needucat, de machiavelic incat chiar ma tem sa-l am ca reprezentant, ca unul dintre mai-marii tarii. Un om tern din punctul de vedere al valorii intelectuale si spirituale, dar colorat verbal si financiar. Urasc plenitudinar acesti produsi derizorii ai societatii contemporane!
Pentru asta organizez campanie anti-Becali... Ma rog, cel putin pentru linistea mea sufleteasca.
Voteaza impotriva prostiei fatidice, a profanului mental, a frivolitatii...
vineri, iulie 21, 2006
Avionul tau personal :)
Cine reuseste primul (cu dovezi) are un dolar transferat pe cartela orange de la mine :))
Aici indicatii
Aici indicatii
Titlu...
joi, iulie 20, 2006
Cu bicicleta...
Merg cu bicicleta. Imi sare lantu (ca doar e productie romaneasca - schimbi viteza, sare lantu), trag pe dreapta, ma murdaresc de vasilina, bla bla...
Mai merg ce merg, fac la dreapta (verde intermitent) si aud sirena si vad luminile care se refleta in Univers. Trag pe dreapta, opresc. Se da politaiu jos si vine condescendent, dupa ce isi ridica pantalonii, la mine:"buna seara"-"buna seara"-"stiti ca legislatia rutiera prevede dinam, far, stop, reflectorizante pe roti?"; ma uit la bicicleta oarecum uimit si zic:"pai da...am"-"aha...ca sa nu mai zic ca mergeai..."imi arata cu degetul, serpuit "mai mult stramb decat nedrept"; ma uit in spate si: "probabil am ocolit ditamai groapa aia"-"da...oricum, ai mare grija ca soferii sunt neatenti"-"da stiu..."-"bine...ai grija...la revedere". Ma uit la el cum isi trage pantalonii iarasi si se urca in Logan.
Continui drumul si trec printr-o statie de taxiuri... aud claxon si motor supraturat, ma dau mai pe margine decat mergeam, cretinul trece pe langa mine - e taximetrist evident - pune frana, il ocolesc, idiotul scartaie rotile si mai opreste o data in fata mea, iese pe geam si incepe sa urle ca de ce nu-s atent - "modoran abject, cu burta si volan de ford in mana, esti un odios abominabil si sordid" (zic in gand, ce naiba, ca doar nu vreau sa ma ia la bataia gasca) - trec si ma duc inainte, inca o data plictisit, agasat si suprasaturat de unii romani.
P.S.: baietii descurcareti care au o firma de inchiriat motoscutere si ATV-uri si au obtinut autorizatie de la "marea personalitate a orasului" si incurca pustii de 14-15 ani circulatia vajaind smecheri pe strazi, de ce nu sunt luati la intrebari de politia romana???
Astept urcarea in sondaje a PSD-ului
Mai merg ce merg, fac la dreapta (verde intermitent) si aud sirena si vad luminile care se refleta in Univers. Trag pe dreapta, opresc. Se da politaiu jos si vine condescendent, dupa ce isi ridica pantalonii, la mine:"buna seara"-"buna seara"-"stiti ca legislatia rutiera prevede dinam, far, stop, reflectorizante pe roti?"; ma uit la bicicleta oarecum uimit si zic:"pai da...am"-"aha...ca sa nu mai zic ca mergeai..."imi arata cu degetul, serpuit "mai mult stramb decat nedrept"; ma uit in spate si: "probabil am ocolit ditamai groapa aia"-"da...oricum, ai mare grija ca soferii sunt neatenti"-"da stiu..."-"bine...ai grija...la revedere". Ma uit la el cum isi trage pantalonii iarasi si se urca in Logan.
Continui drumul si trec printr-o statie de taxiuri... aud claxon si motor supraturat, ma dau mai pe margine decat mergeam, cretinul trece pe langa mine - e taximetrist evident - pune frana, il ocolesc, idiotul scartaie rotile si mai opreste o data in fata mea, iese pe geam si incepe sa urle ca de ce nu-s atent - "modoran abject, cu burta si volan de ford in mana, esti un odios abominabil si sordid" (zic in gand, ce naiba, ca doar nu vreau sa ma ia la bataia gasca) - trec si ma duc inainte, inca o data plictisit, agasat si suprasaturat de unii romani.
P.S.: baietii descurcareti care au o firma de inchiriat motoscutere si ATV-uri si au obtinut autorizatie de la "marea personalitate a orasului" si incurca pustii de 14-15 ani circulatia vajaind smecheri pe strazi, de ce nu sunt luati la intrebari de politia romana???
Astept urcarea in sondaje a PSD-ului
miercuri, iulie 19, 2006
La bloc
De obicei evit inceperea unei fraze, a unei discutii cu "urasc sa..." sau "nu-mi place...". Si pentru ca am trecut de inceput voi spune: imi indisplac enorm blocurile romanesti! Acele cladiri de 10- sau 4 etaje, construite in perioada comunista in incercarea disperata de a inghesui romanii la oras. Daca ma uit pe geam vad intai trei blocuri, o gradinita si un munte...
Poate ar fi fost mai frumos sa vorbesc despre munte si copaci sau despre copii si scranciobe. Aleg insa sa blamez orasenii de la bloc.
Punctul 1: fatadele blocurilor sunt execrabile: bucati de tencuiala lipsa, funingine de la sobele improvizate, amestec de termopane cu geamuri mizere de lemn, cosuri de la centrale iesite cat mai in afara (parca pentru lauda), chiloti si scutece intinse cu fata spre soare...
Punctul 2: sunt in vacanta si in timpul zilei stau la calculator, citesc sau invat pentru test; arunc deseori priviri scurte pe geam si vad: "tarani de oras" care scuipa de la etajul 9, imbecili care arunca cojile de la ceapa pe geam, modorani care stau si fumeaza pe geam si isi arunca tigara in scarba (fenomenul este intalnit si la blocurile la al caror parter este un local acoperit cu prelate - gaurite parca da mitralierele din Ziua Z)...
Punctul 3: "nu stiu altii cum sunt, dar eu" cand ma uit pe geam vad ghene infecte de gunoi si masini care nu pornesc decat la a treia cheie si trebuie turate la maxim - umpland atmosfera de fum si zgomot...
Punctul 4: locatarii blocului sunt in mare parte fosti muncitori ai Romaniei socialiste, putin inculti, putin tarani, putin idioti: urla dimineata pe scari (se creaza un ecou inimaginabil - cei de la parter aud tipetele de la etajul zece si invers), trantesc usa liftului (pe care nu-l folosesc niciodata, dar il platesc), taie curentul electric de pe casa scarii pentru a "sensibiliza" amaratii sau nepasatorii care nu platesc (eu de ce sa nu vad pe unde urc scarile?)...
Traiesc de apoximativ 20 de ani la bloc, cu pauze binemeritate in care am fost la tara, la o casa mica, in natura, dar in fiecare zi, ora, minut si secunda sunt condamnat la suportarea mirosului, urletelor, imaginii dezolante... si totusi nu vreau o vila...
marți, iulie 18, 2006
Atentie! vin romani...
A inceput deja sezonul estival. Si odata cu el revenirea romanilor plecati la munca in strainatate, in special Italia, Germania, Spania. Toate bune si in ordine, deoarece vin sa-si vada familiile, sa mearga la mare, la munte, sa petreaca putinele zile libere pe care le au intr-un cadru confortabil.
Problema incepe cand printre ei vin si smecherii. Smecherii care au in jur de 25-30 de ani, care vin cu audi TT, cu audi "A seis", cu passaturi "tunate", cu bemveuri cu geamuri fumurii. Smecherii care ridica preturile la localuri si locante prin "euroii" cu care se lauda si pe care ii arunca in vazul lumii. Smecherii care nu stiu sa desparta in silabe cuvantul ognubila, cuvant romanesc, dar folosesc expresii gen "ma va', come stai, schaise(?)" sau impleticesc romana cu limba straina vulgara proaspat invatata. Smecherii care dau manele la maxim si stau doar in pantaloni scurti in masinile lor decapotabile pentru a-si arata muschii si merg de dimineata pana seara prin oras {mai bine si-ar face taxi din masina - cum zicea un prieten}.
Deja cuvantul "smecheri" imi provoaca sila si ma gandesc la ei, la cheliosi, la euro, la fite, la panarama, la haine versace si gucci, la parfumuri scumpe, toate pentru a-si demonstra [non]valoarea. Taranul din Spania, idiotii din SUA carora li "se rupe" au acum colegi in toata Romania.
Pana una, alta, astept sa cada guvernul...
Problema incepe cand printre ei vin si smecherii. Smecherii care au in jur de 25-30 de ani, care vin cu audi TT, cu audi "A seis", cu passaturi "tunate", cu bemveuri cu geamuri fumurii. Smecherii care ridica preturile la localuri si locante prin "euroii" cu care se lauda si pe care ii arunca in vazul lumii. Smecherii care nu stiu sa desparta in silabe cuvantul ognubila, cuvant romanesc, dar folosesc expresii gen "ma va', come stai, schaise(?)" sau impleticesc romana cu limba straina vulgara proaspat invatata. Smecherii care dau manele la maxim si stau doar in pantaloni scurti in masinile lor decapotabile pentru a-si arata muschii si merg de dimineata pana seara prin oras {mai bine si-ar face taxi din masina - cum zicea un prieten}.
Deja cuvantul "smecheri" imi provoaca sila si ma gandesc la ei, la cheliosi, la euro, la fite, la panarama, la haine versace si gucci, la parfumuri scumpe, toate pentru a-si demonstra [non]valoarea. Taranul din Spania, idiotii din SUA carora li "se rupe" au acum colegi in toata Romania.
Pana una, alta, astept sa cada guvernul...
luni, iulie 17, 2006
Lex et Honor
Poliţia Română este una din cele mai importante instituţii în înfăptuirea actului de justiţie.
Finalizarea reformei, prin îndeplinirea sarcinilor asumate de România în negocierile cu Uniunea Europeană şi realizarea unei instituţii poliţieneşti pe principii democratice şi moderne, aflată în serviciul cetăţeanului, reprezintă obiective strategice ale Poliţiei Române. (www.politiaromana.ro)
De mult vreau sa scriu despre organe... organele de politie evident. Azi am mers cu masina in Iasi, asadar in jur de 300 de kilometri, dus-intors. Ei bine:
a] politia se trezeste la ora 7,30, are burta (mareee), iese pe poarta vilei si se urca in Logan;
b] politia sta cu radarul inchis, te vede intr-o comuna cu trei case, pe ale carei sosea nu circula nici macar pisicile, venind cu viteza (80-90km/h), porneste instant radarul, scoate paleta rosie pe geam in timp ce isi porneste girofarele si te alegi cu o amenda;
c] politia se da jos cu greu din masina (are burta...alta burta) si zice "vai, dar de ce va grabeati asa?... dar nu stiu ce sa zic... aveati viteza... trebuie sa va facem proces verbal... dar totusi..." - auzi cuvintele magice "dar totusi" si iesi mai ieftin;
d] politia are Loganuri! nu e vina ei, e "gratie" ministerului. Dar totusi... ce multe Loganuri! {nu o sa inteleg de ce le trebuie atat de multe automobile} "Dar vai! Ce girofare au! Dar vai! Le folosesc doar ca sa treaca mai repede prin aglomeratia Iasului...";
e] politia urla la tine la ghisee, chiar dak tu vorbesti frumos si te chinui disperant sa predai o chitanta, sau sa intrebi unde-i poti plati bani;
f] politia are pretentii sa fie salutata, dar nu saluta inapoi;
g] politia iti ia declaratii in urma unui accident grav, in care ai fost un martor important sau singurul, iar la sfarsit iti zice scurt "esti liber!";
h] politia rurala este abjecta!;
i] politia incepe insa sa ajunga mai repede la locul accidentelor, sa intervina mai bine in cazul incidentelor - uite si o lauda -.
Una peste alta, Lex et Honor inseamna lege si onoare! Daca toti membrii politiei merita aceasta sigla, ramane la propriile aprecieri. Din partea mea, nota 7 pentru Lex, nota 5 pentru Honor (hai ca am fost indulgent)!
Finalizarea reformei, prin îndeplinirea sarcinilor asumate de România în negocierile cu Uniunea Europeană şi realizarea unei instituţii poliţieneşti pe principii democratice şi moderne, aflată în serviciul cetăţeanului, reprezintă obiective strategice ale Poliţiei Române. (www.politiaromana.ro)
De mult vreau sa scriu despre organe... organele de politie evident. Azi am mers cu masina in Iasi, asadar in jur de 300 de kilometri, dus-intors. Ei bine:
a] politia se trezeste la ora 7,30, are burta (mareee), iese pe poarta vilei si se urca in Logan;
b] politia sta cu radarul inchis, te vede intr-o comuna cu trei case, pe ale carei sosea nu circula nici macar pisicile, venind cu viteza (80-90km/h), porneste instant radarul, scoate paleta rosie pe geam in timp ce isi porneste girofarele si te alegi cu o amenda;
c] politia se da jos cu greu din masina (are burta...alta burta) si zice "vai, dar de ce va grabeati asa?... dar nu stiu ce sa zic... aveati viteza... trebuie sa va facem proces verbal... dar totusi..." - auzi cuvintele magice "dar totusi" si iesi mai ieftin;
d] politia are Loganuri! nu e vina ei, e "gratie" ministerului. Dar totusi... ce multe Loganuri! {nu o sa inteleg de ce le trebuie atat de multe automobile} "Dar vai! Ce girofare au! Dar vai! Le folosesc doar ca sa treaca mai repede prin aglomeratia Iasului...";
e] politia urla la tine la ghisee, chiar dak tu vorbesti frumos si te chinui disperant sa predai o chitanta, sau sa intrebi unde-i poti plati bani;
f] politia are pretentii sa fie salutata, dar nu saluta inapoi;
g] politia iti ia declaratii in urma unui accident grav, in care ai fost un martor important sau singurul, iar la sfarsit iti zice scurt "esti liber!";
h] politia rurala este abjecta!;
i] politia incepe insa sa ajunga mai repede la locul accidentelor, sa intervina mai bine in cazul incidentelor - uite si o lauda -.
Una peste alta, Lex et Honor inseamna lege si onoare! Daca toti membrii politiei merita aceasta sigla, ramane la propriile aprecieri. Din partea mea, nota 7 pentru Lex, nota 5 pentru Honor (hai ca am fost indulgent)!
sâmbătă, iulie 15, 2006
Planeta prezent...
Planeta prezent este locuita de dimineata pana seara de oricine se incadreaza in normele stereotipismului general. Este cea mai mare planeta din Univers. Cuprinde marea majoritate a populatiei lumii. Este plina de crime, de razboaie, de flori care se ofilesc, de nori, de femei frumoase, de masini murdare, de succese, de iubire... Este calea de mijloc, purgatoriul lumii vii, dintre trecut si viitor. In definitiv este singura care ne iubeste cel mai mult fiindca se bazeaza pe o anumita complementaritate: fara prezent nu ar exista oameni, fara oameni, nu ar mai fi prezent ci doar coagularea dintre anamneza si profetie...
Criticati prezentul, respectati trecutul, asteptati viitorul!
Truisme sau nu...
Criticati prezentul, respectati trecutul, asteptati viitorul!
Truisme sau nu...
vineri, iulie 14, 2006
Analiza
Scriam acum cateva zile despre noi si noi placeri pe care mi le descopar si care sunt din ce in ce mai ciudate (vezi "Verde" sau "L’enfern c’est les autres... le paradis c’est nous mêmes"). Astazi a venit randul alteia: a analizei. Am fost sa mananc intr-un restaurant destul de bun si in acelasi timp aglomerat. Eram cu familia (ma rog, o parte din ea). Deodata a inceput totul: de la mersul chelneritei, la coltul apretat al fetei de masa, de la zumzetul inecat al mesenilor, la studierea minutioasa a peretilor, de la urletul copilului "cand vine cu prajituricaaaaa?", la aburii ce ieseau din mancare. Si totul se comasa sub un acoperis, intr-o camera imensa. Dispretul pentru niste romani insolenti de altadata s-a transformat intr-o apreciere subtila. Ma interesa - evident, in limitele bunului simt - orice gest al celor de acolo, orice miscare imi provoca o sete de inmagazinare nemaivazuta. Nu eram atat de curios la emisiunile de pe Discovery privitoare la esecul lui Napoleon la Waterloo, pe cat eram de atras de "simfonia" unei ore de pranz intr-un restaurant.
Finalul a fost insa apoteotic, cand la platirea notei, desi primise un bacsis (urasc termenul asta turcesc, dar se potriveste) destul de semnificativ doar pentru aducerea unor farfurii si urarea de "pofta buna", chelnerita a parut vadit iritata si s-a intors brusc, multumind in sila. Poate ar fi trebuit sa platim pentru spectacolul de care m-am bucurat atat? Nu-mi pasa! Am invatat ca e foarte frumos si placut sa analizezi lucruri care la prima vedere par fade, terne, anoste...
Cat despre chelneri si taximetristi, promit solemn, cu mana pe tastatura, ca nu le voi mai da bacsis!
Finalul a fost insa apoteotic, cand la platirea notei, desi primise un bacsis (urasc termenul asta turcesc, dar se potriveste) destul de semnificativ doar pentru aducerea unor farfurii si urarea de "pofta buna", chelnerita a parut vadit iritata si s-a intors brusc, multumind in sila. Poate ar fi trebuit sa platim pentru spectacolul de care m-am bucurat atat? Nu-mi pasa! Am invatat ca e foarte frumos si placut sa analizezi lucruri care la prima vedere par fade, terne, anoste...
Cat despre chelneri si taximetristi, promit solemn, cu mana pe tastatura, ca nu le voi mai da bacsis!
joi, iulie 13, 2006
Razboi...
"Bombardarea aeroportului din Beirut este un act de război", a anunţat în această seară guvernul libanez în urma reuniunii de urgenţă. La rândul său, ministrul israelian al Apărării a anunţat că aviaţia va bombarda autostrada dintre Beirut şi Damasc. Ameninţările nu se opresc aici. Ministerul israelian al Afacerilor Externe a afirmat că Hezbollah vrea să-i transfere în Iran pe cei doi soldaţi israelieni răpiţi şi a acuzat Iranul şi Siria pentru escaladarea violenţei în sudul Libanului, potrivit AFP. Avioane de luptă israeliene au bombardat deja cea mai mare bază militară libaneză aflată în Rayack, la graniţa cu Siria, iar militanţii Hezbollah continuă să lanseze de pe teritoriul Libanului rachete de tip Katiusha spre centrul oraşului Safed din nordul Israelului. Alte oraşe din Israel sunt ameninţate de membri Hezbollah. Cel puţin 90 civili israelieni au fost răniţi până în acest moment, dintre care unul se află în stare gravă. 100 de persoane, printre care 15 copii, şi-au pierdut viaţa până acum, mai mult de jumătate dintre acestea sunt civili libanezi, victime colaterale ale ofensivei israeliene. Zeci de mii de persoane care locuiesc în Liban au trecut graniţa în Siria, prin singurul punct de trecere lăsat liber de armata israeliană.
Desigur detest si condamn orice incident de genul celui mai sus amintit. Insa mi se pare oarecum hilar cum in fiecare ora a zilei de azi am auzit mii de pareri, date ori de experti, ori de oameni simpli, de arabi sau de romani care au trait in Israel. Au fost emise multe ipoteze cum ca razboiul ar fi din motive economice, din motive religioase, cum ca israelitii sunt niste bestii care ataca oamenii primitivi dotati cu prastii. O multime de argumente pro si contra, un cumul nesfarsit de talk-show-uri, de editii speciale...
Insa acolo mor oameni! Mor femei, mor copii, mor barbati de toate varstele. Fie ca sunt primitivi, evrei sau arabi, nu au "dreptul" sa moara! Ei nu sunt vinovati ca sunt condusi de un guvern incompetent, de unul prea zelos sau de unul ahtiat dupa resurse economice. Sunt victime! Si sunt acelasi tip de victime ca cele ale primului sau ale celui de-al doilea razboi modial. Victimile propriilor conducatori!
miercuri, iulie 12, 2006
L’enfern c’est les autres... le paradis c’est nous mêmes.
Imi place sa imi descopar noi concepte admirative si asta se intampla pe zi ce trece. De exemplu astazi, mai precis acum o ora, mi-am dat seama ca iubesc ploaia. Am trait sentimentul respectiv acum cateva zile (o saptamana poate) cand scriam despre vicisitudinile aduse de vara pentru mine si de interventia salutara a ploii. 
Astazi insa, reprobabilitatea pentru acest anotimp insorit scazuse (intrucat a fost o zi medie din punctul de vedere al caldurii, al mersului printre romanii agitati). Cu toate acestea, cand am auzit si apoi am vazut ca ploua, mi-a fost trezit un oarecare sentiment de dragoste. Genul de sentiment pe care il simti in preajma unei fete delicate, genul de sentiment pe care-l ai cand ti se citeste ce ai scris de un producator de emisiuni tv, sentimentul care-ti face inima sa tresare de bucurie. Era o ploaie marunta, batea vantul, picaturile se izbeau brownian in geam... fulgere si tunete care initial ma inspaimantau, imi initiau o pornire oarecum instinctuala de bucurie malitioasa... cineva m-ar numi ciudat...
Ce legatura are asta cu titlul? Ei bine: pentru unii ploaia a fost, este si din pacate, va fi o forta nefasta a naturii; pentru mine insa, in plan emotional, a fost un punct asemanator zenitului, punctul cel mai inalt de pe bolta cereasca.
In definitiv nu vreau sa fac un fetis din ploaie, dar in momentele anterioare si chiar acum, a fost cea care mi-a alungat un vag si inept spleen.
Astazi insa, reprobabilitatea pentru acest anotimp insorit scazuse (intrucat a fost o zi medie din punctul de vedere al caldurii, al mersului printre romanii agitati). Cu toate acestea, cand am auzit si apoi am vazut ca ploua, mi-a fost trezit un oarecare sentiment de dragoste. Genul de sentiment pe care il simti in preajma unei fete delicate, genul de sentiment pe care-l ai cand ti se citeste ce ai scris de un producator de emisiuni tv, sentimentul care-ti face inima sa tresare de bucurie. Era o ploaie marunta, batea vantul, picaturile se izbeau brownian in geam... fulgere si tunete care initial ma inspaimantau, imi initiau o pornire oarecum instinctuala de bucurie malitioasa... cineva m-ar numi ciudat...Ce legatura are asta cu titlul? Ei bine: pentru unii ploaia a fost, este si din pacate, va fi o forta nefasta a naturii; pentru mine insa, in plan emotional, a fost un punct asemanator zenitului, punctul cel mai inalt de pe bolta cereasca.
In definitiv nu vreau sa fac un fetis din ploaie, dar in momentele anterioare si chiar acum, a fost cea care mi-a alungat un vag si inept spleen.
luni, iulie 10, 2006
Zidane pleaca, spectatorii raman cu gust amar...
| E duminica si tocmai s-a terminat meciul de fotbal Italia-Franta. Un meci bun, in care inca din minutul 7 daca imi aduc aminte bine, a marcat una din vedetele lumii: Zinedine Zidane, francezul de origine algeriana. Marcheaza cateva zeci de minute mai tarziu italienii prin Matterazzi (daca fac confuzii, va rog sa ma corectati - uit numele vedetelor). E un fotbal nu neaparat placut, dar bun, care se prelungeste cu cele doua reprize de 15 minute fiecare, apoi se ajunge la cele cinci suturi in incercarea de a obtine victoria si Italia, spre bucuria mea, castiga... Problema de care vreau eu sa ma leg este cea generata de gestul "incalificabil" in limbaj fotbalistic, lamentabil in limbaj de-al meu si marlanesc in limbaj vulgar. Momentul in care Zizu (la limba romana nu am invatat cum se scriu poreclele francezilor - merci Diana -), la finele unui dialog mai putin elevat purtat cu Matterazzi, ii da acestuia din urma un cap in stomac, lovitura ce il face pe italian "sa cada ca secerat". Primeste cartonas rosu, este eliminat, dar toata lumea ramane siderata de gestul unei mari vedete internationale, gestul unui fotbalist de prestigiu, al celui al carui meci a fost ultimul in reprezentativa Frantei. De aia nu iubesc, nu admir, nu stimez eu vedetele gen Mutu, Andreea Marin, Basescu, Bambi (sau care or mai fi la moda acum)... pentru ca sunt vedete ca Andrei Plesu, Stelian Tanase, Solomon Marcus, chiar si oameni de fotbal ca Razvan Lucescu. De ce? Pentru ca in ciuda anonimatului in care traiesc unii sau a gloriei de care sunt acoperiti altii, isi pastreaza acea demnitate si acea limita a condescendentei fata de ceilalti. Bravo Italia! |
sâmbătă, iulie 08, 2006
Unde-s multi... taximetristi... puterea creste
Toata povestea se intampla noaptea trecuta. Din lipsa de internet, am scris totul pe o foaie de hartie. Citez:
Ora 23.30. Dupa jumatate de ora in care s-a auzit aproape continuu un claxon, ies pe geam (nu am facut-o pana atunci pentru ca stiu ca sunt multi baieti care vin sa-si ia fetele sau prietenii in miez de noapte) si vad un taxi in parcare si un Audi in fata lui, blocandu-i iesirea.
Ora 23.45, incerc sa adorm. Claxoane, "bip bip bip... te sparg in mortii bip bip". Incep sa se adune masini - toate taxiuri. Au venit 3. Toti comenteaza, injura baiatu cu limuzina. Nu se vad masinile, dar mai
apar 2 baieti solizi cu mainile in buzunare. Incerc sa fac poze (din cauza distantei si a intunericului calitatea lor e precara). "Hai sa i-o spargem! imi bag bip bip". Inca un taxi. Deja sunt zece taximetristi. "Vino si-ti muta masina cretinule ca o dam in strada!". In cinci secunde se impart in doua grupe, prind Audi-le de aripi si il iau p sus, de spate. Taximetristul blocat iese imediat - are loc acum. Se aduna inapoi toti: "Hai sa-l spargem! -Lasa manca-ti-as ca iar vine politia, iar panarama! -Bine, hai sa mergem..." si cu cheile zgarie frumusetea de limuzina de la portiera la portbagaj.
Concluzia: nu va puneti cu apele, dar mai ales cu tazimetristii: primele inlatura din drumul lor casele romanilor, cei din urma, masinile lor!
Ora 23.30. Dupa jumatate de ora in care s-a auzit aproape continuu un claxon, ies pe geam (nu am facut-o pana atunci pentru ca stiu ca sunt multi baieti care vin sa-si ia fetele sau prietenii in miez de noapte) si vad un taxi in parcare si un Audi in fata lui, blocandu-i iesirea.
Ora 23.45, incerc sa adorm. Claxoane, "bip bip bip... te sparg in mortii bip bip". Incep sa se adune masini - toate taxiuri. Au venit 3. Toti comenteaza, injura baiatu cu limuzina. Nu se vad masinile, dar mai
apar 2 baieti solizi cu mainile in buzunare. Incerc sa fac poze (din cauza distantei si a intunericului calitatea lor e precara). "Hai sa i-o spargem! imi bag bip bip". Inca un taxi. Deja sunt zece taximetristi. "Vino si-ti muta masina cretinule ca o dam in strada!". In cinci secunde se impart in doua grupe, prind Audi-le de aripi si il iau p sus, de spate. Taximetristul blocat iese imediat - are loc acum. Se aduna inapoi toti: "Hai sa-l spargem! -Lasa manca-ti-as ca iar vine politia, iar panarama! -Bine, hai sa mergem..." si cu cheile zgarie frumusetea de limuzina de la portiera la portbagaj.Concluzia: nu va puneti cu apele, dar mai ales cu tazimetristii: primele inlatura din drumul lor casele romanilor, cei din urma, masinile lor!
joi, iulie 06, 2006
Specific romanului?
Iata cateva dintre multele caracteristici ale romanului. Citeste-le, regaseste-te printre ele si incearca sa ti le inlaturi daca ti se par stanjenitoare:
|
marți, iulie 04, 2006
4 iulie
| 4 iulie este a 185-a zi a calendarului gregorian şi a 186-a zi în anii bisecţi. De dimineata, de cand mi-am dat seama ca suntem in 4 iulie, de cand am auzit si am citit stiri, am vrut sa scriu despre patru iulie ca sarbatoare a americanilor. Mai intai am dat, din curiozitate, o cautare pe google si am gasit zeci de evenimente destul de importante marcate in aceeasi zi. Mi-am dat seama ca prima mea dorinta, la primele ore ale zilei, nu a fost decat un impuls, o urmare a stereotipicismului creat de SUA. Nu, nu sunt si impotriva lor, desi am multe sanse pe care sa ma bazez si sa spun asta, dar pur si simplu sunt impotriva unei uniformizari a oamenilor. Nu exista ziar probabil, in care sa nu gasesti, azi, ceva despre ziua de 4 iulie cu o conotatie americana. Prin urmare, nu ca forma de protest, ci ca simpla evitare a confundarii cu masele, o sa scriu cateva din fenomenele intamplate in locuri si timpuri diferite, dar in aceeasi data de 4 iulie. Fenomene nu atat de uzitate ca cel mai sus mentionat, dar poate mai marcante pentru istoria intregii lumi:
... si multe altele. Oare nu sunt si acestea importante la fel ca sau chiar mai mult decat Ziua Independentei, care pentru multi nu e decat un "movie" la care se uita la "TV" sau "home-cinema", mancand "pop-corn" si band "Coca-Cola"? La multi ani America! |
luni, iulie 03, 2006
Sa fii roman...
| Ei uite ca daca ieri plangeam dupa newsletter-ul de la Realitatea, azi a venit. Si a venit cu noi vesti. Pe prima pagina a saitului Realitatea.net nu mai sunt inteleptele vorbe ale conducatorului, domnul Traian Basescu, cel care raspunde cu aceeasi moneda domnului prim-ministru, C. P. Tariceanu, cel care intr-o criza acuta de imagine si cu un sentiment puternic de revolta fata de coechipierul portocaliu, a declansat criza retragerii soldatilor romani din Irac. NU! Pe prima pagina apare urmatoarea stire: "Scandalul subiectelor de bacalaureat ia amploare. Procurorii au început o anchetă la Ministerul Educaţiei. Ziariştii de la cotidianul Gândul au reuşit aseară să cumpere cele trei variante ale subiectelor la limba română." Iata ca daca acum doua saptamani ministerul sus numit a mai trecut printr-o astfel de problema, el nu s-a lecuit. I-a mai trebuit inca o dovada ca in Romania primeaza hotia, diplomele castigate nu pe invatatura temeinica 12 ani, intr-o scoala prost echipata si cu profesori de toate soiurile, ci pe un pumn de bani si pe un supradozaj de marlanie caracteristica. Degeaba ma chinui eu sa impresionez printr-un vocabular elevat, prin idei bine structurate si prin compozitie destoinica tema intelecetualului in societate. Probabil nota mea va fi cu cel putin un punct sau doua mai mica decat cele luate de "baietii buni" ai tarisoarei noastre. Sentimentul pe care il am acum nu este de frustare referitoare la puterea materiala a analfabetilor, din contra, ei au profitat cum au putut mai bine. Aversiunea mea in crestere este fata de statul roman si institutiile sale derizorii: daca in urma primului "eveniment neplacut", cel al testelor nationale, am reusit sa inteleg o proasta organizare, o proasta administrare, o scapare marcanta a ministerului caruia m-am subordonat 12 ani si poate o voi mai face, acum, in urma acestei agitatii funambulesce nu pot decat sa simt ceea ce simte un amarat dupa ce i-a fost furata ultima bucatica de paine. Era binecunoscuta "smenuirea" (in limbajul smeherilor), adica mita si pilele, dar sa ti se demonstreze astea in fata, pe viu, sa ti se demonstreze ca poti pocni de prostie dar poti lua bacul cu 9-10 daca inveti ceea ce-ti da tata cu banii lui e mizerabil. Si cu toate astea, traim in tara asta, si ne alegem structurile reprezentative o data la 4 sau 5 ani si nu incercam decat sa jucam dupa ce ne este cantat. Hai Romania!!! |
duminică, iulie 02, 2006
Despre nervi si net...
| In fiecare dimineata primesc newsletter de la Realitatea. E o pagina de stiri mai importante trimisa pe mail. Ieri nu am primit. Am asteptat. Azi nu am primit. Inca astept. Si nu inteleg daca astea se primesc si in weekend. Si nu inteleg de ce ma agit, fiindca oricum nu citesc tot ce scrie acolo. Dar totusi... este un fel de buletin de stiri care imi anunta ce sate au mai fost acoperite de ape, ce a mai zis Basescu referitor la ce a zis Tariceanu referitor la retragerea trupelor militare. Imi dau seama ca desi ma uit la stiri, sau le ascult la radio, am devenit dependent si de un sinopsis al zilei, primit pe net. Ma mai enerveaza cand nu primesc pe mail, la timp, comentariile de pe blog, sau de pe alte saituri. Ma agaseaza la maxim cand citesc orice, oriunde, si mi se deschid o suta de ferestre publicitare si de informatie (nu le stiu numele). Netul, in definitiv, nu e decat forma de progres a retelei de calculatoare de acum cateva zeci de ani, care s-a dezvoltat atat de mult incat imi creaza un sentiment de aversiune oarecum. Pe net poti sa faci cumparaturi, pe net poti sa te uiti la filme, pe net poti sa citesti carti, pe net vezi emisiuni preferate, pe net dai anunturi, pe net vorbesti cu prietenii, pe net poti cred, sa te scobesti si in nas. Si toate astea ma pun pe mine, pe tine, pe dependent, sa gabdesti ca ai uitat sa injuri cozile din magazine, ca ai uitat sa mai mergi la cinema sa ii auzi pe idiotii din spate comentand filmul, ca ai uitat sa adormi cu "Aventurile lui Oliver Twist" pe iarba din gradina. Sunt atat de multe pe care nu le mai poti face, dar atat de multe pe care le faci repede si usor. Este oarecum un sentiment de ognubilare vadita a constiintei si trairilor umane: nu mai traiesti sentimentul castigului la poker a 50 de chibrite, dar traiesti implinirea ca poti vorbi cu doi prieteni din Germania, poti asculta muzica si poti castiga sute de euro la poker in acelasi timp, pe net. In final, internetul e ca razboiul: il urasti pentru pagubele pe care ti le aduce, dar il iubesti pentru faima si castigurile date... |
sâmbătă, iulie 01, 2006
Ploua!
| Acum cateva ore spuneam ca vara imi trezeste un sentiment de reprobabilitate. Si ca singurul ei tel pentru mine este de a ma face sa implor divinitatea sa dea ploaie... cea care sa racoreasca, sa spele strazile mizere, sa ma faca sa aud un zgomot neinterpretabil, dar adorabil. Si iata, ploua! Vantul bate usor in perdea (desi unu jumate noaptea, stau cu geamul deschis, tanjind dupa aer curat) si imi izbeste delicat in fata un miros proaspat si racoros! Ploua! Si in slavirea acestui verb, pun o strofa din poezia bacoviana cu acelasi nume: Da, plouă cum n-am mai văzut… Şi grele talăngi adormite, Cum sună sub şuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plânsul şi când plouă! |
E vara...
M-am nascut iarna! Imi place iarna! Totul e curat, e alb, nu-s microbi, nu-s excremente de caini pe jos, nici mucozitati expectorate, nu-s pungi aruncate de popor! Ma dau cu sania si cu schiurile, ma bat cu zapada, pozez turturi imensi si peisaje pline de troieni. Derapez cu masina si am o senzatie euforica... Slava Domnului, nu m-am nascut vara! Vara e anotimpul putorii, al mizeriei, al purulentei vesnice prin tomberoane, prin canale. E anotimpul cand mergi pe strada si iti vine sa vomiti de la mirosul concetatenilor. Vara "soferii" injura mai mult decat oricand, transpirati, cu burtile pe volane, claxoneaza si bat cu pumnul in portiera. Vara faci plaja, te arzi prea tare, sau dai banii pe creme de doi lei ca sa nu o faci. Vara iesi la iarba verde cu vesnicul gratar si lasi carbuni intinsi prin iarba, sticle de bere ieftina si pungile de la seminte. Vara mananci inghetata si stai cu nasul in aerul conditionat, racesti si te doare capul. Vara bei apa, suc, ceai si trebuie sa mergi de zeci de ori la baie. Vara ma doare inima mai tare decat de obicei! Vara vara vara...un cuvant care si-a demonetizat acceptia in mintea mea. Nu mai e un anotimp pe care il reprezenta abecedarul ca fiind o zana cu coronita de grau si flori si verdeata. Acum e o vrajitoare urata, mizerabila, cu tenul asfaltiu si fierbinte, care nu vrea decat sa plang dupa o ploaie. Astept Craciunul! |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
